Prajitura aromata cu visine

INGREDIENTE  4 oua, 12 linguri zahar tos, 5 linguri ulei, 14 linguri smantana, 16 linguri cu varf de faina, 1 plic praf de copt, coaja rasa de lamaie, zahar vanilat, 400g visine.
MOD DE PREPARARE  Albusurile se mixeaza cu putina sare pana se intaresc. Galbenusurile se amesteca cu zaharul tos si zaharul vanilat pana devin spumoase. Se aduga alternativ uleiul, smantana si coaja rasa de lamaie. Se incorporeaza faina si praful de copt si se mixeaza bine.
   Albusurile spuma se adauga in compozitie si se amesteca usor, cu miscari de jos in sus.
   Intr-o tava tapetata cu hartie de copt se toarna aluatul. Deasupra se presara visinele fara samburi si trecute prin putina faina.
   Prajitura se da la cuptor incalzit in prealabil si se coace pana se rumeneste. Dupa ce s-a racit, se portioneaza si se orneaza cu zahar pudra.

Macese

Sunt originare din Europa si nordul Africii.
Denumiri  "trandafir salbatic", "rug", "cacadar", "ruja", "rasura", "trandafir de camp".
Aspect  Macesul creste in locuri insorite, pe campii, dealuri sau la munte. El este un arbust inalt, cu tulpina acoperita cu spini mici, cu varful curbat si ascutit. Florile sun roz pal, albe sau roz inchis.
   Fructele, sub forma de elipsa, au culoare rosie sau portocalie. Fructul rosu e un fruct fals care inchide in interor adevaratele fructe, cu aspect de seminte paroase. Macesul infloreste in luna iunie si se recolteaza din august pana in septembrie, inainte de caderea brumei. Atinse de bruma, macesele se inmoaie si pierd vitamina C. Dupa recoltare, se usuca la umbra, in locuri aerisite.
Mod de folosire  Pulpa dulce si suculenta se foloseste la prepararea jeleurilor, siropurilor, gemului,vinului. La preparare se folosesc vase smaltuite, pentru ca metalele descompun vitamina C.
   Macesele se pot consuma crude, in salate sau sub forma de ceai sau tinctura. Din ele se prepara un compot delcios. 500g de macese, fara seminte si perisori se fierb in apa pana devin moi. Fructele se scot si se asaza in sticle si se toarna apa pana se umplu. Apa se rastoarna intr-o oala si se lasa sa fiarba 500g zahar, pana incepe sa se ingroase siropul. Lichidul fierbinte se toarna in sticle si se inchid ermetic. Sticlele se acopera cu paturi si se lasa pana a doua zi, cand se depoziteaza in camara.
   Se poate prepara un sirop delicios de macese. 250 g de macese uscate se adauga in 1,5 litri apa clocotita si se lasa la macerat 12 ore. Lichidul se filtreaza, se adauga 500 g zahar si se fierbe pana se ingroasa si se formeaza siropul.
   Din 500 g macese proaspete, 500 g zahar si 250 ml apa se prepara dulceata. Macesele se taie in doua si se indeparteaza semintele si puful. Fructele se acopera cu apa si se fierb la foc mic, 60 de minute. Dupa aceea, macesele se zdrobesc cu furculita pana devin o pasta. Se adauga zaharul si se fierbe ca orice dulceata.
   Dupa cules, fructele se taie in doua, se scot semintele si perisorii din interior si se usuca la aer.
  Indicatii  Macesul este cel mai cunoscut arbust medicinal de la noi. Acela care creste la munte are de zece ori mai multa vitamina C decat cel de la campie.
   Macesele continapa, celuloza, zaharuri, vitaminele A, B1, B2, C, magneziu, fier, potasiu. Ele contin de opt ori mai multa vitamina C decat portocalele. Macesele intra in compozitia ceaiului aromatic.
   Ele au rol vitaminizant pentru convalescenti, copii si persoane in varsta. In acest caz, se pot consuma sub forma de ceai sau 5-10 macese crude, la cateva zile.
   O cura de 45 de zile cu jumatate de litru de infuzie de macese, pe zi, este benefica pentru alergiile de primavara,
   In cazul racelii, tulburarilor renale si reumatismului se beau 2 cani pe zi de decoct. Se fierb 2 lingurite de fucte fara seminte in 500ml apa clocotita, timp de 10 minute. ceaiul se lasa 15 minute si se strecoara.
   Contra constipatiei si a hemoroizilor, se beau doua cani de infuzie, pe zi.
   Macesele scad nivelul colesterolului" rau"si reduc riscul bolilor de inima. Se prepara o infuzie din un litru de apa fiarta si un pumn de macese. Se infuzeaza 25 minute. Se beau 2-3 cani pe zi, timp de o luna.
   Pline de vitamine si antioxidanti, macesele indeparteaza depresia, anxietatea si stresul. De aceea, se recomanda o cana de infuzie, seara.
   Dupa o masa copioasa, o cana de ceai de macese usureaza digestia.
   Macesele au actiune benefica in afectiunile hepatice,in dischinezii biliare si infectii biliare. Se bea o cana de infuzie, cu 30 de minute, inainte de fiecare masa. Cura dureaza 10 de zile, urmate de 10 zile pauza.

Catina

Denumiri: "catina alba", "catina de rau", "catina ghimpoasa", "boabele de leac ale Maicii Domnului"
Originara din Himalaya, unde este denumita"fructul sfant". In China e folosita de 1200 de ani.
Aspect  La noi, catina creste spontan, pe dealurile Moldovei si Munteniei. Ea prefera terenurile salbatice si insorite, luncile apelor, prundisurile unde nu cresc alte plante. Arbustul e rezistent la seceta si inghet.
   La noi se intalneste catina alba ("catina de rau") si rosie.
   Catina are spini mari si multe ramificatii albicioase. Creste in inaltime de la 2m pana la 8m. Florile mici sunt de culoare galben-ruginie si apar in martie- aprilie. Fructele sunt rotunde sau ovale, galben-portocalii. Ele sunt carnoase si suculente si au o samanta mica, alungita, negricioasa, prinsa bine de ramuri, care face dificila recoltarea. Coditele fructelor sunt scurte, ingramadite in jurul ramurilor. Se taie ramurile cu ajutorul unei masini, pentru a scoate fructele, fara a le deteriora. Daca nu se culeg la timp, fructele plesnesc sau sunt mancate de pasari.
   Gustul catinii este acru si astringent. Dupa caderea primelor brume, gustul devine mai placut si mirosul este asemanator ananasului. In luna octombrie , ea ajunge la maturitate deplina si contine o cantitate mare de vitamina C. Daca se recolteaza in lunile noiembrie si decembrie, catina are continut ridicat de vitaminele din complexul B.
   Fructele se recolteaza si iarna. Ele isi pastreaza calitatile nutritive si la temperaturi mici.
   Catina este printre fructele cu cele mai multe calorii. 500 ml de suc contine 490 de calorii.
Mod de folosire  Catina este folosita in alimentatie, in industria farmaceutica sau ca planta ornamentala.
  Din fructe se prepara suc, sirop, gem, marmelada sau lichioruri. Ea se poate folosi la prepararea pajiturilor, salatelor de fructe si a piureurilor de fructe.
   Catina opreste dezvoltarea microorganismelor si bacteriilor. De aceea, e recomandata in industria alimentara, drept conservant natural.
   Din catina se poate face otet pentru salate, care pastreaza proprietatile benefice ale acestor fructe.
   2 kg de fructe se amesteca cu 1 kg miere si 5 litri de apa calduta. Se procedeaza ca la socata, amestecand 10 zile. Se strecoara, se toarna in sticle si se dau la rece si intuneric.
   Din fructe uscate se prepara un ceai cu gust acrisor, aromat, asemanator ananasului. O lingurita de fructe se adauga intr-o cana de apa clocotita si se lasa 5 minute. Inainte de a bea se zdrobesc fructele.
   Doua cani de ceai pe zi asigura necesarul de vitamine.
Indicatii  Catina a fost numita, la noi, "ginseng romanesc". In urma cercetarilor facute, se constata ca nicaieri, in lume, catina nu contine mai multe substante nutritive ca aceasta, din Romania.
   Cercetatorii rusi au descoperit ca sunt protejati, de radiatiile cosmice, cosmonautii care consuma aceste fructe. Astfel, ea a devenit o planta de cultura in SUA, Canada, Rusia, Germania, China.
   Studiile au confirmat ca fructele contin cea mai bogata sursa de vitaminele A si E. Ele mai contin vitaminele B1, B2, K, P, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, acizi grasi esentiali.
   Cercetatorii din Marea Britanie au descoperit capacitatea catinei de a stopa dezvoltarea celulelor canceroase. 
   10 bobite de catina asigura nevoia zilnica de calciu a organismului.
   Fructele de catina contin cei mai rari acizi naturali: Omega 3, Omega 6, Omega 7, Omega 9..Continutul de Omega7 scade colesterolul rau si previne ingrosarea arterelor. Acesta asigura o piele si un par sanatos.
   Acidul gras Omega 9 protejeaza organismul de anumite forme de cancer.
   Catina contine si vitamina E care regenereaza organismul si combate imbatranirea lui prematura.
   Este bine sa se consume fructul proaspat sau uleiul de catina. Sub aceste doua forme, catina isi pastreaza proprietatile nutritive.
   Uleiul de catina, care se gaseste in magazinele naturiste, sporeste fertilitatea la femei si barbati. Se face o cura de 2-3 luni. Se iau 30 de picaturi, de doua ori pe zi, fara apa, evenual cu putina miere.
   Uleiul este folosit la tratarea ulcerului, anemiei, alcoolismului, durerilor reumatismale, bolii Parkinson, leucemiei. Uleiul contine de zece ori mai mult caroten decat morcovii.
   Extern, uleiul trateaza arsurile, psoriazisul, dermatitele, arsurile solare, cuperoza.
   Fructele se spala, se scot coditele lemnoase, cat se poate si se zdrobesc in mixer sau masina de tocat. Se obtine un suc portocaliu, care se consuma in 24 de ore. Se iau 3-4 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu suc de mere. O cura de suc este recomandata impotriva infectiilor si pentru o imunitate scazuta. Tot pentru o imunitate se foloseste si maceratul de fructe uscate. Se acopera 2 lingurite de fructe cu 250 ml apa si se lasa 10 ore. Se strecoara si se bea lichidul, pe parcursul unei zile, inainte de a manca.
   Sucul se poate prepara si in alt mod. 1kg catina, 200ml apa si 200g miere se mixeaza. E iau 20-30 ml suc diluat cu 150ml apa. Se administreaza in astm, bronsita, in cura de 10 zile. In cazul starii depresive se consuma cate un sfert de pahar de suc, dimineata si seara.
   Catina consumata zilnic cu miere este benefica pentru sanatatea ochilor.
   Intr-un borcan de 800ml se pun 500g de boabe zdrobite si se toarna 500g miere. Se lasa la macerat doua saptamani, in borcan, la frigider. In prima saptamana se amesteca in fiecare zi, pentru ca fermenteaza Se consuma zilnic cate o lingurita dimineata, pentru ca fructele sunt energizante. Se bea cu un pahar de apa, pe stomacul gol
   Acest sirop alunga oboseala, starile depresive si ii ajuta pe studenti si elevi la examene.
   Siropul se mai poate prepara din 3 cesti de fructe zdrobite cu presa de struguri sau prin sita. Se toarna peste ele 1 ceasca de miere si se tine la frigider In fiecare zi, se iau 5 lingurite, pe stomacul gol.
   Siropul este folosit si in anemiile severe.
   Catina cu miere se poate prepara si in alt mod. Fructele se zdrobesc si se pun intr-un borcan pana la jumatate. Se toarna mierea pana la umplerea borcanului si se da la frigider. Dupa o saptamana se ia 1-2 lingurite, pe stomacul gol.cel putin o luna, pentru intarirea imunitatii.
   Secretul consumului de fructe consta in mestecarea semintelor. Ele grabesc vindecarea. Se consuma dimineata pentru a putea dormi linistit noaptea.
   Miera si catina, consumate dimineata, au efect energizant mai mare decat cafeaua.
   Catina are si efect diuretic. Se prepara o infuzie din 3-4 lingurite de fructe la 2 cani apa clocotita. Se bea in 24 de ore. Se tine o cura de 7 zile.
   Licopenul, pe care il contine uleiul de catina, previne si trateaza cancerul mamar, cervical, de prostata.
   Produsele de catina au fost folosite in alimentatia cosmonautilor pentru efectul de revigorare si pentru rezistenta organismului la actiunea radiatiilor cosmice.
   Fiind o vitamina naturala complexa, catina se recomanda persoanelor care fac tratamente contra cancerului cu raze si chimioterapie. Pentru a inlatura efectele chimioterapiei, e utila o cura de o luna de zile, in care se bea o infuzie preparata din 2 linguri de fructe zdrobite la doua cani de apa clocotita. Catina reduce sau distruge infectiile.
   Cercetatorii au demonstrat ca ea amplifica efectul medicamentelor, diminueaza efectele nocive ale citostaticelor.
   Contraindicatii  Deoarece intarzie coagularea sangelui, catina este contraindicata cu cel putin doua saptamani, inainte de o intreventie chirurgicala. Nu se consuma in timpul administrarii unui medicament anticoagulant. Nu se recomanda persoanelor cu colecisite, pancreatite. Pentru ca ea este mai puternica decat cafeaua,  nu se recomanda persoanelor cu tensiune oscilanta.

Fistic

Este un arbust originar din Grecia, Siria, Turcia, Pakistan. In Europa, este cunoscut de pe timpul romanilor. In secolul al XX-lea, a inceput sa se cultive in America de Nord, Iran si Europa de sud.
Denumiri:  "migdala verde".
Aspect  Exista mai multe specii de fistic. Cea mai raspandita este" Pistacia vera", care are fructele mai mici si coaja mai subtire decat celelalte varietati de fistic.
   Fisticul este un arbust mic, din familia caju. Se cultiva in locuri cu clima calda sau temperata. El creste incet, dar poate trai sute de ani. Dupa 7-10 ani, incepe sa produca fructe.
   Fisticul infloreste in martie-aprilie. Florile sunt mici, verzui-maronii, fara petale.
   Florile cresc in ciorchini. Nu toti pomii fac fistic, pentru ca exista flori feminine si masculine care provin din arbori diferiti. Pomul cu flori feminine produce fistic si are o productie buna la fiecare  doi ani. O pulpa carnoasa inconjoara samburele de fistic oval, verzui, care se coace intr-o coja lemnoasa subtire. Cand se coace fructul, partea de sus a nucii crapa si lasa sa se vada miezul verde, acoperit de o pielita purpurie spre maronie.
   Din aceasta cauza, in Iran fisticul se numeste "nuca zambitoare", iar in China, "nuca fericita". In Rusia, din cauza crapaturii si a samburelui care are forma de zambet, el se numeste "nuca vesela".
   Fructele se culeg in septembrie. Invelisul exterior se indeparteaza la doua ore, de la cules, pentru a impiedica intarirea cojii si aparitia petelor si ciupercilor, pe acestea. Ele se tin la soare, cateva zile.
   Se recolteaza noaptea mecanic sau prin scuturare, deoarece arborele emana la razele ultraviolete uleiuri care produc ameteala culegatorilor.
   Gustul fisticului este foarte placut, cu nuante rasinoase. Cu cat samburele este mai verde, cu atat este mai bun.
Mod de folosire  Fisticul se gaseste in coaja, sarat si prajit sau nesarat si decojit. El este folosit in inghetate, ciocolata, dulciuri, indeosebi in baclava. El este foarte bun in salate de fructe sau legume, in paste. Macinat, se adauga, ca si condiment in carnea de peste, de pui, de vita. In Franta, fisticul se consuma ca aperitiv. Se recomanda sa fie consumat crud, cu sau fara pielita.
   Din fistic se pot obtine ulei, unt si lapte. Uleiul si untul se folosesc in industria alimentara, farmaceutica si cosmetica.
Indicatii  Fisticul contine 50% grasimi, 20% proteine, fier, vitamine din grupul B. 90% din grasimi reprezinta grasimile nesaturate care scad colesterolul. El contine un aminoacid numit "arginina", care previne bolile cardiovasculare.
   O nuca de fistic contine3-4 calorii. De aceea, se mai numeste "nuca slaba". Fiin bogat in potasiu, regleaza tensiunea arteriala.
   Fisticul are mai multi antioxidanti decat afinele, murele si sucul de rodie
   Consumand regulat cateva nuci de fistic, ne asiguram luteina necesara pentru sanatatea ochilor
   Fisticul este un aliment satios, recomandat copiilor si sportivilor.
Contraindicatii  Consumul trebuie sa fie moderat, pentru ca pot favoriza cresterea in greutate.               Femeile insarcinate sau femeile care doresc sa devina mame, e bine sa consume fistic, deoarece ajuta la dezvoltarea normala a fatului
   Persoanele alergice la arahide trebuie sa nu consume fistic.
 



Migdale

Sunt originare din Asia Mica si Africa de Nord.
Denumiri  "amigdal", "pom de mandula".
Aspect  Migdalul creste in stare salbatica sau cultivata. El face parte din familia Rosaceae si se inrudeste cu piersicul si caisul. Fructul si pomul se aseamana cu prunul. De aici, denumirea stiintifica a migdalului:"Prunis dulcis". Spre deosebire de prun, samburele migdalei este comestibil.
   La noi, creste in Banat, Oltenia si Dobrogea. In stare salbatica cresc migdalii cu fructe amare.             Migdalii cu fructe dulci cresc in livezi. Ei fac fructe la 5-12 ani de la plantare. Un singur pom poate produce 40 de kg de migdale. Pomii cu flori albe sau roz sunt foarte frumosi si decorativi.
   Migdalul cu miezul amar are florile mari si albe si se foloseste numai ca port altoi. Migdalele amare contin acid prusic, care, in doze mici, e periculos, iar in doze mari, e letal. Vanzarea lor este interzisa in SUA. Pentru consum in stare proaspata, se folosesc numai migdalele dulci.
   Fructele de forma ovala, galben-maronii cresc in ciorchine. Samburele e acoperit cu o coaja catifelata si tare. Pana se coace, migdala seamana cu o piersica. Se recolteaza cand crapa coaja si se despica spre exterior. Migdalele se scutura mecanic sau cad singure. Se separa de coaja, se intind la soare si se usuca3-4 zile. Semintele au forma de lacrima si, de aceea, se numesc "lacrimi de sanatate".
   Ele sunt acoperite de o pielita bruna si aspra, care se indeparteaza prin oparirea semintelor.
   Gustul migdalelor este de nuca dulce.
Mod de folosire  Migdalele dulci se consuma prajite sau inmuiate in apa. Migdalele necoapte, crude se folosesc la obtinerea conservelor, la colorarea coniacului si la fabricarea sapunului. Fructele verzi sunt acre si sunt o gustare populara la popoarele arabe.
   In Asia, migdalele se folosesc la preparatele din carne de pui, peste si la preparatele vegetariene.
   In Europa din ele se face martipanul, o pasta folosita la bomboane si prajituri
   Din migdalele dulci de prepara un lapte, bun la gust. Ele se lasa in apa, peste noapte. Diminata, migalele si apa se mixeaza in blender. Laptele se strecoara prin sita si se amesteca cu miere.
Indicatii  Laptele de migdale se consuma de convalescenti, in bolile de stomac, in palpitatii si in afectiunile urinare. Acest lapte este recomandat persoanelor cu intoleranta la lactoza sau alergie la soia.
   Migdalele nu contin colesterol, au multe minerale: fosfor, calciu, magneziu. Fiind bogate in calciu. potasiu si magneziu, ele sunt recomandate persoanelor care sufera de osteoporoza. Magneziul din ele ajuta la scaderea tensiunii arteriale. Bogate in fibre, migdalele ofera o senzatie de satietate.
   Aceste fructe, bogate in vitamina E,previn bolile de inima, cancerul si boala Alzheimer.
Contraindicatii  Migdalele consumate prajite si sarate cresc tensiunea arteiala. Nu se consuma in exces, impreuna cu alimente bogate in vitamina E, deoarece apar diaree, ameteli, slabiciune.