Kiwano

Denumire  "castravetele african", "pepenele cu coarne", "pepene jeleu"
   Kiwano este originar din Africa.
Aspect  El este o planta agatatoare exotica din familia pepenelui. Kiwano arata ca un dovlecel cu tepi sau spini. El face parte din familia dovleacului, castravetelui si pepenelui galben.  Coaja lui e portocalie si nu este comestibila. Pulpa fructului are culoarea verde inchis si este gelatinoasa. Semintele aproape identice cu ale castravetelui sunt comestibile. Chiar gustul este de castravete, de lamaie si pepene.  Singura diferenta este ca kiwano este ceva mai dulce. Aroma si originea tropicala il fac sa fie considerat un fruct.
Mod de folosire  Kiwano se taie vertical sau orizontal si se scoate miezul gelatinos, iar semintele se inlatura.
   In salate, el se consuma cu ananas si banane. Aceasta combinatie  este foarte gustoasa.
   Fructul se mai foloseste la aromatizarea iaurtului si a inghetatei. Se pot consuma murati la fel ca si castravetii, pepenii.
   Kiwano se adauga in preparatele de peste si fructe de mare.
Indicatii  Acest fruct contine o mare cantitate de vitamina C. O lingura de kiwano contine 4 g de proteine, cam tot atatea cate se gasesc intr-o lingura de unt de arahide.
 

Bilute din biscuiti

INGREDIENTE  25 bucati de biscuiti, 1/2 pahar nuci macinate, 3 linguri cacao, 1 pahar apa, 3 linguri zahar tos, 1 lingura esenta de rom, 2 plicuri zahar vanilat.
PREPARARE
   Apa, zaharul tos si zaharul vanilat se amesteca putin pe foc, pana se dizolva. Se toarna peste biscuitii care se sfarama cu o lingura, cat mai marunt. Treptat, se incorporeaza nuca macinata, cacaua si esenta de vanilie.
   Compozitia se da la frigider, acoperita cu o folie, pentru 2-3 ore. Daca amestecul de biscuiti este prea moale, se mai adauga nuca. Daca este prea tare, se subtiaza cu apa.
   Cu mainile umezite, se modeleaza bilute de marimae unei nuci. Unele bilute se dau prin cacao, altele prin zahar pudra.
   Truc  In compozitia de biscuiti, se pot adauga stafide si 2-3 linguri de lichior.

Cartofi taranesti

INGREDIENTE  1kg cartofi, 2 cepe, 4 linguri ulei, 2 lingurite boia dulce, sare, piper macinat.
PREPARARE  Cartofii in coaja se fierb in apa cu sare. Ei se racesc, se decojesc si se taie cuburi. Ceapa se taie felii subtiri si se caleste in ulei incins si putina apa.
   Cand s-a inmuiat, se amesteca cu cartofii si se lasa pe foc, 5 minute. Se asaza pe o farfurie si se condimenteaza cu  boia si piper.
   Se servesc calzi.
   Cartofii taranesti se consuma ca atare  cand tinem post sau drept garnitura, alaturi de peste prajit si snitele.
   Truc  Cartofii se fierb mai repede, daca se lasa 15 minute in apa cu sare, inainte de a-i prepara.

Napolitane

INGREDIENTE  1 pachet foi napolitane, 500g rahat, 100g unt, 6 linguri zahar, zeama de la o portocala.
PREPARARE  Rahatul se taie cubulete si se topeste in apa, pe foc. Se ia de pe foc si se adauga untul.
   Se amesteca foarte bine, turnand putin cate putin zeama de portocala. Aceasta umplutura se toarna intre foile de napolitana. Se da la frigider, apoi se taie patrate sau romburi.

Merisoare

Denumiri : "coacaze de munte", "afine rosii".
Merisorul este originar din America de Nord si face parte din familia afinului. Creste si la noi, indeosebi in Muntii Apuseni.
Aspect  Merisoarele sunt fructele unui arbore pitic care creste in zonele montane, la peste 1300m altitudine.  Frunzele ovale sunt mici si lucioase, de culoare verde-inchis si tari la pipait,iar florile sunt albe sau rosii. Merisoarele seamana cu afinele, numai culoarea difera. Fructele sunt sferice, carnoase, albe la inceput, apoi rosii.  Semintele sunt multe si mici. Gustul lor este acrisor, spre amar.
   Sunt doua tipuri de merisor. Merisorul salbatic sau american produce o recolta vara. Merisorul cultivat sau european produce o recolta in august si alta la sfarsitul lunii octombrie.
Mod de folosire  Fructele se consuma in stare proaspata, sub forma de sucuri sau de compot. Merisoarele se pot conserva intr-un borcan cu apa, la o temperatura de 10-18 C. Se tin la temperatura camerei pana  cand lichidul este rosu si fructele albe. Se strecoara lichidul si se pastreaza in sticle ermetic inchise, la rece. Lichidul este  un bun vitaminizant. Merisoarele contin un aditiv natural, cu efect mare de conservare.
   Ele se mai pot pastra zdrobite sau tocate marunt, intr-un borcan. Se toarna miere, se amesteca si se da borcanul la frigider. Se ia cate o lingura, dimineata, se mesteca bine. Aceasta este o cura pentru viroze si gripa.
   Merisoarele se consuma si uscate, ca atare, dar nu mai multe de 50 g si folosite, ca si stafidele, in prepararea prajiturilor
   Din fructele proaspete se face un sos minunat pentru fripturi , dulce-acrisor.
Indicatii  Merisoarele sunt sanatoase, deoarece contin acizi grasi Omega 3,6,9, antioxidanti, vitamina C. Merisoarele sunt dulci, dar cu continut scazut de calorii si zahar.
   Ele au un rol antibiotic natural foarte eficient. Se recomanda administrarea a 100-200g de fructe pe zi pentru a preveni infectiile din organism. Merisoarele trateaza infectiile primare. Ele devin o bariera in fata bacteriilor responsabile de aparitia infectiilor urinare, ca de exemplu, bateria E.coli.
   Merisoarelr ajuta la eliminarea bacteriei Helicobacter pylori,responsabila in proportie de 40% de aparitia ulcerului gastric. Se bea un pahar de suc de fructe, dimineata, pe stomacul gol.
   Fructele si frunzele cresc acuitatea vizuala.
   Cercetatorii Universitatii din Massachusetts au constatat ca anumite substante din extractul de merisoare pot distruge tumorile in cazul cancerului de colon si san.
   Acizii organici reduc depozitele de grasimi, in cateva saptamani, in care se bea, zilnic, un pahar de suc. O cura de cateva saptamani previne aparitia pietrelor la rinichi.
   Decoctul din frunze si fructe uscate este recomandat persoanelor care sufera de diaree si enterocolite.
   In infectiile urinare, fructele sunt un diuretic puternic. Se prepara un decoct dintr-o lingurita si jumatate de fructe la o cana de apa sau se pot consuma 300 g de fructe proaspete, pe zi.
   Ceaiul este recomandat si in tratarea diabetului si obezitatii. Se face o infuzie de frunze (o lingurita ) la o cana de apa. Pentru persoanele cu diabet, cu probleme de tensiune, cu probleme inflamatorii, se recomanda, zilnic, 1-2 linguri de merisoare.
   Daca mesteci merisoare sau iti clatesti gura de doua ori pe zi cu infuzie sau decoct, previi formarea tartrului.
   Cercetatorii au descoperit ca ele influenteaza potenta masculina. In acest scop, se beau 300 ml de suc, zilnic.

Roscove

Roscovul este originar din tarile arabe si face parte din familia leguminoaselor. Se spune ca fructele au fost hrana de baza a sfantului Ioan Botezatorul. De aceea ele au fost denumite "painea sfantului Ioan".  El se cultiva in regiunile mediteraneene. Spania este primul producator mondial. La noi, pe vremuri, era foarte cunoscute, apoi au fost uitate.
  In vechime, semintele de roscov se foloseau la masurarea valorii aurului si a pietrelor pretioase, deoarece ele au aceeasi greutate.
Aspect  Copacul este inalt pana la 15m. Frunzele sunt lucioase, verzi si lungi de 10-20 cm.  Florile  au aspectul unor franjuri care uneori ies direct din trunchi. Florilemici si galbene sunt flori femele, iar cele rosiatice sunt flori mascule. Fructele sunt dulci, sub forma de pastaie lunga de 20 cm, de culoare maronie-roscata. Ele se coc complet intr-un an intreg.  Ca forma si culoare, pastaile se aseamana cu pastaile de salcam. In interiorul fiecarei roscove sunt 5-8 seminte ovale, brun- lucioase, cu coaja tare. Ele au nevoie de un an sa se coaca complet. Dupa recoltare, pastaile verzi incep sa se inchida la culoare, pana devin maronii.
   Pastaile de roscove sunt carnoase. Ele au gust foarte dulce si putin aromat. Roscovele contin 50% zahar.
Mod de folosire  Roscovele se mananca proaspete sau uscate. Din  pastaile zdrobite se pot face siropuri, compoturi si bauturi.
   In Orientul Mijlociu, roscovele inlocuiesc ciocolata si pudra de cacao (faina de roscove).
   In Egipt, din aceste fructe se prepara o bautura energizanta. In Spania si Portugalia, roscovele se folosesc la prepararea prajiturilor si a compoturilor.
   Faina de roscove se obtine printr-un proces de uscare, macinare si prajire a pastailor. Faina poate inlocui cacaua si zaharul in toate produsele de patiserie : paine, napolitane, placinte,clatite.
   Faina de roscove le va da o culoare bruna si un gust vag de ciocolata. Ea este un aditiv alimentar (E410), folosit ca agent de ingrosare si stabilizator in produsele alimentare.
   Din seminte se obtine un inlocuitor de cafea .
Indicatii  Roscovele sunt bogate in calciu. Pastaile contin 55% glucide, 10% proteine si minerale. Desi sunt dulci, ele contin cu 60% mai putin zahar decat ciocolata. Semintele sunt bogate in celuloza, lipide si proteine.
   Ele induc o stare de satietate. De aceea, roscovele se folosesc in unele preparate, in curele de slabire. Aceste fructe reprezinta una dintre cele mai bune surse de proteine vegetale, cu un continut bogat in fibre. Roscovele sunt un aliment alcalin care nu stimuleaza aciditatea gastrica.
   Ele au calorii mai putine decat cacaua, dar mai putine grasimi si nu contin cafeina.
   Pulberea de roscove este un inlocuitor nutritiv pentru cacao, mai ales pentru persoanele cu alergie la ciocolata, pentru copii,  pentru cei care sufera de gastrita, enterocolita, diaree. Nu contine cafeina si are de doua ori mai mult calciu decat pudra de cacao.
   Aceasta pudra este indicata in diaree, atat la adulti cat si la copiii. Taninul din roscove alunga greata, combate fluxul gastro-esofagian si calmeaza mucoasa intestinala si stomacala.
   Pudra e bogata in vitaminele A, B2, B3, D, minerale (magneziu, fier, potasiu ) ,fibre alimentare. Ea are efecte antibacteriene si antialergice, fiind considerata un medicament natural. Roscova inhiba dezvoltarea bacteriilor intestinale prin taninii pe care ii contin.
   Preparatele pe baza de pudra de roscove pot scadea nivelul colesterolului "rau".