Anghinare

   Ea creste in zone de deal, la campie si la marginea padurilor. Se cultiva pentru inflorescentele de la care se consuma receptaculul.
Aspect  Leguma are frunze mari si spinoase si flori rosii-violacee, invelite la baza de solzi carnosi si comestibili. Exista doua varietati de anghinare.  Prima este deschisa la culoare si are o "floare"mare, cu tepi. A doua varietate, verde-violeta, este lunguiata si fara tepi. De fapt, partea comestibila este bulbul florii.  Gustul lor este dulce-amar. La noi, se cultiva in sudul tarii, unde temperaturile sunt mai rdicate.
   Frunzele argintii apar primavara, iar vara apar mugurii comestibili care se deschid ca niste flori violete de ciulin, daca nu se recolteaza la timp. Mugurii se recolteaza inainte de a se deschide si cand tulpina este flexibila.
Mod de folosire  Anghinarea se tine de varf, se taie tulpina astfel incat leguma sa stea drept pe masa.    Cu o foarfeca sau un cutit se taie varful frunzelor si se indeparteaza varful ascutit al anghinarei. Se fierbe in apa clocotita cu sare, 45 de minute, pana se desprind usor frunzele. Se scurge. Se scot frunzele din mijloc, apoi cu o lingurita se inlatura miezul necomestibil.
   Cand sunt gatite frunzele violete, preparatul capata o aroma deosebita. In salate, ea se despica pe lungime, se curata miezul care se prezinta sub forma de puf. Se pune in apa cu zeama de lamaie pentru a nu-si pierde culoarea si gustul. Anghinarea se taie fasiute si se combina cu spanac si sos de branza. Ea are un gust mai dulce. Anghinarea se poate prepara la gratar sau se poate face din ea o supa-crema. Pregatita cu peste sau carne, ea este amaruie. Se consuma si conservata in ulei. Ea este apreciata mai ales in bucataria mediteraneana.
   Se cumpara mugurii cat mai inchisi, cu solzi carnosi. Anghinarea se pastreaza la frigider,nu mai mult de 3-4 zile.
Indicatii  Anghinarea contine saruri de potasiu si magneziu, insulina si oxidanti. Acestea scad zaharul din sange, regenereaza celulele hepatice si ajuta diureza.
   Ea este benefica pentru inima, reduce colesterolul si imbunatateste circulatia sangelui.
   In acest scop se prepara o infuzie de anghinare (o lingura de frunze maruntite se oparesc cu 500ml apa clocotita). racita se strecoara si se indulceste. Se bea o parte  de ceai dimineata, pe stomacul gol si se sta intins pe partea dreapta, o jumatate de ora. Restul de ceai se bea cu o jumatate de ora inainte de mesele principale. Se bea cu inghitituri rare.
   Anghinarea , bogata in fibre, proteine si calciu este o leguma sanatoasa, care diminueaza riscul de cancer de colon.
   Aceasta leguma creeaza o stare de satietate si, de accea, e recomandata in curele de slabire.
   Este un aliment alcalinizat care scade efectul alimentelor acidifiante, cum e carnea. Denumita "hrana bogatilor ", anghinarea era consumata de acestia, pentru a preveni afectiunile legate de consumul exagerat de grasimi si alcool.
Contraindicatii  Nu se consuma anghinarea in cazul bolilor renale si hepato biliare. Nu se recomanda persoanelor care alapteaza.

Rubarba

Denumire  "revent"
   Este originara din China. Considerata de unii fruct, de altii leguma, rubarba se foloseste cel mai mult in bucataria englezeasca.
Aspect  Ea are un aspect ciudat, cu frunze foarte mari si tulpina roz. La noi e putin cunoscuta. In Ardeal si in unele zone ale Banatului este folosita in bucatarie. Se folosesc cozile(petiolul) frunzelor care sunt lungi si groase cu diametrul de 1-2cm. Acestea sunt de la roz deschis pana la violaceu. Este preferata varietatea violacee, pentru ca are un gust mai bun si este mai frageda.
   Cozile se inmoaie foarte repede la fiert. De aceea, se tin numai 15 minute. Se aduna in manunchiuri 3-4 bucati si se taie in felii groase de jumatate de centimetru pentru prajituri sau in bucati de 3-4cm pentru compot. Petiolul rozaliu sau rosu  confera  preparatelor  o culoare placuta si un gust mai placut. Pentru a fi bune, cozile trebuie sa fie drepte si ferme. Rubarba se recolteaza in lunile mai si iunie. Mai tarziu, ea acumuleaza acid oxalic, daunator sanatatii si devine amara.
Mod de folosire  Frunzele nu se consuma din cauza toxinelor continute. Se poate conserva la congelator taiata in bucati. Rubarba poate acri ciorbele. Prajiturile cu rubarba sunt foarte apreciate.Ea este racoritoare, fiind preferata in zilele calduroase de vara, sub forma de compot sau inghetata.
Indicatii  Rubarba contine vitaminele A si C, magneziu si potasiu in cantitati mici, dar mult calciu. Ea are proprietatea de a intari sistemul osos. Tot ea este indicata in caz de constipatie.
   Rubarba contine luteina care imbunatateste sanatatea pielii si a ochilor.
Contraindicatii  Nu trebuie consumata de persoanele cu guta sau pietre la rinichi.

Cartofii dulci

Denumire  "batate"
   Sunt originari din America centrala. La noi sunt putin cunoscuti, fiind inca o curiozitate. Cartofii dulci au fost adusi de Cristofor Columb din America Centrala sau de sud. Exploratorii europeni i-au numit "batate".
Aspect Ei sunt plante cataratoare, cu frunze in forma de inima, cu flori albe sau violete. Tulpinile subterane produc tuberculii alungiti.  Cartofii de culoare rosie au pulpa uscata, iar cei albi sau galbeni au pulpa moale, suculenta. De obicei, se confunda cu yamul. Sunt o specie separata,superioara yamului pentru calitatile lui nutritive.
   Cartofii dulci sunt lunguieti, ascutiti la capete, astfel deosbindu-se de cartofii obisnuiti.
   Miezul galben intens are un gust asemanator morcovilor sau dovleacului pentru copt.
Mod de folosire  Se prepara dupa modelul cartofilor obisnuiti. Se mananca copti, prajiti, fierti, dar pot fi si ingredient pentru ciorbe, supe, placinte. Niciodata nu se consuma cruzi.
   Copti, cartofii dulci sunt deliciosi. Se spala bine, se lasa cu coaja. Se taie felii, se asaza pe o folie de aluminiu cu 1-2 catei de usturoi, unt, cimbru, sare. Se impacheteaza in folie si se dau la cuptor, 30 de minute.
   Sunt buni preparati si piure impreuna cu nuci, migdale si ciuperci. Cartofii prajiti se servesc cu maioneza si usturoi.
Indicatii  Cartofii dulci sunt bogati in betacaroten, culoarea lor aratand acest lucru. Ei previn bolile de inima si sunt ideali in dieta copiilor, a femeilor insarcinate. Cartofii dulci au continut mare de mangan care stabilizeaza nivelul de zahar din sange.
   Datorita fibrelor si proteinelor, acesti cartofi sunt satiosi. Consumati copti in coaja, ei previn constipatia.
   Sunt usor de digerat, deoarece contin amidon. Bogati in vitamina A si antioxidanti, ei previn cancerul de colon si de intestin.
Contraindicatii  Sunt interzisi persoanelor cu afectiuni ale rinichilor.

Napul

   Este originar din campiile nord-americane. In anul 1600, a devenit cunoscut in Europa.
Aspect  La inceput cu aceasta planta se hraneau porcii. Cand s-au constatat  calitatile lui nutritive, a inceput sa fie consumat de catre oameni. Napul este o ruda apropiata cu varza si cartoful.
   El este o planta erbacee bienala, cu frunze ascutite si flori galbene.
   Este o leguma care creste repede in sezonul rece. Pentru cultura de toamna, se planteaza la mijlocul verii. Pentru cultura de iarna, se planteaza incepand cu luna octombrie.
   Important e sa ajunga la maturitate, in sezonul rece. Caldura dauneaza cresterii acestei legume. Legumele recoltate dupa primul inghet sunt mai gustoase decat cele culese, imediat ce au ajuns la maturitate.
   Tuberculii au o forma alungita sau rotunda si sunt carnosi. Culoarea lor variaza de la crem-galbui la maron.Napii trebuie sa aiba o coaja neteda, fara pete. In partea de jos, tuberculul este alb, iar in partea superioara este mov.
   Sunt preferati napii mici care au gust dulce. Napul se aseamana la gust cu anghinarea.
Mod de folosire  Napul se consuma crud in salate. Se da pe razatoare si se amesteca cu un morcov si cu o telina rase. Se adauga o ceapa tocata si putina maioneza.
   Napii se pot mura ca si varza, fiind ruda apropiata a acesteia. Tuberculii se fierb in aburi sau se prajesc. Ei se curata de coaja, se tin jumatate de ora in apa cu otet. Dupa ce au fiert 10 minute in apa cu sare, se strecoara. Feliati, se inabusa in unt, 5-6 minute.
   Frunzele tinere se adauga in salate si ciorbe sau se prepara ca spanacul. In ciorbe, napii inlocuiesc cartofii. Ei se condimenteaza cu nucsoara.
Indicatii  Napul este recomandat in curele de slabire pentru ca scad pofta de mancare. El contine putine calorii si de aceea e preferat in obezitate, diabet si hipertensiune.
 
   Bulbii au un continut mare de fier si, de aceea, sunt recomandati persoanelor anemice.
   In medicina populara, napul este recomandat in bronsite si tuse. Avanad un continut bogat in vitamina C, el previne formarea calculilor renali.
   Proprietatile diuretice il fac util in cistite, dar si in guta. Frunzele sunt bogate in calciu, fier si cupru.
Containdicatii  Trebuie consumat cu moderatie de persoanele cu afectiuni ale glandei tiroide.

Patison

Aspect  Este un dovlecel de dimensiuni mici. Forma lui se aseamana cu o scoica cu margini dantelate. Coaja e alba-verzuie, la inceput, apoi, devine alb-cenusie Pulpa e alba, fina, suculenta si are gust de castravete.
   In ultimul timp, acesta leguma este din ce in ce mai apreciata.
Mod de folosire  Se prepara la fel ca si ceilalti dovlecei. Mai mult, ei se pot mura in otet sau in saramura. Este delicios in muraturile asortate, deoarece se pastreaza crocant. Se prepara sub forma de piure, dar si pane. Patisonul se taie in doua, se curata, se indeparteaza semintele. Se taie felii groase si se sareaza. Se lasa sa stea o ora. Se sterg cu un prosop de hartie. Feliile se dau prin faina, ou, pesmet si se prajesc.
   Gatit, el devine mai cremos decat dovlecelul obisnuit. Se culeg cand sunt fragezi, inainte de a se forma semintele. Se pot prepara dovlecei umpluti cu orez sau carne, inabusiti la cuptor sau copti pe gratar.
Indicatii  Patisonul contine saruri minerale, celuloza si putine glucide.

Fenicul

Denumire  "chimenul dulce ", "anason dulce", "anason mare", "chimen dulce", "marar bulgaresc", "secara de gradina".
Aspect  Este putin cunoscut in bucataria romaneasca. Feniculul este originar din zona mediteraneeana. El seamana cu mararul. Feniculul creste mai incet decat mararul si este mai aromat decat acesta.  De la el se folosesc bulbul, frunzele si semintele. Bulbul alb are uneori nuante de verde deschis. Cand e crud, el e crocant si tare. La gust seamana cu telina. Bulbul se recolteaza in lunile iunie-septembrie, cand are dimensiunea unei mingi de tenis.  Semintele sunt ovale, alungite au un gust dulceag, puternic aromat, de mentol si anason.  La noi, se cultiva in sudul tarii.
Mod de folosire  Bulbul se consuma crud, dar si fiert in aburi sau marinat. Bogat in vitamina C si in saruri minerale, este utilizat in supe, ciorbe, mancaruri la cuptor, intocmai ca si telina. Se combina foarte bine cu preparatele din fructe de mare. Deosebit de gustos devine somonul afumat, daca e presarat cu frunze proaspete de fenicul. Frunzele de fenicul aromatizeaza salatele si mancarurile pe baza de carne. Feniculul taiat bucati mici  se amesteca cu iaurt si frunze de menta, formand un sos delicios pentru salate. Bulbul are o textura crocanta si un gust usor dulce.
   In multe parti ale lumii, oamenii mesteca fructele, dupa mesele principale. Astfel, este usurata digestia si eliminata respiratia urat mirositoare.
    Cand se cumpara, bulbul sa fie fraged si alb, fara pete maronii. Trebuie sa fie tare la pipait, cu miros de anason. Se aleg bulbii mai mici pentru ca sunt mai fragezi. Se pastreaza in punga gaurita, la frigider, pentru o perioada mai lunga.
   In bucataria asiatica, semintele intra in componenta unor condimente. In Italia, semintele se adauga in carnati si chiftele. Semintele lungi se adauga si in aluaturi.
Indicatii  Radacina consumata cruda este un remediu pentru buna functionare a ficatului, splinei si vezicii biliare.
   Din seminte se face ceai. In apa care fierbe se adauga 1-2 lingurite de seminte de fenicul si se lasa la infuzat. El se bea de catre pesoanele care au probleme cu vederea.
   Ceaiul de seminte ajuta la indepartarea gazelor si a colicilor abdominali si la stimularea secretiei lactate pentru tinerele mame. Medicii germani recomanda semintele pentru problemele digestive, dar si pentru sindromul colonului irtabil. Planta regleaza ciclul menstrual.

Lime

Denumire "Lamai verzi"

   Sunt originare din Brazilia.

Aspect  Limele au o forma rotunda. Coaja e subtire, de culoare verde sau verde- galbuie.

   Cand sunt coapte, limele sunt mai verzi si mai mici decat lamaile. Ele sunt mai acre si mai aromate.
   Desi e numita lamaie verde, nu e o varietate de lamaie clasica. Ea nu trebuie confundata cu limetta "lamaia dulce". Ea este mai acida si mai verde decat aceasta.

Mod de folosire  Fiind mai zemoase decat lamaile, limele se folosesc la prepararea cocktailurilor.

   Ele decoreaza prajiturile si se mai folosesc la marinarea carnii si a pestelui. Stoarce cateva picaturi de lime intr-un pahar cu bere blonda si vei obtine o bautura deosebita.
   Aceste lamai verzi se consuma ca suc, in salate, serbeturi, jeleuri, bomboane.

Indicatii  Sucul lor este indicat impotriva constipatiei. Peptina din pulpa fructului reduce colesterolul.
   Un pahar de apa calda cu sucul unei lamai ajuta la scaderea in greutate.
   Pe langa vitamina C contin calciu, vitamina A, fier, fosfor. Un sfert de cana de suc contine 46 % din doza zilnica de vitamina C. Ele sunt recunoscute in tratarea scorbutului, cauzat de deficienta vitaminei C. Astazi, sunt recomandat persoanelor care lucreaza in mine, in fabricile de ciment.               Lamaile contin mai mult potasiu si acid folic, pe cand limele contin multa vitamina C.
   In compozitia lamailor verzi se gasesc limonoidele, niste compusi cu proprietati anticancerigene.
   Prin consumul de lime, riscul de a face cancer de stomac si colon se reduce. Continutul mare de potasiu  previne cresterea prostatei.
   Sucul si uleiul de lime intineresc si protejeaza pielea de infectii. Acestea se datoeaza vitamine C si flavonoizilor care au efecte antioxidante si dezinfectante.

Chives

Denumire  "arpagic", "ceapa pitica", "ceapa de tuns", "ceapa lunga", "ceapa ciorii", "civeta", "cepsoara".

   Este folosit din vechime de greci la gatit, dar si in medicina populara. Ea creste si in stare salbatica, in zonele de deal si de munte, mai ales.

Aspect  Chives seamana cu ceapa verde foarte tanara. Are frunze fine, tubulare, lungi care pot ajunge pana la 40 cm inaltime. Ele sunt   de culoare verde inchis.

   Dintre rudele sale ( usturoiul, ceapa, prazul ), chives are aroma cea mai delicata. Ea este cea mai mica specie de ceapa verde cu aroma de usturoi. Cand se recolteaza, frunzele se prind in manunchi si se taie cu cutitul. De aici si denumirea de "ceapa de tuns".

   Frunzele nu se fierb, ci se presara la final peste mancare. Aroma fina dispare prin incalzire.

Mod de folosire  Chives condimenteaza omletele, supele, sosurile si mancarurile cu cartofi.Cu aceasta planta se aromatizeaza otetul, dar si branza cremoasa.

Indicatii  Vanataile, inflamatiile pot disparea daca se aplica pe acestea frunze sau radacini strivite. Chives are aceleasi calitati nutritive ca si ceapa. Ea reduce colesterolul si faciliteaza somnul. Chives este diuretica si stimuleaza pofta de mancare.

Sfecla de petiol

Denumire  "mangold", "sfecla elvetiana"."spanac de vara".

   Originara din zona mediteraneana, ea se cultiva si in Europa.

Aspect  Este o planta legumicola bienala. Ea este o varietate de sfecla cultivata pentru frunze si petiolul acestora. Sfecla de petiol are frunze mari si mototolite. Frunzele sunt grupate in rozete sunt mari, carnoase, verzi sau rosii.  Petiolul e carnos, fraged, de culoare roz sau galbuie si poate ajunge la 30 cm lungime

Mod de folosire  Frunzele sfeclei de petiol pot inlocui spanacul. Petiolul este un ingredient pentru salate, supe, sarmale. Recoltarea se face prin taiere, la baza petiolului. Sfecla  tanara se foloseste in bucatarie, cu tulpina cu tot. Gustul usor amarui este atenuat in momentul in care se gateste.

Indicatii  Sfecla de petiol are un continut mare de potasiu care ajuta la imbunatatirea memoriei.             Frunzele contin vitaminaC, calciu, fosfor, iar petiolul e bogat in potasiu. Astfel, sfecla de petiol este indicata acelora care au nevoie de potasiu si sodiu si a bolnavilor de diabet.
   Avand o cantitate mare de antioxidanti, sfecla previne cancerul de colon.
   100g de sfecla de petiol au 27 de calorii. Astfel, ea este excelenta in dietele de slabire.