INGREDIENTE Pentru aluat : 1 cana zahar, 1/2 cana apa minerala, 1 cana faina, 1/2 ceasca ulei, coaja lamaie, 1/2 plic praf copt, 400g gem, 2 linguri cacao.
Pentru glazura : 3 linguri margarina, 4 linguri zahar, 2 linguri cacao.
MOD DE PREPARARE Gemul se freaca cu zaharul. Uleiul se toarna putin cate putin, apoi se adauga cacaua, amestecand cu telul (mixerul). Se incorporeaza si apa minerala. Se adauga coaja de lamaie, faina si praful de copt.
Compozitia se toarna in tava tapetata cu hartie de copt.
Prajitura se coace la cuptor preincalzit, 40 de minute.
Se pregateste glazura. Se amesteca toate ingredientele intr-un vas, pe foc pana se omogenizeaza.
Glazura se toarna peste prajitura racita.
Truc Praful de copt se cerne odata cu faina, ca sa se raspandeasca uniform in aluat.
Alacul
Denumire: "spelta "
Cel mai vechi soi de grau, alacul este mentionat in Biblie. El a fost cultivat de vechii babilonieni si vechii locuitori ai Europei centrale si de est.
Exista dovezi ca a fost cultivat pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Treptat, graul comun a devenit mai atractiv pentru agricultori, deoarece era mai productiv.
Din fericire, alacul nu a disparut si, in 1980, a fost redescoperit in Europa. In prezent se bucura de atentie pentru valoare sa nutritiva. La noi, se cultiva la deal si la munte.
Aspect Boabele alacului seamana cu graul, dar sunt mai lungi si mai ascutite. El se cultiva toamna si se recolteaza primavara. El se deosebeste de grau, deoarece are un singur bob in spiculet, invelit strans in palee. Boabele raman in acest invelis si dupa treierat.
Invelisul bobului de alac, numit palee, il protejeaza de poluare, radiatii si daunatori. De aceea, se cultiva fara a folosi ingrasaminte. El creste pe soluri sarace si este rezistent la seceta si inghet.
Tot datorita invelisului sau, alacul ramane proaspat mai mult timp decat graul obisnuit.
Mod de folosire El se macina, iar faina se foloseste la preparaea painii, checurilor, bioselor. Faina de alac se aseamana cu faina de secara, dar are un gust mai putin dulce, cu aroma usoara de nuca.
Fiindca contine mai putin gluten, faina nu se leaga foarte bine si produsele nu sunt prea aspectuoase.
Painea este usoara, moale si nu se fac firimituri cand se taie.
Boabele de alac se pot fierbe si se obine un pilaf sanatos. Boabele se pun la inmuiat in apa si se lasa pana a doua zi. Se spala si se aduga trei parti de apa la o parte alac. Se fierb o ora la foc mic. Astfel se consuma drept garnitura destul de gustoasa.
In Belgia si Bavaria, din boabele de alac se produce un tip de bere. iar in Polonia se obtine votca.
Indicatii Alacul este mai bine tolerat decat graul comun de catre persoanele sensibile.
El are mai putin gluten si mai multe proteine, carbohidrati si vitamina B decat graul si este mai sanatos decat orezul.
Carbohidratii joaca rol mare in coagularea sangelui si stimuleaza imunitatea. Tot ei se absorb mai greu. De aceea faina de alac este recomandata diabeticilor si in curele de slabire.
Cantitatea mai mare de seleniu face ca alacul sa aiba un efect antioxidant important, in prevenirea cancerului.
Cel mai vechi soi de grau, alacul este mentionat in Biblie. El a fost cultivat de vechii babilonieni si vechii locuitori ai Europei centrale si de est.
Exista dovezi ca a fost cultivat pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Treptat, graul comun a devenit mai atractiv pentru agricultori, deoarece era mai productiv.
Din fericire, alacul nu a disparut si, in 1980, a fost redescoperit in Europa. In prezent se bucura de atentie pentru valoare sa nutritiva. La noi, se cultiva la deal si la munte.
Aspect Boabele alacului seamana cu graul, dar sunt mai lungi si mai ascutite. El se cultiva toamna si se recolteaza primavara. El se deosebeste de grau, deoarece are un singur bob in spiculet, invelit strans in palee. Boabele raman in acest invelis si dupa treierat.
Invelisul bobului de alac, numit palee, il protejeaza de poluare, radiatii si daunatori. De aceea, se cultiva fara a folosi ingrasaminte. El creste pe soluri sarace si este rezistent la seceta si inghet.
Tot datorita invelisului sau, alacul ramane proaspat mai mult timp decat graul obisnuit.
Mod de folosire El se macina, iar faina se foloseste la preparaea painii, checurilor, bioselor. Faina de alac se aseamana cu faina de secara, dar are un gust mai putin dulce, cu aroma usoara de nuca.
Fiindca contine mai putin gluten, faina nu se leaga foarte bine si produsele nu sunt prea aspectuoase.
Painea este usoara, moale si nu se fac firimituri cand se taie.
Boabele de alac se pot fierbe si se obine un pilaf sanatos. Boabele se pun la inmuiat in apa si se lasa pana a doua zi. Se spala si se aduga trei parti de apa la o parte alac. Se fierb o ora la foc mic. Astfel se consuma drept garnitura destul de gustoasa.
In Belgia si Bavaria, din boabele de alac se produce un tip de bere. iar in Polonia se obtine votca.
Indicatii Alacul este mai bine tolerat decat graul comun de catre persoanele sensibile.
El are mai putin gluten si mai multe proteine, carbohidrati si vitamina B decat graul si este mai sanatos decat orezul.
Carbohidratii joaca rol mare in coagularea sangelui si stimuleaza imunitatea. Tot ei se absorb mai greu. De aceea faina de alac este recomandata diabeticilor si in curele de slabire.
Cantitatea mai mare de seleniu face ca alacul sa aiba un efect antioxidant important, in prevenirea cancerului.