Dovlecelul- sarpe

Acesta se cultiva in India si zonele subtropicale.
Denumiri  "dovlecel la metru", "sarpele de Sicilia", "dovlecel tomata".
Aspect  Forma spiralata si striatiile i-au dat numele de" dovlecelul-sarpe ". Fructul este subtire, lung, cilindric sau rasucit, de culoare verde, cand este necopt. La maturitate, dovlecelul devine rosu inchis.
   De aceea, in Africa se numeste "dovlecelul- tomata". Astfel, aici, el inlocuieste tomatele.
   Fructele sunt mari, de 2 m lungime.
   Dovlecelul-sarpe se recolteaza la doua saptamani  dupa ce se formeaza fructele, cand au lungimea de 30-60 de cm si greutatea de 1 kg.
   El este mai gelatinos si putin mai amar decat dovlecelul obisnuit. La marimea de 12 cm,el are gustul cel mai bun. Acest dovlecel este putin mai aromat si are un gust placut.
   Cand se culege, nu se rupe tot dovlecelul. Se taie cat vrem. El se cicatrizeaza si creste la loc.
   Fruxtele complet coapte sunt aproape necomestibile. Semintele sunt toxice pentru om.
   Dovlecelul-sarpe poate fi si planta ornamentala care sa acopere ziduri si garduri. Sunt apreciate florile frumoase si mirosul degajat dimineata.
Mod de folosire  La inceput, cand samanta nu e formata si coaja e frageda, este utilizat ca dovlecel.
   Se prepara ca dovleceii: sote, umpluti, adaugati la alte feluri de mancare sau felii pe gratar.
   Cand este matur, coaja devine tare, iar miezul rosu. Dovlecelul-sarpe devine o tomata.
   Dovlecelul-sarpe se pastreaza in frigider 2 saptamani.
Indicatii  Dovlecelul-sarpe este bogat in vitaminele A, C, E. El mareste pofta de mancare si este un tonic. Cand devine tomata, dovlecelul contine mult licopen si betacaroten.
   Licopenul, un colorant vegetal cu rol antioxidant, previne bolile cardiace, osteoporoza, dar  si anumite forme de cancer. Betacarotenul , sursa de vitamina A, mentine sanatatea pielii, protejand-o de razele UV nocive si mentine vederea normala.
 

Pepenele de iarna

El este originar din Asia tropicala.
Denumiri:  "pepene chinezesc", "dovleac alb", "dovlecel de ceara".
Aspect  Pepnele de iarna seamana cu un dovleac, cu gust de castravete. El creste pe bolta ca strugurii
   Exista doua varietati devpepene de iarna: unul cu fructe ovale si unul cu fructe rotunde care seamana cu pepenele comun. Ele ating 40 cm lungime si sunt paroase, cand sunt mici.
   La exterior, pepenele este verde, iar coaja este subtire. Pulpa alba-verzuie este groasa si in mijloc are o zona cu seminte. Fructele sunt acoperite cu o ceara albicioasa care le protejeaza si ajuta la pastrarea lor pana in primavara.
   Gustul acestui pepene este de castravete, usor dulceag. Pepenele de iarna creste repede si se coace in 100 de zile. El se cultiva fara tratamente chimice si este ferit de daunatori.
   O planta poate produce 30 sau 40 de fructe. Ele se recolteaza de la inceputul verii pana la venirea primului inghet.
   Pepenii au o greutate intre 2 si 4 kg si rezista cateva luni, dupa ce au fost culesi. Ei se pot pastra in depozite, beci, asa cum se pastreaza cartofii si dovlecii. Astfel, ei se comercializeaza iarna. De aceea se numesc "pepeni de iarna". Pepenii de iarna au fost aclimatizati si la noi.
Mod de folosire  Pepenele de iarna se consuma in salate si in diverse preparate ( tocanita ). La fructele mature, pulpa este mai tare si se rade.
   Fructele gustoase si dulci pot inlocui in preparate pepenele,castravetele si dovleacul.Ele se pot mura.
   Semintele lor se consuma ca si acelea de dovleac. In Japonia, fructele tinere se consuma drept condiment cu fructele de mare. In India, pepenele de iarna, cand e tanar, se feliaza subtire sau se toaca si se serveste cu orez.
   Indicatii  El este apreciat pentru continutul bogat de vitamine: A, B6, B12, de calciu si magneziu.
   Pepenele de iarna este o sursa de vitamina C, pe parcursul iernii.

Snitele pufoase

 INGREDIENTE  1kg carne de porc, 4 oua, 300ml bere, faina, sare, piper.

PREPARARE  Carnea se feliaza si se bate, asezata intre doua folii de plastic, cu ciocanul de snitele.
   Fiecare felie se presara cu sare si piper. Ouale se bat bine, se adauga berea si atata faina pana se obtine un aluat mai gros, ca de clatite.
   Feliile de carne se tavalesc prin faina, apoi se dau prin amestecul de bere. Ele se prajesc in ulei incins, pe amele parti si se scot pe un prosop de hartie, pentru a absorbi surplusul de ulei.