Piersici Paraguayos

Denumiri  "piersica plata", "piersica gogoasa", "piersica chineza", "saturn peach".
   Piersica Paraguayos este originara din China.
Aspect  Aceste piersici s-au cultivat in Europa si America la inceputul anului 2000.
   Piersicile Paraguayos sunt mai mici si mai dulci decat piersicile obisnuite. Ele sunt rotunde si aplatizate. Seamana cu niste gogosi portocalii si netede. Samburele este de marimea  unei seminte de fistic si nu este comestibil.
   Pielita subtire are putin puf sau de loc. Pulpa se desprinde usor de coaja. Miezul este crocant, dar si cremos. Miezul alb are gust de migdale.
Mod de folosire  Piersicile Paraguayos se consuma in stare proaspata sau se folosesc la prepararea compoturilor, jeleurilor si a inghetatelor. Se aleg piersicile viu colorate, fara urme verzi sau pete.
   Piersica coapta este foarte parfumata. Aceste fructe se pastreaza la frigider, 1-2 zile.
Indicatii  Piersicile Paraguayos au un continut scazut de acid si, de aceea, este recomandat persoanelor suferinde  de colon iritabil. Ele sunt bogate in caroten cu proprietati anticancerigene si antioxidante.
   Piersicile Paraguayos nu provoaca alergii. Ele sunt recomandate femeilor insarcinate, in special cand au greturi. Bogate in magneziu, aceste fructe previn starile de stres si anxietate.
 

Salata verde Cos

Denumiri: "salata Romaine", "Roman lettuce".
Salata Cos provine de fapt din Egipt. Ea a fost cultivata de greci si romani si raspandita in intreaga Europa.
Salata Cos a fost adusa in California de misionarii spanioli in secolul al XVII-lea.
In SUA si Franta este cunoscuta sub numele de Romaine, folosit de francezi pentru denumirea de romani.
Se spunea ca este originara din insulele grecesti Cos, de aici si numele ei.
Aspect  Salata Cos are o capatana alungita si compacta. Frunzele sunt crocante, usor buclate si foarte suculente. Ele sunt groase si au o nervura centrala.
   Frunzele exterioare sunt verzi, iar cele din interior sunt de culoare galbena.
   Gustul salatei este dulce-picant.
   Cel mai raspandit sortiment de salata verde este salata Cos (Romaine).
Mod de folosire  Aceasta salata se comsuma in stare proaspata in salate de legume si in sandwisuri. Renumita salata Cesar se prepara cu salata Cos. Frunzele se rup si se imprastie in salate sau supe.
   Salata se spala, se sterge, se asaza in pungi de plastic si se pastreaza la frigider, 7 zile.
Indicatii  Cu cat este mai verde, cu atat salata Cos contine mai multe vitamine si minerale (fier, calciu, beta-caroten ).
   Salata verde Cos contine de cinci ori mai multa vitamina C decat salata iceberg.
   Aceasta salata este bogata in antioxidanti care previn cancerul de colon si de ficat.

Galangal

Denumiri: "ghimbir thai", "ghimbir siamez"
   Galangalul este originar din Asia de est.
Aspect  El este rizomul unui arbust tropical care face parte din familia ghimbirului si turmericului.
   Galangalul este noduros, cu inele concentrice. El are o coaja mai stralucitoare si mai alba decat a ghimbirului, dar este si mai greu decat acesta.
   Galangalul are aroma de ghimbir, dar mai iute si mai picanta.
Mod de folosire  Galangalul se curata foarte greu, deoarece este foarte tare. Cand se maturizeaza complet, el devine lemnos. Cand este foarte proaspat, coaja galangalului este de culoarea fildesului.
   Sunt preferati rizomii mici pentru a fi mai usor de prelucrat.
   Galangalul este utilizat in bucataria din S-E Asiei, indeosebi in bucataria thailandeza.  Dupa ce se curata de coaja, se feliaza. Se poate consuma proaspat si fiert. In magazine se vinde la borcan, in saramura, dar si sub forma de pulbere.
   Pasta curry se prepara din galangal pisat, iarba de lamaie, usturoi, ardei iute.
   Galangalul inlocuieste cu succes ghimbirul. El da aroma deosebita supelor de orez sau de peste, salatelor, dar si neutralizeaza mirosul neplacut al pestelui sau fructelor de mare.
Indicatii  Raul de mare, de masina sau de avion se inlatura, amestecand cateva felii de galangal
   El este bogat in fibre, fosfor, calciu, fier si vitamina C. 
   Galangalul combate diareea. In acest scop, se mesteca o bucata de 50g, de radacina, cel putin 5 minute.
   El are proprietati antiinflamatorii, fiind un bun remediu pentru artrita si artrita reumatoida.

Negresa cu gem

INGREDIENTE  Pentru aluat : 1 cana zahar, 1/2 cana apa minerala, 1 cana faina, 1/2 ceasca ulei, coaja lamaie, 1/2 plic praf copt, 400g gem, 2 linguri cacao.
Pentru glazura : 3 linguri margarina, 4 linguri zahar, 2 linguri cacao.
MOD DE PREPARARE  Gemul se freaca cu zaharul. Uleiul se toarna putin cate putin, apoi se adauga cacaua, amestecand cu telul (mixerul). Se incorporeaza si apa minerala. Se adauga coaja de lamaie, faina si praful de copt.
   Compozitia se toarna in tava tapetata cu hartie de copt.
   Prajitura se coace la cuptor preincalzit, 40 de minute.
   Se pregateste glazura. Se amesteca toate ingredientele intr-un vas, pe foc pana se omogenizeaza.
   Glazura se toarna peste prajitura racita.
   Truc   Praful de copt se cerne odata cu faina, ca sa se raspandeasca uniform in aluat.

Alacul

Denumire: "spelta "
   Cel mai vechi soi de grau, alacul este mentionat in Biblie. El a fost cultivat de vechii babilonieni si vechii locuitori ai Europei centrale si de est.
   Exista dovezi ca a fost cultivat pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Treptat, graul comun a devenit mai atractiv pentru agricultori, deoarece era mai productiv.
   Din fericire, alacul nu a disparut si, in 1980, a fost redescoperit in Europa. In prezent se bucura de atentie pentru valoare sa nutritiva. La noi, se cultiva la deal si la munte.
Aspect  Boabele alacului seamana cu graul, dar sunt mai lungi si mai ascutite. El se cultiva toamna si se recolteaza primavara. El se deosebeste de grau, deoarece are un singur bob in spiculet, invelit strans in palee. Boabele raman in acest invelis si dupa treierat.
   Invelisul bobului de alac, numit palee, il protejeaza de poluare, radiatii si daunatori. De aceea, se cultiva fara a folosi ingrasaminte. El creste pe soluri sarace si este rezistent la seceta si inghet.
   Tot datorita invelisului sau, alacul ramane proaspat mai mult timp decat graul obisnuit.
Mod de folosire  El se macina, iar faina se foloseste la preparaea painii, checurilor, bioselor. Faina de alac  se aseamana cu faina de secara, dar are un gust mai putin dulce, cu aroma usoara de nuca.
   Fiindca contine mai putin gluten, faina nu se leaga foarte bine si produsele nu sunt prea aspectuoase.
   Painea este usoara, moale si nu se fac firimituri cand se taie.
   Boabele de alac se pot fierbe si se obine un pilaf sanatos. Boabele se pun la inmuiat in apa si se lasa pana a doua zi. Se spala si se aduga trei parti de apa la o parte alac. Se fierb o ora la foc mic. Astfel se consuma drept garnitura destul de gustoasa.
   In Belgia si Bavaria, din boabele de alac se produce un tip de bere. iar in Polonia se obtine votca.
Indicatii  Alacul este mai bine tolerat decat graul comun de catre persoanele sensibile.
   El are mai putin gluten si mai multe proteine, carbohidrati si vitamina B decat graul si este mai sanatos decat orezul.
   Carbohidratii joaca rol mare in coagularea sangelui si stimuleaza imunitatea. Tot ei se absorb mai greu. De aceea faina de alac este recomandata diabeticilor si in curele de slabire.
   Cantitatea mai mare de seleniu face ca alacul sa aiba un efect antioxidant important, in prevenirea cancerului.