Boabele de cacao

Arborele de cacao creste in padurile tropicale din America Latina, Africa si Asia. Cele mai mari plantatii sunt in Indonezia, Sri Lanka si Guineea.
Aspect  Arborele are o inaltime de 15 m si frunze verzi tot anul. La inceput, frunzele sunt rosiatice, iar la maturitate devin mari, verzi si lucioase. Ele nu sunt comestibile, deoarece contin un lichid laptos, cu gust neplacut.
   Arborele are un diametru de 4-5 m si traieste in umbra copacilor: papaya, mango,bananier si  arborele de cauciuc.
   Florile si fructele apar incepand cu al patrulea an de la plantare. Cele mai bune recolte se obtin cand au 8-10 ani. Arborele rodeste 30 de ani si el creste de-a lungul ecuatorului, unde clima este calda si umeda. Daca temperatura este peste 20 de grade, pe aceeasi planta exista in acelasi timp flori si fructe, tot timpul anului.
   Florile albe, roz sau galbene apar direct pe trunchi si pe ramurile mai groase. Ele au un parfum dulce si fin. Ele se deschid dimineata si stau deschise  o zi. Daca nu sunt polenizate in ziua in care s-au deschis, ele cad a doua zi. In general, 10% din flori se polenizeaza. Dintre acestea, 2% fac fructe.
   Polenizarea nu o fac albinele, ci niste insecte mici.
   Fructul este o pastaie ovala si verzuie la inceput. La maturitate, devin portocalii, aramii si rosii-violete si pot atinge greutatea de 500 g. In interiorul pastaii se afla intre 20 si 60 de seminte, invelite intr-o pasta alba. Semintele sunt ovale, cu tegument dur.
   Semintele albe si proaspete au gust amar si astringent. Un arbore poate avea mii de flori, dar numai 20 de pastai. Este nevoie de 40 de pastai pentru a obtine 1 kg de cacao.
Mod de folosire  Fructele de cacao se recolteaza manual. Culegera e greoaie, pentru ca fructele sunt aproape de trunchi, pe o codita scurta si groasa. Fructele se despica si mecanic se separa semintele.
   O parte din pulpa ramane pe seminte. Ele se asaza in cutii de lemn acoperite cu frunze de banane si se lasa la fermentat, 3 zile, pentru a indeparta restul de pulpa. Din pulpa fermentata se face o bautura alcoolica. Pulpa are aroma de mango si lamaie si se foloseste la prepararea sucului sau jeleului.
Astfel, boabele de cacao se inchid la culoare, devin unsuroase si dulci si capata o aroma puternica. Ele se lasa la soare o saptamana, sa se usuce.
   Boabele de cacao se prajesc, se separa de coji, se macina si se preseaza.
   Printr-un proces tehnologic se obtin untul de cacao si turtele de cacao.
   Uleiul de cacao extras este o substanta galbena, cu aroma puternica. Fierbinte,uleiul se toarna in vase speciale si la temperatura camerei se solidifica. El devine untul de cacao care seamana cu ciocolata si are un miros puternic. Acesta este folosit la prepararea ciocolatei, a deserturilor. El se gaseste si in produsele cosmetice pentru o piele sanatoasa si pentru refacerea parului.
   Dupa extragerea uleiului, raman turtele de cacao. Acestea macinate devin pudra de cacao.
   Din pudra de cacao se prepara ciocolata, creme, bomboane, glazuri si bauturi.
   Aztecii si mayasii foloseau boabele ca unitate monetara. Numai clasele superioare si soldatii consumau bautura de cacao. Cuceritorii spanioli o aduc in tara si adauga zahar, vanilie si scortisoara.
   Prima tableta de ciocolata apare in Anglia. In 1830, elvetienii fac ciocolata cu lapte, apoi ciocolata cu alune.
   Exista 3 tipuri de boabe de cacao. Boabele Criollo sunt fine, aromate si cele mai scumpe. Boabele Forastero sunt comune, iar cele Trinitario sunt ale unui hibrid.
   Din cauza schimbarilor climatice, productia de boabe de cacao va scadea cu 20-30%. Clima msi uscata si mai calda dauneaza arborelui care iubeste temperatura de 20-30 de grade, cu multe precipitatii. Arborele de cacao este predispus la boli. 
Indicatii  In untul de cacao se afla mai multi antioxidanti decat in vin, care scad riscul imbolnavirii de bolile cardiovasculare.
  Cad se consuma ciocolata, antioxidantii din pudra de cacao creeaza o buna dispozitie. Asa creste nivelul de serotonina, hormonul fericirii. Ea aduce energie corpului. Ciocolata este comparabila cu efectul cafelei, dar nu contine cafeina.
   Dopamina si serotonina imunatatesc starea psihica si sunt adevarate antidepresive naturale.
   Ciocolata, fiind un tonic, este recomandata cosmonautilor, aviatorilor si sportivilor. Ea este indicata dupa eforturi fizice si psihice, prin continutul mare de magneziu.
   Continutul ridicat de crom din cacao ajuta la cresterea fertilitatii.si la sinteza colesterolului.
   Cacaua este cea mai mare sursa vegetala de fier
   Melanina din cacao protejeaza pielea impotriva razelor ultraviolete.
   Cardiologii americani si elvetieni numesc ciocolata cu 70% cacao "aspirina dulce"deoarece reduce afectiunile cardiovasculare. S-a observat la persoanele consumatoare de cacao reducerea acestor afectiuni si incetinirea imbatranirii pielii.
Contraindicatii  Produsele cu cacao se consuma cu moderatie. In cantitati mari, produc dureri de cap si ameteli. Nu se recomanda copiilor sub 3 ani, bolnavilor de diabet, persoanelor supraponderale si persoanelor cu afectiuni neurologice.
 

Cotlet aromat la cuptor

INGREDIENTE   3-4 cotlete de porc, 1 lingura mustar, cimbru, maghiran, busuioc uscat, 1 lingurita miere, 300ml bere, 5-6 linguri ulei, 4-5 catei usturoi, 2 morcovi, 1 bucata mica de telina.
PREPARARE   Feliile de carne se ung cu un amestec de miere si mustar si se asaza intr-o tava. Ele se condimenteaza cu sare, piper, cimbru, maghiran, busuioc. Pe langa ele se asaza felii de morcovi si cuburi de telina. Se toarna berea si uleiul si se presara cateii de usturoi pisati.
   Vasul se da la cuptor, acoperit cu folie de aluminiu, timp de 30 de minute. Se scoate folia si se lasa la cuptor, pana se rumenesc cotletele.

Spanacul de Malabar

Acesta este originar din Asia. Denumirea sa este data de coasta Malabar din India. Recent, a fost adus si in Europa.
Denumiri: "spanac urcator", "spanac indian".
Aspect  Spanacul de Malabar este o planta cataratoare care se intinde ca o liana. Varietatea alba a acestui spanac are tulpina verde cu frunze mari, iar varietatea rosie are culoarea rosie purpurie cu frunze mici. El este o planta perena in Asia. La noi, a inceput sa fie aclimatizata, dar ca o planta anuala.
   Acest spanac se poate cultiva primavara, vara, dar si toamna. Daca vara, spanacul obisnuit nu se dezvolta, spanacul Malabar rezista si la 40 grade si frunzele raman suculente.
   Acesta are o tulpina frageda cu multi lastari, lungi de cativa metri. Frunzele sunt carnoase, ovale sau sub forma de inima, lungi de 5-12 cm. Florile sunt mici, albe, roz sau mov. Fructele sunt carnoase, cu patru lobi. Cand sunt necoapte, ele sunt verzi rozalii. Coapte, ele devin mov-indigo.
   Semintele sunt rotunde si negre. Frunzele si tulpinile se recolteaza in iunie si iulie pentru a le consuma fragede. Cand se striveste, tulpina are o aroma placuta.
   In comparatie cu spanacul obisnuit, spanacul de Malabar are un gust mai intens,frunzele sunt mai carnoase si suculente, iar productivitate este mai ridicata.
Mod de folosire  In Asia, frunzele sunt folosite la prepararea salatelor si supelor sau in combinatie cu peste si alte legume. Tulpinile fragede se intrebuinteaza in salate si omlete.
   Frunzele mai batrane au un mucus care ingroasa supele.
   Fructele sunt gustoase si se pot manca si crude. Fructele de culoare purpurie au un pigment care pateaza. Sucul lor este un colorant natural pentru inghetate, creme, iaurturi.
   Spanacul de Malabar poate fi si o planta ornamentala, datorita frunzelor si florilor frumos colorate.
Indicatii  Spanacul este sarac in calorii, dar bogat in fibre. Frunzele au proprietati laxative si sunt o sursa de proteina vegetala.
    Frunzele strivite se aplica pe vanatai si rani.

Scorusul de padure

El este originar din Europa si se cultiva in AsiaMica si in vestul Siberiei.
Denumiri:  "sorbul pasaresc", "lemn cainesc", "pomul ursului", "scoruj".
Aspect  Scorusul creste in zona de deal si munte, la margunea padurilor de conifere, in poiene si luminisuri. El este un arbust de 8 m inaltime. Scoarta lui este gri la arbusti tineri si maronie si crestata la cei batrani. Ramurile sunt acoperite cu perisori.
   Florile cresc in inflorescenta, ajungand pana la 250 de flori. Ele sunt albe si raspandesc un parfum placut.
   Fructele cat bobul de mazare sunt rosii sau portocalii  si un gust astringent. Ele sunt carnoase, sferice, cu 2-4 seminte. La inceput, pulpa lor este tare, amara si astringenta. La  maturitate, devine moale ca o pasta, cu gust dulceag.  Scorusele se recolteaza in septembrie si octombrie. Ele raman in arbore si iarna.
   Fructele imediat culese sunt astringente si amarui. Daca se pastreaza mai mult timp, ele devin dulci-acrisoare.
   La noi, scorusul de munte se intalneste in parcuri, ca planta decorativa.
Mod de folosire  Scorusele se folosesc la prepararea marmeladei si a gemului. Prin fermentare, din ele se obtin vin, otet, lichior. Aceste fructe se consuma proaspete, dupa primele brume, cand sunt mai placute la gust si se pot usca ciorchinii intregi, in cuptoare speciale.
Indicatii  Scorusele contin vitaminele C si P si devin eficiente in tratarea hipertensiunii si a aterosclerozei.
   Pentru o mai buna imunitate, se prepara un decoct dintr-o lingurita de fructe uscate amestecata cu o cana de apa. Se fieb si se bea in cursul zilei.
   Sucul proaspat trateaza tuberculoza, tusea si voma.
   Scorusele sunt depurative si diuretice.
   In cazul constipatiei, se foloseste pulberea de fructe uscate sau pasta de fructe.

Mosmoane

Acesta este originar din Persia. Mosmonul a fost adus de romani in Europa Centrala si de Sud-Est si in gradinile manastirilor.
Aspect  La noi, creste in flora spontana, la marginea padurilor, in poieni si luminisuri si se cultiva in sudul Olteniei si sudul Munteniei.
   Arborele, numit mosmon, are si alte denumiri: "gorun", "scorus nemtesc", "nascale". El este rezistent la ger si seceta.
   Mosmonul are trunchiul rasucit, iar ramurile sunt prevazute cu ghimpi. Frunzele sunt mari, putin zimtate pe margini si pufoase pe fata interioara.
   Florile mari sunt albe si roz. Ele au un parfum placut, iar mirosul se simte de la distanta. Un singur arbore produce 5-6 kg de fructe. Acesta iubeste soarele si verile calduroase.
   Fructele sunt galben-rosiatice la inceput, apoi la maturitate ele devin brune. Mosmoanele pot fi ovale, rotunjite sau in forma de para, cu coaja neteda sau pufoasa.
   Ele au dimensiunea unei prune si par o combinatie intre mar si maces. Fructele necoapte au pulpa alba si tare,iar gustul este acru si amar. Daca se culeg mai devreme, mosmoanele se pastreaza in ladite acoperite cu fan, pana se coc. Ele se inmoaie, coaja face incretituri si se inchid la culoare.
   Fructele coapte au o aroma deosebita, daca raman in copac, pana la primul inghet.
   Pulpa are consistenta unei paste care are textura piureului de mere. In interior sunt 5 seminte lemnoase. Sepalele raman pe fruct ca niste mustati si ii dau un aspect deosebit.
   Mosmoanele sunt zemoase si satioase. Coapte, ele devin dulci si aromate. Gustul lor se apropie de scortisoara si vanilie. Aceste fructe sunt pe cale de disparitie.
Mod de folosire  Mosmoanele se consuma ca atare sau sub forma de dulceata, sirop, compot, magiun.
   Prin fermentarea fructelor se obtine o bautura asemanatoare vinului.
   In stare proaspata, mosmoanele se curata de coaja si se indeparteaza semintele. Ele se taie cubulete, se amesteca cu putina miere si se sropesc cu zeama de lamaie. Se dau la frigider o ora.
   In Europa, aceste fructe se servesc in restaurante, ca desert de iarna, prajite in unt si cuisoare.
Indicatii  Compotul combate diareea. Pentru tratarea diareii si a deranjamentelor stomacale se consuma pe stomacul gol 300 g fructe curatate.
   Ateroscleroza se trateaza cu mosmoane, deoarece incetinesc calcifierea vaselor de sange.
   Consumul regulat de mosmoane dizolva pietrele la rinichi.
   Consumate cate 10 pe zi, acestea ajuta la scaderea colesterolului "rau".
   Deoarece contin vitamina A, ele sunt benefice pentru sanatatea pielii, dar pot proteja organismulin cancerul pulmonar si al cavitatii bucale. Se spune ca mosmoanele actioneaza ca un sedativ si opreste setea si varsaturile.