Denumiri: "sorbul pasaresc", "lemn cainesc", "pomul ursului", "scoruj".
Aspect Scorusul creste in zona de deal si munte, la margunea padurilor de conifere, in poiene si luminisuri. El este un arbust de 8 m inaltime. Scoarta lui este gri la arbusti tineri si maronie si crestata la cei batrani. Ramurile sunt acoperite cu perisori.
Florile cresc in inflorescenta, ajungand pana la 250 de flori. Ele sunt albe si raspandesc un parfum placut.
Fructele cat bobul de mazare sunt rosii sau portocalii si un gust astringent. Ele sunt carnoase, sferice, cu 2-4 seminte. La inceput, pulpa lor este tare, amara si astringenta. La maturitate, devine moale ca o pasta, cu gust dulceag. Scorusele se recolteaza in septembrie si octombrie. Ele raman in arbore si iarna.
Fructele imediat culese sunt astringente si amarui. Daca se pastreaza mai mult timp, ele devin dulci-acrisoare.
La noi, scorusul de munte se intalneste in parcuri, ca planta decorativa.
Mod de folosire Scorusele se folosesc la prepararea marmeladei si a gemului. Prin fermentare, din ele se obtin vin, otet, lichior. Aceste fructe se consuma proaspete, dupa primele brume, cand sunt mai placute la gust si se pot usca ciorchinii intregi, in cuptoare speciale.
Indicatii Scorusele contin vitaminele C si P si devin eficiente in tratarea hipertensiunii si a aterosclerozei.
Pentru o mai buna imunitate, se prepara un decoct dintr-o lingurita de fructe uscate amestecata cu o cana de apa. Se fieb si se bea in cursul zilei.
Sucul proaspat trateaza tuberculoza, tusea si voma.
Scorusele sunt depurative si diuretice.
In cazul constipatiei, se foloseste pulberea de fructe uscate sau pasta de fructe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu