Dovlecelul- sarpe

Acesta se cultiva in India si zonele subtropicale.
Denumiri  "dovlecel la metru", "sarpele de Sicilia", "dovlecel tomata".
Aspect  Forma spiralata si striatiile i-au dat numele de" dovlecelul-sarpe ". Fructul este subtire, lung, cilindric sau rasucit, de culoare verde, cand este necopt. La maturitate, dovlecelul devine rosu inchis.
   De aceea, in Africa se numeste "dovlecelul- tomata". Astfel, aici, el inlocuieste tomatele.
   Fructele sunt mari, de 2 m lungime.
   Dovlecelul-sarpe se recolteaza la doua saptamani  dupa ce se formeaza fructele, cand au lungimea de 30-60 de cm si greutatea de 1 kg.
   El este mai gelatinos si putin mai amar decat dovlecelul obisnuit. La marimea de 12 cm,el are gustul cel mai bun. Acest dovlecel este putin mai aromat si are un gust placut.
   Cand se culege, nu se rupe tot dovlecelul. Se taie cat vrem. El se cicatrizeaza si creste la loc.
   Fruxtele complet coapte sunt aproape necomestibile. Semintele sunt toxice pentru om.
   Dovlecelul-sarpe poate fi si planta ornamentala care sa acopere ziduri si garduri. Sunt apreciate florile frumoase si mirosul degajat dimineata.
Mod de folosire  La inceput, cand samanta nu e formata si coaja e frageda, este utilizat ca dovlecel.
   Se prepara ca dovleceii: sote, umpluti, adaugati la alte feluri de mancare sau felii pe gratar.
   Cand este matur, coaja devine tare, iar miezul rosu. Dovlecelul-sarpe devine o tomata.
   Dovlecelul-sarpe se pastreaza in frigider 2 saptamani.
Indicatii  Dovlecelul-sarpe este bogat in vitaminele A, C, E. El mareste pofta de mancare si este un tonic. Cand devine tomata, dovlecelul contine mult licopen si betacaroten.
   Licopenul, un colorant vegetal cu rol antioxidant, previne bolile cardiace, osteoporoza, dar  si anumite forme de cancer. Betacarotenul , sursa de vitamina A, mentine sanatatea pielii, protejand-o de razele UV nocive si mentine vederea normala.
 

Pepenele de iarna

El este originar din Asia tropicala.
Denumiri:  "pepene chinezesc", "dovleac alb", "dovlecel de ceara".
Aspect  Pepnele de iarna seamana cu un dovleac, cu gust de castravete. El creste pe bolta ca strugurii
   Exista doua varietati devpepene de iarna: unul cu fructe ovale si unul cu fructe rotunde care seamana cu pepenele comun. Ele ating 40 cm lungime si sunt paroase, cand sunt mici.
   La exterior, pepenele este verde, iar coaja este subtire. Pulpa alba-verzuie este groasa si in mijloc are o zona cu seminte. Fructele sunt acoperite cu o ceara albicioasa care le protejeaza si ajuta la pastrarea lor pana in primavara.
   Gustul acestui pepene este de castravete, usor dulceag. Pepenele de iarna creste repede si se coace in 100 de zile. El se cultiva fara tratamente chimice si este ferit de daunatori.
   O planta poate produce 30 sau 40 de fructe. Ele se recolteaza de la inceputul verii pana la venirea primului inghet.
   Pepenii au o greutate intre 2 si 4 kg si rezista cateva luni, dupa ce au fost culesi. Ei se pot pastra in depozite, beci, asa cum se pastreaza cartofii si dovlecii. Astfel, ei se comercializeaza iarna. De aceea se numesc "pepeni de iarna". Pepenii de iarna au fost aclimatizati si la noi.
Mod de folosire  Pepenele de iarna se consuma in salate si in diverse preparate ( tocanita ). La fructele mature, pulpa este mai tare si se rade.
   Fructele gustoase si dulci pot inlocui in preparate pepenele,castravetele si dovleacul.Ele se pot mura.
   Semintele lor se consuma ca si acelea de dovleac. In Japonia, fructele tinere se consuma drept condiment cu fructele de mare. In India, pepenele de iarna, cand e tanar, se feliaza subtire sau se toaca si se serveste cu orez.
   Indicatii  El este apreciat pentru continutul bogat de vitamine: A, B6, B12, de calciu si magneziu.
   Pepenele de iarna este o sursa de vitamina C, pe parcursul iernii.

Snitele pufoase

 INGREDIENTE  1kg carne de porc, 4 oua, 300ml bere, faina, sare, piper.

PREPARARE  Carnea se feliaza si se bate, asezata intre doua folii de plastic, cu ciocanul de snitele.
   Fiecare felie se presara cu sare si piper. Ouale se bat bine, se adauga berea si atata faina pana se obtine un aluat mai gros, ca de clatite.
   Feliile de carne se tavalesc prin faina, apoi se dau prin amestecul de bere. Ele se prajesc in ulei incins, pe amele parti si se scot pe un prosop de hartie, pentru a absorbi surplusul de ulei.

Cvas de casa

INGREDIENTE  400g paine de secara, drojdie proaspata de marimea a 2 nuci, 100g stafide, 1,5 cani zahar, 5 l apa.
MOD DE PREPARARE  Painea taiata cubulete se asaza intr-o tava cu hartie de copt si se da la cuptor sa se rumeneasca, dar sa nu se arda, pentru ca bautura va deveni amara.
   Dupa ce s-a racit, painea impreuna cu stafidele se asaza intr-un borcan. Se toarna apa clocotita si se acopera borcanul cu un prosop de bucatarie.El se lasa in bucatarie, peste noapte.
   Deasupra unui vas mare (alt borcan) se asaza o strecuratoare acoperita cu 2-3 randuri de tifon si se toarna lichidul, iar painea se stoarce si se arunca. Drojdia se dizolva cu cateva linguri de lichid si impreuna cu zaharul se adauga in borcan. Se amesteca foarte bine continutul pana se dizolva zaharul.
   Borcanul acoperit cu un prosop se lasa in bucatarie, la fermentat, 6 ore. Din ora in ora se amesteca cvasul. El se toarna in sticle de plastic, care se inchid cu dopuri, fara a le strange. Acidul format se comporta ca la sampanie, daca sticla are dopul bine fixat. Eu le-am pus dopurile numai de forma si le-am dat la frigider
   Dupa 24 de ore, cand apare spuma, se poate consuma.
   Cvasul este o bautura racoritoare, foarte potrivita pentru zilele calduroase de vara. Frumos colorat, acidulat si slab alcoolizat, cvasul devine o bautura preferata a verii.

Dulceata de trandafiri

INGREDIENTE  500g petale de trandafiri, 1,5 litri apa, 2kg zahar, 4 lamai.
MOD DE PREPARARE  Florile se spala si se asaza pe un prosop pentru a se usca. Cu o mana se indeparteaza codita florii, iar cu cealalta se tin strans petalele. Cu ajutorul unei foarfeci se taie partile albe ale petalelor.
   Petalele se framanta usor cu zeama de la 2 lamai si 2 linguri de zahar, pana devin sticloase si incep sa se adune sub forma unui ghem. Ele se asaza intr-un bol, care se acopera cu un capac si se da la frigider pana a doua zi.
   Apa si zaharul se toarna intr-un vas care se asaza pe foc. Siropul se fierbe la foc mare. Spuma se indeparteaza cu ajutorul unei linguri. Din cand in cand se sterge zaharul de pe peretii vasului cu un prosop umed.
   Se face proba siropului. Cu o lingura se picura sirop pe o farfurioara si se raceste. Daca picaturile devin bobite care nu se imprastie, atunci siropul e legat. Se adauga petalele si sucul lasat de ele.
   Dulceata se fierbe la foc mic si se indeparteaza spuma.
   Dupa 10 minute, se adauga zeama a doua lamai si se mai fierbe 5 minute. Cand petalele plutesc in tot siropul, pana la fundul vasului inseamna ca dulceata e gata. Pentru mai multa siguranta, se face proba dulcetii.
   Daca este gata, se ia vasul de pe foc si se acopera cu un prosop ud si stors.
   Dupa ce s-a racit, dulceata se toarna in borcane si se capseaza

Cremsnit rapid

INGREDIENTE  1 litru lapte, 5 oua, 1/2 pachet unt, 8 linguri cu varf de zahar, 12 linguri cu varf de faina, zahar vanilat, esenta de vanilie.
MOD DE PREPARARE  Albusurile se bat spuma, cu putina sare. Galbenusurile se freaca cu zaharul tos si zaharul vanilat, pana devin cremoase. Peste ele se adauga laptele, esenta de vanilie, untul topit si racit, faina si albusurile spuma, amestecand usor compozitia.
   Compozitia se toarna intr-un vas uns cu unt si se coace la cuptor, la foc mic, o ora.
   Dupa ce s-a racit, prajitura se taie in bucati.

Boabele de cacao

Arborele de cacao creste in padurile tropicale din America Latina, Africa si Asia. Cele mai mari plantatii sunt in Indonezia, Sri Lanka si Guineea.
Aspect  Arborele are o inaltime de 15 m si frunze verzi tot anul. La inceput, frunzele sunt rosiatice, iar la maturitate devin mari, verzi si lucioase. Ele nu sunt comestibile, deoarece contin un lichid laptos, cu gust neplacut.
   Arborele are un diametru de 4-5 m si traieste in umbra copacilor: papaya, mango,bananier si  arborele de cauciuc.
   Florile si fructele apar incepand cu al patrulea an de la plantare. Cele mai bune recolte se obtin cand au 8-10 ani. Arborele rodeste 30 de ani si el creste de-a lungul ecuatorului, unde clima este calda si umeda. Daca temperatura este peste 20 de grade, pe aceeasi planta exista in acelasi timp flori si fructe, tot timpul anului.
   Florile albe, roz sau galbene apar direct pe trunchi si pe ramurile mai groase. Ele au un parfum dulce si fin. Ele se deschid dimineata si stau deschise  o zi. Daca nu sunt polenizate in ziua in care s-au deschis, ele cad a doua zi. In general, 10% din flori se polenizeaza. Dintre acestea, 2% fac fructe.
   Polenizarea nu o fac albinele, ci niste insecte mici.
   Fructul este o pastaie ovala si verzuie la inceput. La maturitate, devin portocalii, aramii si rosii-violete si pot atinge greutatea de 500 g. In interiorul pastaii se afla intre 20 si 60 de seminte, invelite intr-o pasta alba. Semintele sunt ovale, cu tegument dur.
   Semintele albe si proaspete au gust amar si astringent. Un arbore poate avea mii de flori, dar numai 20 de pastai. Este nevoie de 40 de pastai pentru a obtine 1 kg de cacao.
Mod de folosire  Fructele de cacao se recolteaza manual. Culegera e greoaie, pentru ca fructele sunt aproape de trunchi, pe o codita scurta si groasa. Fructele se despica si mecanic se separa semintele.
   O parte din pulpa ramane pe seminte. Ele se asaza in cutii de lemn acoperite cu frunze de banane si se lasa la fermentat, 3 zile, pentru a indeparta restul de pulpa. Din pulpa fermentata se face o bautura alcoolica. Pulpa are aroma de mango si lamaie si se foloseste la prepararea sucului sau jeleului.
Astfel, boabele de cacao se inchid la culoare, devin unsuroase si dulci si capata o aroma puternica. Ele se lasa la soare o saptamana, sa se usuce.
   Boabele de cacao se prajesc, se separa de coji, se macina si se preseaza.
   Printr-un proces tehnologic se obtin untul de cacao si turtele de cacao.
   Uleiul de cacao extras este o substanta galbena, cu aroma puternica. Fierbinte,uleiul se toarna in vase speciale si la temperatura camerei se solidifica. El devine untul de cacao care seamana cu ciocolata si are un miros puternic. Acesta este folosit la prepararea ciocolatei, a deserturilor. El se gaseste si in produsele cosmetice pentru o piele sanatoasa si pentru refacerea parului.
   Dupa extragerea uleiului, raman turtele de cacao. Acestea macinate devin pudra de cacao.
   Din pudra de cacao se prepara ciocolata, creme, bomboane, glazuri si bauturi.
   Aztecii si mayasii foloseau boabele ca unitate monetara. Numai clasele superioare si soldatii consumau bautura de cacao. Cuceritorii spanioli o aduc in tara si adauga zahar, vanilie si scortisoara.
   Prima tableta de ciocolata apare in Anglia. In 1830, elvetienii fac ciocolata cu lapte, apoi ciocolata cu alune.
   Exista 3 tipuri de boabe de cacao. Boabele Criollo sunt fine, aromate si cele mai scumpe. Boabele Forastero sunt comune, iar cele Trinitario sunt ale unui hibrid.
   Din cauza schimbarilor climatice, productia de boabe de cacao va scadea cu 20-30%. Clima msi uscata si mai calda dauneaza arborelui care iubeste temperatura de 20-30 de grade, cu multe precipitatii. Arborele de cacao este predispus la boli. 
Indicatii  In untul de cacao se afla mai multi antioxidanti decat in vin, care scad riscul imbolnavirii de bolile cardiovasculare.
  Cad se consuma ciocolata, antioxidantii din pudra de cacao creeaza o buna dispozitie. Asa creste nivelul de serotonina, hormonul fericirii. Ea aduce energie corpului. Ciocolata este comparabila cu efectul cafelei, dar nu contine cafeina.
   Dopamina si serotonina imunatatesc starea psihica si sunt adevarate antidepresive naturale.
   Ciocolata, fiind un tonic, este recomandata cosmonautilor, aviatorilor si sportivilor. Ea este indicata dupa eforturi fizice si psihice, prin continutul mare de magneziu.
   Continutul ridicat de crom din cacao ajuta la cresterea fertilitatii.si la sinteza colesterolului.
   Cacaua este cea mai mare sursa vegetala de fier
   Melanina din cacao protejeaza pielea impotriva razelor ultraviolete.
   Cardiologii americani si elvetieni numesc ciocolata cu 70% cacao "aspirina dulce"deoarece reduce afectiunile cardiovasculare. S-a observat la persoanele consumatoare de cacao reducerea acestor afectiuni si incetinirea imbatranirii pielii.
Contraindicatii  Produsele cu cacao se consuma cu moderatie. In cantitati mari, produc dureri de cap si ameteli. Nu se recomanda copiilor sub 3 ani, bolnavilor de diabet, persoanelor supraponderale si persoanelor cu afectiuni neurologice.
 

Cotlet aromat la cuptor

INGREDIENTE   3-4 cotlete de porc, 1 lingura mustar, cimbru, maghiran, busuioc uscat, 1 lingurita miere, 300ml bere, 5-6 linguri ulei, 4-5 catei usturoi, 2 morcovi, 1 bucata mica de telina.
PREPARARE   Feliile de carne se ung cu un amestec de miere si mustar si se asaza intr-o tava. Ele se condimenteaza cu sare, piper, cimbru, maghiran, busuioc. Pe langa ele se asaza felii de morcovi si cuburi de telina. Se toarna berea si uleiul si se presara cateii de usturoi pisati.
   Vasul se da la cuptor, acoperit cu folie de aluminiu, timp de 30 de minute. Se scoate folia si se lasa la cuptor, pana se rumenesc cotletele.

Spanacul de Malabar

Acesta este originar din Asia. Denumirea sa este data de coasta Malabar din India. Recent, a fost adus si in Europa.
Denumiri: "spanac urcator", "spanac indian".
Aspect  Spanacul de Malabar este o planta cataratoare care se intinde ca o liana. Varietatea alba a acestui spanac are tulpina verde cu frunze mari, iar varietatea rosie are culoarea rosie purpurie cu frunze mici. El este o planta perena in Asia. La noi, a inceput sa fie aclimatizata, dar ca o planta anuala.
   Acest spanac se poate cultiva primavara, vara, dar si toamna. Daca vara, spanacul obisnuit nu se dezvolta, spanacul Malabar rezista si la 40 grade si frunzele raman suculente.
   Acesta are o tulpina frageda cu multi lastari, lungi de cativa metri. Frunzele sunt carnoase, ovale sau sub forma de inima, lungi de 5-12 cm. Florile sunt mici, albe, roz sau mov. Fructele sunt carnoase, cu patru lobi. Cand sunt necoapte, ele sunt verzi rozalii. Coapte, ele devin mov-indigo.
   Semintele sunt rotunde si negre. Frunzele si tulpinile se recolteaza in iunie si iulie pentru a le consuma fragede. Cand se striveste, tulpina are o aroma placuta.
   In comparatie cu spanacul obisnuit, spanacul de Malabar are un gust mai intens,frunzele sunt mai carnoase si suculente, iar productivitate este mai ridicata.
Mod de folosire  In Asia, frunzele sunt folosite la prepararea salatelor si supelor sau in combinatie cu peste si alte legume. Tulpinile fragede se intrebuinteaza in salate si omlete.
   Frunzele mai batrane au un mucus care ingroasa supele.
   Fructele sunt gustoase si se pot manca si crude. Fructele de culoare purpurie au un pigment care pateaza. Sucul lor este un colorant natural pentru inghetate, creme, iaurturi.
   Spanacul de Malabar poate fi si o planta ornamentala, datorita frunzelor si florilor frumos colorate.
Indicatii  Spanacul este sarac in calorii, dar bogat in fibre. Frunzele au proprietati laxative si sunt o sursa de proteina vegetala.
    Frunzele strivite se aplica pe vanatai si rani.

Scorusul de padure

El este originar din Europa si se cultiva in AsiaMica si in vestul Siberiei.
Denumiri:  "sorbul pasaresc", "lemn cainesc", "pomul ursului", "scoruj".
Aspect  Scorusul creste in zona de deal si munte, la margunea padurilor de conifere, in poiene si luminisuri. El este un arbust de 8 m inaltime. Scoarta lui este gri la arbusti tineri si maronie si crestata la cei batrani. Ramurile sunt acoperite cu perisori.
   Florile cresc in inflorescenta, ajungand pana la 250 de flori. Ele sunt albe si raspandesc un parfum placut.
   Fructele cat bobul de mazare sunt rosii sau portocalii  si un gust astringent. Ele sunt carnoase, sferice, cu 2-4 seminte. La inceput, pulpa lor este tare, amara si astringenta. La  maturitate, devine moale ca o pasta, cu gust dulceag.  Scorusele se recolteaza in septembrie si octombrie. Ele raman in arbore si iarna.
   Fructele imediat culese sunt astringente si amarui. Daca se pastreaza mai mult timp, ele devin dulci-acrisoare.
   La noi, scorusul de munte se intalneste in parcuri, ca planta decorativa.
Mod de folosire  Scorusele se folosesc la prepararea marmeladei si a gemului. Prin fermentare, din ele se obtin vin, otet, lichior. Aceste fructe se consuma proaspete, dupa primele brume, cand sunt mai placute la gust si se pot usca ciorchinii intregi, in cuptoare speciale.
Indicatii  Scorusele contin vitaminele C si P si devin eficiente in tratarea hipertensiunii si a aterosclerozei.
   Pentru o mai buna imunitate, se prepara un decoct dintr-o lingurita de fructe uscate amestecata cu o cana de apa. Se fieb si se bea in cursul zilei.
   Sucul proaspat trateaza tuberculoza, tusea si voma.
   Scorusele sunt depurative si diuretice.
   In cazul constipatiei, se foloseste pulberea de fructe uscate sau pasta de fructe.

Mosmoane

Acesta este originar din Persia. Mosmonul a fost adus de romani in Europa Centrala si de Sud-Est si in gradinile manastirilor.
Aspect  La noi, creste in flora spontana, la marginea padurilor, in poieni si luminisuri si se cultiva in sudul Olteniei si sudul Munteniei.
   Arborele, numit mosmon, are si alte denumiri: "gorun", "scorus nemtesc", "nascale". El este rezistent la ger si seceta.
   Mosmonul are trunchiul rasucit, iar ramurile sunt prevazute cu ghimpi. Frunzele sunt mari, putin zimtate pe margini si pufoase pe fata interioara.
   Florile mari sunt albe si roz. Ele au un parfum placut, iar mirosul se simte de la distanta. Un singur arbore produce 5-6 kg de fructe. Acesta iubeste soarele si verile calduroase.
   Fructele sunt galben-rosiatice la inceput, apoi la maturitate ele devin brune. Mosmoanele pot fi ovale, rotunjite sau in forma de para, cu coaja neteda sau pufoasa.
   Ele au dimensiunea unei prune si par o combinatie intre mar si maces. Fructele necoapte au pulpa alba si tare,iar gustul este acru si amar. Daca se culeg mai devreme, mosmoanele se pastreaza in ladite acoperite cu fan, pana se coc. Ele se inmoaie, coaja face incretituri si se inchid la culoare.
   Fructele coapte au o aroma deosebita, daca raman in copac, pana la primul inghet.
   Pulpa are consistenta unei paste care are textura piureului de mere. In interior sunt 5 seminte lemnoase. Sepalele raman pe fruct ca niste mustati si ii dau un aspect deosebit.
   Mosmoanele sunt zemoase si satioase. Coapte, ele devin dulci si aromate. Gustul lor se apropie de scortisoara si vanilie. Aceste fructe sunt pe cale de disparitie.
Mod de folosire  Mosmoanele se consuma ca atare sau sub forma de dulceata, sirop, compot, magiun.
   Prin fermentarea fructelor se obtine o bautura asemanatoare vinului.
   In stare proaspata, mosmoanele se curata de coaja si se indeparteaza semintele. Ele se taie cubulete, se amesteca cu putina miere si se sropesc cu zeama de lamaie. Se dau la frigider o ora.
   In Europa, aceste fructe se servesc in restaurante, ca desert de iarna, prajite in unt si cuisoare.
Indicatii  Compotul combate diareea. Pentru tratarea diareii si a deranjamentelor stomacale se consuma pe stomacul gol 300 g fructe curatate.
   Ateroscleroza se trateaza cu mosmoane, deoarece incetinesc calcifierea vaselor de sange.
   Consumul regulat de mosmoane dizolva pietrele la rinichi.
   Consumate cate 10 pe zi, acestea ajuta la scaderea colesterolului "rau".
   Deoarece contin vitamina A, ele sunt benefice pentru sanatatea pielii, dar pot proteja organismulin cancerul pulmonar si al cavitatii bucale. Se spune ca mosmoanele actioneaza ca un sedativ si opreste setea si varsaturile.
 
 

Dovleacul- spaghetti

Este originar din India.
Denumire  "spaghete vegetale".
Aspect  Culoarea dovleacului variaza de la galben-auriu la portocaliu. Miezul este galben sau portocaliu. El are o forma alungita. Contine multe seminte mari si are o textura apoasa.
   Daca dovleacul- spaghetti e verde, inseamna ca nu e copt. Gustul e usor dulce. Greutatea este de 1-1,5 kg.
   Se poate pastra in loc uscat si racoros, 3-6 luni.
Mod de folosire  Acest dovleac este alternativa vegetala a spaghetelor.
   El se taie in jumatate, se scot semintele. Se presara ulei, sare, piper si se asaza in tava. Se lasa la cuptor 40 de minute. Cu ajutorul unei furculite se desprinde miezul in suvite, in fire asemanatoare spaghetelor. Peste ele se presara parmezan, ulei, piper, busuioc si se servesc.
   Aceste spaghete se pot servi cu orice sos pentru spaghete sau in salate.
Indicatii  Dovleacul- spaghetti contine mult caroten si multe fibre alimentare, pe langa vitaminele A si C.
   Fiert sau copt, el este ideal pentru diabetici.

Budinca de paste fainoase

INGREDIENTE  500 g paste fainoase, 4 oua, 1 pahar zahar, 500 ml lapte, 1 pahar branza rasa, 4 linguri unt, coaja rasa de lamaie, zahar vanilat.
MOD DE PREPARARE  Se fierb pastele conform indicatiilor de pe pachet, apoi se scurg. Pastele se asaza intr-o tava unsa si se presara branza rasa. Ouale se amesteca cu zaharul tos si zaharul vanilat, cu untul,  coaja de lamaie si laptele. Aceasta compozitie se toarna peste paste. Budinca se coace la cuptor pana se rumeneste.

Porumbarul

Porumbarul este originar din nordul Africii si s-a raspandit in Europa, Caucaz si Asia.
Denumiri:  "spin", "corcodel", "scoromber", "spin maracinos".
Aspect  El este un arbust de 2-3 m inaltime si apartine familiei rozaceelor. Porumbarul creste prin poiene, fanete si la marginea padurilor, de la deal si campie.
   Tulpina ramificata are ramurile spinoase. Frunzele au ramurile crestate. Florile apar in lunile aprilie-mai si sunt parfumate. Ele au miros de mere si migdale.
   Fructele se numesc porumbe sau porumbele. Coapte, ele sunt negre-violacee, cat o visina mica si nu au miros.
   Porumbele se coc in lunile septembrie-octombrie. Ele au un gust acru si, la maturitate sunt brumate.
   Samburele este invelit intr-o pulpa verzuie.
   Fructele se culeg dupa primele brume sau primul inghet. Ele nu se consuma crude, deoarece contin un acid, amigdalina, din cauza caruia devin toxice. Aceasta substanta se distruge prin fierbere sau dupa primul inghet.
Mod de folosire  Din porumbe se prepara dulceata, compot, otet. Fructele proaspete pot acri borsurile.
   Fructele se pot usca in cuptor, la 60 de grade sau pe o coala de hartie, intr-un loc aerisit, unde se lasa trei saptamani, pana devin casante.
   Porumbele uscate nu au miros, iar gustul este astringent si putin dulceag.
   Ele uscate si prajite pot deveni surogat de cafea.
Indicatii  Infuzia de flori si fructe este indicata pentru bolile renale, bolile de plamani si aneroxie.
   Intr-o cana cu apa clocotita se adauga o lingurita de fructe uscate. Se lasa 2 minute si se strecoara.
   Infuzia are un efect laxativ, diuretic si sedativ. Se beau 2-3 cani pe zi, timp de 3 zile.
   Pentru hipertensiune se beau 3 cani pe zi, de infuzie.
   Decoctul se prepara dintr-o lingurita de fructe uscate adaugata intr-o cana de apa.Se fierb 5 minute si se infuzeaza 10 minute. Se beau 2-3 cani in cazul durerilor de stomac, in diaree si dischinezie biliara, dar si in guta, uremie si artrita.
   Dintre toate fructele de padure, porumbele contin cel mai mult tanin, un antioxidant puternic.
   Astfel, acestea devin un dezinfectant puternic, care elimina bacteriile din gat, stomac, intestin si stimuleaza imunitatea. Maximul de substante nutritive se gaseste in fructe dupa primele brume.
   Fructele proaspete sunt laxative si diuretice.
   Din porumbele se poate prepara un sirop. Fructele proaspete se acopra cu apa si se fierb 40 de minute, pana plezneste coaja. Ele se iau de pe foc si se lasa 48 de ore, acoperite. Zeama si fructele se strecora prin tifon dublu. Sucul obtinut se cu zahar pana devine sirop. La 1 litru de suc se adauga 1 kg de zahar. Se consuma o lingurita pe zi. Siropul este o sursa de vitamina C, in timpul iernii.

Prajitura de biscuiti cu crema

INGREDIENTE  biscuiti; crema : 200 g unt, 1 litru lapte, 1 pahar faina, 1 pahar zahar, zahar vanilat.
MOD DE PREPARARE  Se topeste untul si se adauga faina. Se amesteca pe foc mic si se adauga treptat laptele, amestecand energic, pentru a nu se forma cocoloase. Se adauga zaharul tos si zaharul vanilat si se amesteca continu pana se ingroasa.
   Pe un platou se asaza un strat de biscuiti insiropati, un strat de crema si tot asa pana se termina ingredientele. Ultimul strat va fi de crema. Prajitura se poate decora cu nuci, alune, fructe.

Alunele de pădure

Ele sunt originare din Europa si se cultiva in Turcia, Spania, SUA.
Aspect  La noi, alunele de padure cresc in padurile de stejar, pe dealuri si munti, pana la inaltimea de 1700 m. Alunul creste spontan, dar se si cultiva. Cea mai mare plantatie se afla in Timis. Alunul de padure se mai cultiva in Vrancea, Sibiu si Constanta.  El creste ca o tufa de 3-8 m inaltime. O alta specie creste ca un arbore de 10-15 m inaltime.
   Frunzele au o forma rotunda, zimtata pe margini si ascutite la varf. Florile se numesc matisori
   Florile de sex masculin sunt galbene, in timp ce florile de sex masculin sunt mici si ascunse in muguri  rosii. Mugurii sunt acoperiti de peri fini. Alunii infloresc inainte de aparitia frunzele.
   Fructele seamana cu niste globulete, usor alungite. Ele cresc in grupuri de pana la 5 alune, invelite in frunze scurte. Aceste alune sunt acoperite de o coaja subtire, tare, de culoare maro, care se desprinde in fasii. Ele se coc in septembrie si octombrie.
   Alunele de padure se culeg cu invelisul lor si se expun la soare, unde se produce o fermentare a acestora. Substantele, care apar din fermentatie, trec in coaja, iar miezul capata o aroma puternica.
   Toamna tarziu, dupa caderea frunzelor, pe ramurile alunului, apar matisori cafenii, care pusi in vaza raspandesc o aroma placuta.
Mod de folosire  Alunele de padure se consuma crude, prajite si macinate. Ele sunt ingredientul principal din crema Nutella.
    Prin macinarea alunelor se poate obtine untul de alune, care este o alternativa a untului de arahide .
   Din alunele presate se obtine un ulei apreciat in alimentatie si in industria cosmetica.
   Alunele intra in prepararea bomboanelor, biscuitilor si a prajiturilor.
Indicatii  Alunele sunt hranitoare si se asimileaza usor.
   Consumul a 50-70 g de alune de padure normalizeaza tensiunea, datorita continutului de acizi grasi Omega 6 si Omega 9, a potasiului si a magneziului.
   Ele au valoare energetica mare. De aceea, nu se consuma mai multe de 5-6 alune pe zi. 100 g de alune contine 690 de calorii.
   Alunele sunt bogate in vitaminele A, B, E, C, in calciu si fosfor. Ele nu trebuie sa lipseasca din alimentatia zilnica a copiilor, adolescentilor, gravidelor si varstnicilor.
   Alunele si migdalele nu contin gluten. Ele au o valoare calorica si nutritiva apropiata de aceea a carnii.
   Alunele de padure sunt recomandate, in special, diabeticilor si bolnavilor de tuberculoza.

Alunele de pământ

Ele sunt originare din Brazila si Peru si se cultiva in China, SUA, India, Indonezia.
Denumiri:  "arahide", "alune americane".
Aspect  Aceste alune fac parte din familia mazarii si a fasolei. Alunul de pamant este o planta anuala, cu o radacina puternic ramificata. El infloreste in luna martie si face flori galbene.
   Dupa ce se ofilesc, se lungeste tulpina, se apleaca si intra in sol. Arahidele se formeaza sub pamant.
   Fructul este o pastaie ovala cu 2-3 seminte. Pastaia seamana cu o gogoasa de vierme de matase, cu suprafata striata
   Semintele sunt acoperite cu o coaja bruna sau rosiatica. Plantele se scot mecanic din pamant, se strang in gramezi si se usuca la soare. Ele se recolteaza cand partea aeriana incepe sa se usuce.
   Arahidele se incadreaza in categoria leguminoaselor, din cauza aspectului si a tecii de alune. Ele se incadreaza si in categoria nucilor, pentru ca au proprietati comune cu nucile.
   La noi, arahidele se cultiva in Timis si Hunedoara.
Mod de folosire  Alunele de pamant se consuma crude sau prajite. Ele se folosesc la prepararea ciocolatei, bomboanelor, biscuitilor
   Uleiul de arahide se obtine prin presare la rece. Acesta se foloseste la prepararea margarinei, in industria alimentara, a conservelor, in industria cosmetica si farmaceutica. El seamana la gust cu uleiul de masline.
Indicatii  Datorita continutului de acid folic, arahidele se recomanda in depresii si nevroze. Consumate zilnic, ele dau rezultate bune in cazul surmenajului si a oboselii fizice.Continutul de acid folic si de vitamina E scade riscul de avort spontan si ajuta fatul sa nu dezvolte alergii. Astfel, arahidele sunt recomandate femeilor insarcinate.
   Continutul de aczi grasi nesaturati scad colesterolul si ajuta in ateroscleroza.
   Consumul de arahide stimuleaza activitatea ficatului si a bilei.
   Alunele contin vitamina B1 care se mai numeste vitamina bunei dispozitii.
Contraindicatii  Consumul de arahide este interzis persoanelor cu afectiuni grave ale ficatului sau persoanelor cu alergii.

Salata de vinete

INGREDIENTE  2 vinete mari, 1 ceapa, 100 ml ulei, sare.
PREPARARE  Vinetele se coc in tava, la cuptor, la 150 de grade. Ele se inteapa cu o furculita, in mai multe locuri. Vinetele se mai pot coace pe ochiul aragazului, pe o tabla. Ele se racesc si se curata de coaja. Se asaza pe un blat de lemn inclinat, pentru a se scurge zeama amara si se lasa o ora. Vinetele se mixeaza in blender sau in chopper sau se pot toca pe un fund de lemn, cu un tocator de lemn. Cu ajutorul unei o linguri de lemn se freaca vinetele cu uleiul, turnat in fir subtire, pana devin o pasta spumoasa si se albesc.  Se adauga ceapa tocata fin si se mai amsteca.
   Salata se asaza pe un platou si se orneaza cu rosii.
Truc   In salata se pot adauga 2 linguri de smantana sau maioneza si 2 catei de usturoi rasi fin.

Legume la cuptor

INGREDIENTE  2 vinete medii, 1 dovlecel mare, 2 morcovi, 1/2 radacina telina, un pumn de fasole verde, 2 ardei, 4 cepe, 8 rosii, 500ml suc rosii, 3 linguri pasta rosii (pasta de ardei), 5-6 catei usturoi, sare, piper, oregano, rozmarin, 100 ml ulei.
PREPARARE  Se curata si se spala legumele. Morcovii, telina, dovlecelul, vinetele si rosiile se taie rondele. Peste rondelele de vinete se presara sare si se lasa 30 de minute, intr-o strecuratoare, pentru a se scurge zeama amara. Ardeii se taie felii, iar ceapa se toaca marunt.
   Intr-o tava se toarna sucul de rosii si uleiul si se presara ceapa, usturoiul pisat. Se asaza in straturi legumele.
   Ultimul strat va fi format din rosii. Se presara sarea, piperul, oregano, rozmarinul.
   Tava se acopera cu o folie de aluminiu si se da la cuptor. Cand legumele sunt aproape gata, se ia folia, se presara verdeata tocata. Legumele se dau din nou, la cuptor, 20 de minute.

Ridichea japoneza

Ea este originara din Asia de Est.
Denumiri : "ridichea alba", "ridichea dulce", "ridichea de iarna", "Daikon".
Aspect  Aceasta ridiche este o leguma crucifera. Ea are o radacina lunga si alba si frunze mari
   Exista mai multe varietati de ridiche. Unele au radacina sub forma unui morcov, lung de 40 cm, altele au forma cilindrica, sferica, lunguiata.
   Radacina este crocanta si suculenta. Culoarea ei este alba sau alb-verzuie. Aroma este de ridiche, dar mai dulce. Gustul este piperat, asemanator hreanului, dar mai fin.
Mod de folosire  Aceasta ridiche este folosita in bucataria japoneza, chinezeasca si coreeana.
   Ridichea japoneza se poate rade, usca sau se poate mura. Ea se rade in salate sau se toaca in supe si sosuri, pentru a le aromatiza. Ridichea se taie rondele groase de 1 cm, se condimenteaza si se asaza pe gratar cateva minute, pe ambele parti. Frunzele se folosesc in salate.
   Ridichiile fara frunze se pastreaza in frigider, cateva zile.
   Salata de ridiche japoneza alaturi de friptura si produse prajite ajuta la digerarea grasimilor.
Indicatii  Ridichea japoneza are un continut ridicat de fibre care o recomanda in curele de slabire.
   100 g de ridiche contine numai 16 calorii. Ea este bogata in calciu si vitamina C.
   Persoanele, care consuma aceasta leguma de 2-3 ori pe saptamana, au o rezistenta mai mare la raceli.
Contraindicatii  Ridichea japoneza nu este recomandata persoanelor cu calculi biliari, persoanelor cu guta si ulcer.