Gulia

Ea este originara din zona mediteraneeana si s-a raspandit in  Europa de vest si centrala.
Denumiri : "brozba", "nap german", "nap varza", "kohlrabi".
Aspect  Gulia face parte din familia verzei si este o planta bienala. In primul an se formeaza o tulpina ingrosata pe care apar frunzele. In al doilea an, apar florile si semintele care seamana cu acelea ale verzei.
   Tulpina ingrosata este confundata, ca fiind radacina. Ea este crocanta, carnoasa si suculenta si creste la suprafata solului. Textura ei este asemanatoare marului. Gustul seamana cu acela al tulpinii de broccoli sau al miezului de varza, dar mai dulce. Culoarea tulpinii poate fi verde deschis, alba sau violeta. Guliile mov sunt colorate pe exterior, iar in interior, pulpa este alb-galbuie.  Frunzele sunt lobate si ondulate si pornesc din tulpina. Miezul se afla sub doua straturi fibroase care se curata.
   La noi se cultiva pe suprafete mici, in Transilvania si Banat.
   Soiurile timpurii care cresc in 90 de zile, adica soiurile de primavara, au diametrul de 5 cm, fara coaja tare si gust amar. Ele se numesc gulioare.
   Soiurile tarzii, de iarna au 10 cm diametrul. Ele cresc in 130 de zile, au  gustul dulce si se numesc gulii.
   Guliile se consuma si se cultiva tot timpul anului. Ele se seamana din noiembrie pana in martie.
   Aceste legume au nevoie de apa, pentru ca, in lipsa ei, devin lemnoase.
Mod de folosire  Nu se cumpara guliile cu taieturi, crapaturi, dar nici acelea usoare. Recoltarea gulioarelor se face in mai, iar a guliilor in octombrie, dupa prima bruma.
   Gulia se consuma cruda sau gatita. Ea se poate umple cu carne sau legume sau se coace in cuptor, poate fi prajita sau preparata sub forma de piure. In salate, gulia rasa se amesteca cu ,orcov ras, iaurt si zeama de lamaie. Frunzele tinere se folosesc in salate. Ele au un gust dulce, acrisor.
Indicatii  100 g de gulie contine 27 calorii. Astfel, ea este o leguma dietetica si este indicata in dieta diabetica.  Magneziul si vitamina B6 stabilizeaza tensiunea.
   Gulia este o sursa de fosfor, fiind recomandata copiilor in crestere sau acelora cu rahitism. In acest caz, este indicat sucul de gulie in combinatie cu sucul de morcovi.
   Sucul este recomandat in cazul tusei si a bronsitei.
   Potasiul din gulie reduce riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare.
   Cercetatorii au aratat ca alimentele bogate in arsenic, asa cum este gulia, scad riscul de cancere ovariene, de san si prostata cu 20%.
   Ea contine compusi organici care stimuleaza eliminarea toxinelor. Un consum regulat de gulie scade riscul de infectii urinare si riscul de cistita.
Contraindicatii  Gulia este contraindicata persoanelor cu afectiuni ale tiroidei, deoarece impiedica asimilarea iodului de catre tioida.

Coarne

Ele sunt originare din Europa centrala si de sud si din Asia de vest.
Aspect  Coarnele sunt fructele unui arbust inalt de 3 si 8 m. Lemnul de coarne este foarte tare, cum este cornul vitelor. De aici a aparut denumirea de corn. Din acest lemn se fac manere de lux.
   Arbustul creste spontan, la campie si la deal, la marginea padurilor de foioase. Arbustul are o scoarta brun-cenusie, care se desface in solzi roscati. El infloreste in lunile martie-aprilie.  Florile mici si galbene sunt adunate in grupuri de 10-20. Ele infloresc inainte de a aparea frunzele.
   Fructele se coc din septembrie pana in octombrie. Fructele sunt lunguiete si pot fi albicioase, rosii sau galbene. Pielita lor este subtire si lucioasa. Samanta este mare, iar pulpa fructului e mica.
   Coarnele se obtin de la plantele salbatice. Aroma lor acida este un amestec intre merisoare si visine.
   Prin selectie s-au obtinut specii cu fructe mai mari si mai dulci, de diferite culori.
   La noi, arbustii se cultiva in parcuri si in gradinile de pe langa casa, mai mult cu rol ornamental.
Mod de folosire  Fructele consumate in stare proaspata au gust astringent. Ele nu se pot consuma decat cand ajung la maturitate, cand dispare excesul de aciditate. De aceea, se prepara sub forma de dulceata, gem, suc, sirop, vin, lichior, compot. Ele se mai usuca la soare sau la cuptor, ca prunele. 
   Pentru ca sunt acide, ele se consuma mai mult uscate.
   Din coarne se prepara o bautura mult apreciata, cornata. 1 kg de fructe se asaza in straturi alternative cu zaharul. Se lasa doua saptamani, apoi se adauga 300 ml alcool tare. Dupa alte doua saptamani, se poate consuma.
   Coarnele se folosesc la muraturi si drept condiment pentru preparate din peste.
   Ele se pastreaza amestecate cu miere si date la rece. In Grecia, se fierb in apa sarata, se adauga ulei, foi de dafin si marar. Astfel, se obtine un produs asemanator maslinelor.
Indicatii  Coarnele contin 80% apa, 6-10% zahar, saruri minerale, vitaminele A, B1, B2, C.     
   Cantitatea de vitamina C depaseste pe cea din lamai si cirese.
   Datorita taninului, coarnele se folosesc in tratarea enteritei si enterocolitei. In acest scop, se consuma proaspete sau sub forma de decoct.
   In caz de diaree, se prepara un ceai din fructe uscate. Coarnele sunt un bun sedativ Ele cresc fertilitatea si imbunatatesc memoria si concentrarea. Coarnele au proprietati hemostatice, deoarece opresc sangerarile nazale.
   Dulceata de coarne face bine in durerile de stomac si in cazul racelilor.
   Pentru combaterea afectiunilor ficatului se prepara un decoct. Se fierb, timp de 15 minute, 2 lingurite de fructe in 300 ml de apa. Se beau 3 cani pe zi.
Contraindicatii  Coarnele sunt contraindicate persoanelor care au insomnii si sufera de aciditate la stomac. Consumate in exces, ele produc balonare si greata.