Spuma de cirese

INGREDIENTE  250g cirese, 2 albusuri, 100g zahar.
PREPARARE  Ciresele curatate de samburi se amesteca cu 50g zahar si se dau la frigider cateva ore.
   Albusurile se bat cu restul de zahar. Se adauga ciresele si se mai bat pana devin albusurile o spuma tare
   Se toarna in cupe si se orneaza cu cateva cirese.
Truc  Pentru un gust deosebit, ciresele se stopesc cu putin lichior de cirese si zeama de lamaie.
 

Amarant

Denumiri: "stir", "spanac chinezesc".
   Amarantul este originar din America de Sud. Astazi, se cultiva in America, Rusia, China, Africa.
Aspect  Din cele 50 de specii, 3 sunt cele mai cunoscute. Amarantul este cultivat pentru seminte in America sau ca furaj in China. El poate fi si planta ornamentala. Se intalneste pe campii, prin paduri sau la marginea drumurilor.
  Planta are o inflorescenta sub forma de spic sau turture, cu flori mici, rosii sau galbene. Frunzele pot avea culoarea verde, violeta sau rosie. Semintele sunt putin mai mari decat cele de mac. Ele sunt rosii, neagre sau crem.
   Frunzele si semintele sunt comestibile.
   Amarantul face parte din familia spanacului si a sfeclei. El nu este pretentios si suporta seceta.
   Amarantul are o crestere rapida, incat se poate recolta la o luna de la la semanat. Amarantul, ca si quinoa si hrisca, nu este o cereala. Pentru ca se prepara si seamana semintele cu boabele de cereale, ele pot fi numite astfel.
Mod de folosire  Semintele se consuma ca atare sau prajite. Din ele se obtine faina si ulei.
   In America, faina de amarant se amesteca cu faina de grau, in prepararea painii, biscuitilor si a prajiturilor.
   Frunzele tinere sunt folosite in salate, iar cele mature se fierb ca si spanacul. Seminele fierte  de amarant se combina cu porumb, ceapa, fasole sau hrisca. Ele au o consistenta lipicioasa si se folosesc in mancarurile inabusite pentru a le ingrosa.
   Amarantul este o planta a viitorului, deoarece creste repede, se recolteaza usor si da recolte bogate.
Indicatii  Amarantul contine mai multe proteine decat orezul, faina de secara sau grau.
   Frunzele au un continut de calciu mai mare decat spanacul.
   Semintele de amarant nu contin gluten. Fibrele din seminte usureaza constipatia si ajuta la scaderea colesterolului.
Contraindicatii  Amarantul nu este indicat persoanelor cu afectiuni ale rinichilor, bolnavilor de guta sau artrita, deoarece contine acid oxalic in cantitate mare.    

   

Amla

Denumire: "coacaze indiene".
Amla este originara din India.
Aspect  Fructele sunt galben-verzui, cu un interior fibros, de dimensiunea unei lamai.
   Cand semintele devin maronii, fructele sunt coapte. Ele au un gust acru sau amar. Fructele se culeg manual, se usuca la aer si se macina.
Mod de folosire  Medicina traditionala indiana recomanda consumul de fructe proaspete sau uscate. Amla se pastreaza 6-8 zile, la temperatura camerei. Pentru un timp mai indelungat, se pastreaza in solutie de sare.
   Amla se poate consuma si fiarta. Deseori, se mureaza cu condimente, sare si ulei.
   In India se consuma si conservate in sirop de zahar, fiind foarte acre.
   In comert, amla se gaseste sub forma de pudra sau capsule. Pudra de amll este fina, de culoare maro, cu un miros acidulat.
Indicatii  Amla este fructul care contine cea mai mare cantitate de vitamina C.
   Unele cercetari au aratat ca extractul obtinut din fructe poate trata artrita, stresul, cataracta si cancerul. In aceste cazuri, se iau 2g de extract cu apa, pe zi.
   Amla, bogata in fibre,previne constipatia.
   Pentru anemie, indigestie si boli de piele se foloseste extractul sau uleiul de amla.
   Sucul de amla, recomandat in tuberculoza, este si un tonic hepatic.
   Sub forma de ulei sau pasta, amla ajuta la regenerarea parului.
   Extractul de amla preparat sub forma de pasta curata tenul si ajuta mult tenul acneic.