Gulia

Ea este originara din zona mediteraneeana si s-a raspandit in  Europa de vest si centrala.
Denumiri : "brozba", "nap german", "nap varza", "kohlrabi".
Aspect  Gulia face parte din familia verzei si este o planta bienala. In primul an se formeaza o tulpina ingrosata pe care apar frunzele. In al doilea an, apar florile si semintele care seamana cu acelea ale verzei.
   Tulpina ingrosata este confundata, ca fiind radacina. Ea este crocanta, carnoasa si suculenta si creste la suprafata solului. Textura ei este asemanatoare marului. Gustul seamana cu acela al tulpinii de broccoli sau al miezului de varza, dar mai dulce. Culoarea tulpinii poate fi verde deschis, alba sau violeta. Guliile mov sunt colorate pe exterior, iar in interior, pulpa este alb-galbuie.  Frunzele sunt lobate si ondulate si pornesc din tulpina. Miezul se afla sub doua straturi fibroase care se curata.
   La noi se cultiva pe suprafete mici, in Transilvania si Banat.
   Soiurile timpurii care cresc in 90 de zile, adica soiurile de primavara, au diametrul de 5 cm, fara coaja tare si gust amar. Ele se numesc gulioare.
   Soiurile tarzii, de iarna au 10 cm diametrul. Ele cresc in 130 de zile, au  gustul dulce si se numesc gulii.
   Guliile se consuma si se cultiva tot timpul anului. Ele se seamana din noiembrie pana in martie.
   Aceste legume au nevoie de apa, pentru ca, in lipsa ei, devin lemnoase.
Mod de folosire  Nu se cumpara guliile cu taieturi, crapaturi, dar nici acelea usoare. Recoltarea gulioarelor se face in mai, iar a guliilor in octombrie, dupa prima bruma.
   Gulia se consuma cruda sau gatita. Ea se poate umple cu carne sau legume sau se coace in cuptor, poate fi prajita sau preparata sub forma de piure. In salate, gulia rasa se amesteca cu ,orcov ras, iaurt si zeama de lamaie. Frunzele tinere se folosesc in salate. Ele au un gust dulce, acrisor.
Indicatii  100 g de gulie contine 27 calorii. Astfel, ea este o leguma dietetica si este indicata in dieta diabetica.  Magneziul si vitamina B6 stabilizeaza tensiunea.
   Gulia este o sursa de fosfor, fiind recomandata copiilor in crestere sau acelora cu rahitism. In acest caz, este indicat sucul de gulie in combinatie cu sucul de morcovi.
   Sucul este recomandat in cazul tusei si a bronsitei.
   Potasiul din gulie reduce riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare.
   Cercetatorii au aratat ca alimentele bogate in arsenic, asa cum este gulia, scad riscul de cancere ovariene, de san si prostata cu 20%.
   Ea contine compusi organici care stimuleaza eliminarea toxinelor. Un consum regulat de gulie scade riscul de infectii urinare si riscul de cistita.
Contraindicatii  Gulia este contraindicata persoanelor cu afectiuni ale tiroidei, deoarece impiedica asimilarea iodului de catre tioida.

Coarne

Ele sunt originare din Europa centrala si de sud si din Asia de vest.
Aspect  Coarnele sunt fructele unui arbust inalt de 3 si 8 m. Lemnul de coarne este foarte tare, cum este cornul vitelor. De aici a aparut denumirea de corn. Din acest lemn se fac manere de lux.
   Arbustul creste spontan, la campie si la deal, la marginea padurilor de foioase. Arbustul are o scoarta brun-cenusie, care se desface in solzi roscati. El infloreste in lunile martie-aprilie.  Florile mici si galbene sunt adunate in grupuri de 10-20. Ele infloresc inainte de a aparea frunzele.
   Fructele se coc din septembrie pana in octombrie. Fructele sunt lunguiete si pot fi albicioase, rosii sau galbene. Pielita lor este subtire si lucioasa. Samanta este mare, iar pulpa fructului e mica.
   Coarnele se obtin de la plantele salbatice. Aroma lor acida este un amestec intre merisoare si visine.
   Prin selectie s-au obtinut specii cu fructe mai mari si mai dulci, de diferite culori.
   La noi, arbustii se cultiva in parcuri si in gradinile de pe langa casa, mai mult cu rol ornamental.
Mod de folosire  Fructele consumate in stare proaspata au gust astringent. Ele nu se pot consuma decat cand ajung la maturitate, cand dispare excesul de aciditate. De aceea, se prepara sub forma de dulceata, gem, suc, sirop, vin, lichior, compot. Ele se mai usuca la soare sau la cuptor, ca prunele. 
   Pentru ca sunt acide, ele se consuma mai mult uscate.
   Din coarne se prepara o bautura mult apreciata, cornata. 1 kg de fructe se asaza in straturi alternative cu zaharul. Se lasa doua saptamani, apoi se adauga 300 ml alcool tare. Dupa alte doua saptamani, se poate consuma.
   Coarnele se folosesc la muraturi si drept condiment pentru preparate din peste.
   Ele se pastreaza amestecate cu miere si date la rece. In Grecia, se fierb in apa sarata, se adauga ulei, foi de dafin si marar. Astfel, se obtine un produs asemanator maslinelor.
Indicatii  Coarnele contin 80% apa, 6-10% zahar, saruri minerale, vitaminele A, B1, B2, C.     
   Cantitatea de vitamina C depaseste pe cea din lamai si cirese.
   Datorita taninului, coarnele se folosesc in tratarea enteritei si enterocolitei. In acest scop, se consuma proaspete sau sub forma de decoct.
   In caz de diaree, se prepara un ceai din fructe uscate. Coarnele sunt un bun sedativ Ele cresc fertilitatea si imbunatatesc memoria si concentrarea. Coarnele au proprietati hemostatice, deoarece opresc sangerarile nazale.
   Dulceata de coarne face bine in durerile de stomac si in cazul racelilor.
   Pentru combaterea afectiunilor ficatului se prepara un decoct. Se fierb, timp de 15 minute, 2 lingurite de fructe in 300 ml de apa. Se beau 3 cani pe zi.
Contraindicatii  Coarnele sunt contraindicate persoanelor care au insomnii si sufera de aciditate la stomac. Consumate in exces, ele produc balonare si greata.
 

Prajitura aromata cu visine

INGREDIENTE  4 oua, 12 linguri zahar tos, 5 linguri ulei, 14 linguri smantana, 16 linguri cu varf de faina, 1 plic praf de copt, coaja rasa de lamaie, zahar vanilat, 400g visine.
MOD DE PREPARARE  Albusurile se mixeaza cu putina sare pana se intaresc. Galbenusurile se amesteca cu zaharul tos si zaharul vanilat pana devin spumoase. Se aduga alternativ uleiul, smantana si coaja rasa de lamaie. Se incorporeaza faina si praful de copt si se mixeaza bine.
   Albusurile spuma se adauga in compozitie si se amesteca usor, cu miscari de jos in sus.
   Intr-o tava tapetata cu hartie de copt se toarna aluatul. Deasupra se presara visinele fara samburi si trecute prin putina faina.
   Prajitura se da la cuptor incalzit in prealabil si se coace pana se rumeneste. Dupa ce s-a racit, se portioneaza si se orneaza cu zahar pudra.

Macese

Sunt originare din Europa si nordul Africii.
Denumiri  "trandafir salbatic", "rug", "cacadar", "ruja", "rasura", "trandafir de camp".
Aspect  Macesul creste in locuri insorite, pe campii, dealuri sau la munte. El este un arbust inalt, cu tulpina acoperita cu spini mici, cu varful curbat si ascutit. Florile sun roz pal, albe sau roz inchis.
   Fructele, sub forma de elipsa, au culoare rosie sau portocalie. Fructul rosu e un fruct fals care inchide in interor adevaratele fructe, cu aspect de seminte paroase. Macesul infloreste in luna iunie si se recolteaza din august pana in septembrie, inainte de caderea brumei. Atinse de bruma, macesele se inmoaie si pierd vitamina C. Dupa recoltare, se usuca la umbra, in locuri aerisite.
Mod de folosire  Pulpa dulce si suculenta se foloseste la prepararea jeleurilor, siropurilor, gemului,vinului. La preparare se folosesc vase smaltuite, pentru ca metalele descompun vitamina C.
   Macesele se pot consuma crude, in salate sau sub forma de ceai sau tinctura. Din ele se prepara un compot delcios. 500g de macese, fara seminte si perisori se fierb in apa pana devin moi. Fructele se scot si se asaza in sticle si se toarna apa pana se umplu. Apa se rastoarna intr-o oala si se lasa sa fiarba 500g zahar, pana incepe sa se ingroase siropul. Lichidul fierbinte se toarna in sticle si se inchid ermetic. Sticlele se acopera cu paturi si se lasa pana a doua zi, cand se depoziteaza in camara.
   Se poate prepara un sirop delicios de macese. 250 g de macese uscate se adauga in 1,5 litri apa clocotita si se lasa la macerat 12 ore. Lichidul se filtreaza, se adauga 500 g zahar si se fierbe pana se ingroasa si se formeaza siropul.
   Din 500 g macese proaspete, 500 g zahar si 250 ml apa se prepara dulceata. Macesele se taie in doua si se indeparteaza semintele si puful. Fructele se acopera cu apa si se fierb la foc mic, 60 de minute. Dupa aceea, macesele se zdrobesc cu furculita pana devin o pasta. Se adauga zaharul si se fierbe ca orice dulceata.
   Dupa cules, fructele se taie in doua, se scot semintele si perisorii din interior si se usuca la aer.
  Indicatii  Macesul este cel mai cunoscut arbust medicinal de la noi. Acela care creste la munte are de zece ori mai multa vitamina C decat cel de la campie.
   Macesele continapa, celuloza, zaharuri, vitaminele A, B1, B2, C, magneziu, fier, potasiu. Ele contin de opt ori mai multa vitamina C decat portocalele. Macesele intra in compozitia ceaiului aromatic.
   Ele au rol vitaminizant pentru convalescenti, copii si persoane in varsta. In acest caz, se pot consuma sub forma de ceai sau 5-10 macese crude, la cateva zile.
   O cura de 45 de zile cu jumatate de litru de infuzie de macese, pe zi, este benefica pentru alergiile de primavara,
   In cazul racelii, tulburarilor renale si reumatismului se beau 2 cani pe zi de decoct. Se fierb 2 lingurite de fucte fara seminte in 500ml apa clocotita, timp de 10 minute. ceaiul se lasa 15 minute si se strecoara.
   Contra constipatiei si a hemoroizilor, se beau doua cani de infuzie, pe zi.
   Macesele scad nivelul colesterolului" rau"si reduc riscul bolilor de inima. Se prepara o infuzie din un litru de apa fiarta si un pumn de macese. Se infuzeaza 25 minute. Se beau 2-3 cani pe zi, timp de o luna.
   Pline de vitamine si antioxidanti, macesele indeparteaza depresia, anxietatea si stresul. De aceea, se recomanda o cana de infuzie, seara.
   Dupa o masa copioasa, o cana de ceai de macese usureaza digestia.
   Macesele au actiune benefica in afectiunile hepatice,in dischinezii biliare si infectii biliare. Se bea o cana de infuzie, cu 30 de minute, inainte de fiecare masa. Cura dureaza 10 de zile, urmate de 10 zile pauza.

Catina

Denumiri: "catina alba", "catina de rau", "catina ghimpoasa", "boabele de leac ale Maicii Domnului"
Originara din Himalaya, unde este denumita"fructul sfant". In China e folosita de 1200 de ani.
Aspect  La noi, catina creste spontan, pe dealurile Moldovei si Munteniei. Ea prefera terenurile salbatice si insorite, luncile apelor, prundisurile unde nu cresc alte plante. Arbustul e rezistent la seceta si inghet.
   La noi se intalneste catina alba ("catina de rau") si rosie.
   Catina are spini mari si multe ramificatii albicioase. Creste in inaltime de la 2m pana la 8m. Florile mici sunt de culoare galben-ruginie si apar in martie- aprilie. Fructele sunt rotunde sau ovale, galben-portocalii. Ele sunt carnoase si suculente si au o samanta mica, alungita, negricioasa, prinsa bine de ramuri, care face dificila recoltarea. Coditele fructelor sunt scurte, ingramadite in jurul ramurilor. Se taie ramurile cu ajutorul unei masini, pentru a scoate fructele, fara a le deteriora. Daca nu se culeg la timp, fructele plesnesc sau sunt mancate de pasari.
   Gustul catinii este acru si astringent. Dupa caderea primelor brume, gustul devine mai placut si mirosul este asemanator ananasului. In luna octombrie , ea ajunge la maturitate deplina si contine o cantitate mare de vitamina C. Daca se recolteaza in lunile noiembrie si decembrie, catina are continut ridicat de vitaminele din complexul B.
   Fructele se recolteaza si iarna. Ele isi pastreaza calitatile nutritive si la temperaturi mici.
   Catina este printre fructele cu cele mai multe calorii. 500 ml de suc contine 490 de calorii.
Mod de folosire  Catina este folosita in alimentatie, in industria farmaceutica sau ca planta ornamentala.
  Din fructe se prepara suc, sirop, gem, marmelada sau lichioruri. Ea se poate folosi la prepararea pajiturilor, salatelor de fructe si a piureurilor de fructe.
   Catina opreste dezvoltarea microorganismelor si bacteriilor. De aceea, e recomandata in industria alimentara, drept conservant natural.
   Din catina se poate face otet pentru salate, care pastreaza proprietatile benefice ale acestor fructe.
   2 kg de fructe se amesteca cu 1 kg miere si 5 litri de apa calduta. Se procedeaza ca la socata, amestecand 10 zile. Se strecoara, se toarna in sticle si se dau la rece si intuneric.
   Din fructe uscate se prepara un ceai cu gust acrisor, aromat, asemanator ananasului. O lingurita de fructe se adauga intr-o cana de apa clocotita si se lasa 5 minute. Inainte de a bea se zdrobesc fructele.
   Doua cani de ceai pe zi asigura necesarul de vitamine.
Indicatii  Catina a fost numita, la noi, "ginseng romanesc". In urma cercetarilor facute, se constata ca nicaieri, in lume, catina nu contine mai multe substante nutritive ca aceasta, din Romania.
   Cercetatorii rusi au descoperit ca sunt protejati, de radiatiile cosmice, cosmonautii care consuma aceste fructe. Astfel, ea a devenit o planta de cultura in SUA, Canada, Rusia, Germania, China.
   Studiile au confirmat ca fructele contin cea mai bogata sursa de vitaminele A si E. Ele mai contin vitaminele B1, B2, K, P, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, acizi grasi esentiali.
   Cercetatorii din Marea Britanie au descoperit capacitatea catinei de a stopa dezvoltarea celulelor canceroase. 
   10 bobite de catina asigura nevoia zilnica de calciu a organismului.
   Fructele de catina contin cei mai rari acizi naturali: Omega 3, Omega 6, Omega 7, Omega 9..Continutul de Omega7 scade colesterolul rau si previne ingrosarea arterelor. Acesta asigura o piele si un par sanatos.
   Acidul gras Omega 9 protejeaza organismul de anumite forme de cancer.
   Catina contine si vitamina E care regenereaza organismul si combate imbatranirea lui prematura.
   Este bine sa se consume fructul proaspat sau uleiul de catina. Sub aceste doua forme, catina isi pastreaza proprietatile nutritive.
   Uleiul de catina, care se gaseste in magazinele naturiste, sporeste fertilitatea la femei si barbati. Se face o cura de 2-3 luni. Se iau 30 de picaturi, de doua ori pe zi, fara apa, evenual cu putina miere.
   Uleiul este folosit la tratarea ulcerului, anemiei, alcoolismului, durerilor reumatismale, bolii Parkinson, leucemiei. Uleiul contine de zece ori mai mult caroten decat morcovii.
   Extern, uleiul trateaza arsurile, psoriazisul, dermatitele, arsurile solare, cuperoza.
   Fructele se spala, se scot coditele lemnoase, cat se poate si se zdrobesc in mixer sau masina de tocat. Se obtine un suc portocaliu, care se consuma in 24 de ore. Se iau 3-4 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu suc de mere. O cura de suc este recomandata impotriva infectiilor si pentru o imunitate scazuta. Tot pentru o imunitate se foloseste si maceratul de fructe uscate. Se acopera 2 lingurite de fructe cu 250 ml apa si se lasa 10 ore. Se strecoara si se bea lichidul, pe parcursul unei zile, inainte de a manca.
   Sucul se poate prepara si in alt mod. 1kg catina, 200ml apa si 200g miere se mixeaza. E iau 20-30 ml suc diluat cu 150ml apa. Se administreaza in astm, bronsita, in cura de 10 zile. In cazul starii depresive se consuma cate un sfert de pahar de suc, dimineata si seara.
   Catina consumata zilnic cu miere este benefica pentru sanatatea ochilor.
   Intr-un borcan de 800ml se pun 500g de boabe zdrobite si se toarna 500g miere. Se lasa la macerat doua saptamani, in borcan, la frigider. In prima saptamana se amesteca in fiecare zi, pentru ca fermenteaza Se consuma zilnic cate o lingurita dimineata, pentru ca fructele sunt energizante. Se bea cu un pahar de apa, pe stomacul gol
   Acest sirop alunga oboseala, starile depresive si ii ajuta pe studenti si elevi la examene.
   Siropul se mai poate prepara din 3 cesti de fructe zdrobite cu presa de struguri sau prin sita. Se toarna peste ele 1 ceasca de miere si se tine la frigider In fiecare zi, se iau 5 lingurite, pe stomacul gol.
   Siropul este folosit si in anemiile severe.
   Catina cu miere se poate prepara si in alt mod. Fructele se zdrobesc si se pun intr-un borcan pana la jumatate. Se toarna mierea pana la umplerea borcanului si se da la frigider. Dupa o saptamana se ia 1-2 lingurite, pe stomacul gol.cel putin o luna, pentru intarirea imunitatii.
   Secretul consumului de fructe consta in mestecarea semintelor. Ele grabesc vindecarea. Se consuma dimineata pentru a putea dormi linistit noaptea.
   Miera si catina, consumate dimineata, au efect energizant mai mare decat cafeaua.
   Catina are si efect diuretic. Se prepara o infuzie din 3-4 lingurite de fructe la 2 cani apa clocotita. Se bea in 24 de ore. Se tine o cura de 7 zile.
   Licopenul, pe care il contine uleiul de catina, previne si trateaza cancerul mamar, cervical, de prostata.
   Produsele de catina au fost folosite in alimentatia cosmonautilor pentru efectul de revigorare si pentru rezistenta organismului la actiunea radiatiilor cosmice.
   Fiind o vitamina naturala complexa, catina se recomanda persoanelor care fac tratamente contra cancerului cu raze si chimioterapie. Pentru a inlatura efectele chimioterapiei, e utila o cura de o luna de zile, in care se bea o infuzie preparata din 2 linguri de fructe zdrobite la doua cani de apa clocotita. Catina reduce sau distruge infectiile.
   Cercetatorii au demonstrat ca ea amplifica efectul medicamentelor, diminueaza efectele nocive ale citostaticelor.
   Contraindicatii  Deoarece intarzie coagularea sangelui, catina este contraindicata cu cel putin doua saptamani, inainte de o intreventie chirurgicala. Nu se consuma in timpul administrarii unui medicament anticoagulant. Nu se recomanda persoanelor cu colecisite, pancreatite. Pentru ca ea este mai puternica decat cafeaua,  nu se recomanda persoanelor cu tensiune oscilanta.

Fistic

Este un arbust originar din Grecia, Siria, Turcia, Pakistan. In Europa, este cunoscut de pe timpul romanilor. In secolul al XX-lea, a inceput sa se cultive in America de Nord, Iran si Europa de sud.
Denumiri:  "migdala verde".
Aspect  Exista mai multe specii de fistic. Cea mai raspandita este" Pistacia vera", care are fructele mai mici si coaja mai subtire decat celelalte varietati de fistic.
   Fisticul este un arbust mic, din familia caju. Se cultiva in locuri cu clima calda sau temperata. El creste incet, dar poate trai sute de ani. Dupa 7-10 ani, incepe sa produca fructe.
   Fisticul infloreste in martie-aprilie. Florile sunt mici, verzui-maronii, fara petale.
   Florile cresc in ciorchini. Nu toti pomii fac fistic, pentru ca exista flori feminine si masculine care provin din arbori diferiti. Pomul cu flori feminine produce fistic si are o productie buna la fiecare  doi ani. O pulpa carnoasa inconjoara samburele de fistic oval, verzui, care se coace intr-o coja lemnoasa subtire. Cand se coace fructul, partea de sus a nucii crapa si lasa sa se vada miezul verde, acoperit de o pielita purpurie spre maronie.
   Din aceasta cauza, in Iran fisticul se numeste "nuca zambitoare", iar in China, "nuca fericita". In Rusia, din cauza crapaturii si a samburelui care are forma de zambet, el se numeste "nuca vesela".
   Fructele se culeg in septembrie. Invelisul exterior se indeparteaza la doua ore, de la cules, pentru a impiedica intarirea cojii si aparitia petelor si ciupercilor, pe acestea. Ele se tin la soare, cateva zile.
   Se recolteaza noaptea mecanic sau prin scuturare, deoarece arborele emana la razele ultraviolete uleiuri care produc ameteala culegatorilor.
   Gustul fisticului este foarte placut, cu nuante rasinoase. Cu cat samburele este mai verde, cu atat este mai bun.
Mod de folosire  Fisticul se gaseste in coaja, sarat si prajit sau nesarat si decojit. El este folosit in inghetate, ciocolata, dulciuri, indeosebi in baclava. El este foarte bun in salate de fructe sau legume, in paste. Macinat, se adauga, ca si condiment in carnea de peste, de pui, de vita. In Franta, fisticul se consuma ca aperitiv. Se recomanda sa fie consumat crud, cu sau fara pielita.
   Din fistic se pot obtine ulei, unt si lapte. Uleiul si untul se folosesc in industria alimentara, farmaceutica si cosmetica.
Indicatii  Fisticul contine 50% grasimi, 20% proteine, fier, vitamine din grupul B. 90% din grasimi reprezinta grasimile nesaturate care scad colesterolul. El contine un aminoacid numit "arginina", care previne bolile cardiovasculare.
   O nuca de fistic contine3-4 calorii. De aceea, se mai numeste "nuca slaba". Fiin bogat in potasiu, regleaza tensiunea arteriala.
   Fisticul are mai multi antioxidanti decat afinele, murele si sucul de rodie
   Consumand regulat cateva nuci de fistic, ne asiguram luteina necesara pentru sanatatea ochilor
   Fisticul este un aliment satios, recomandat copiilor si sportivilor.
Contraindicatii  Consumul trebuie sa fie moderat, pentru ca pot favoriza cresterea in greutate.               Femeile insarcinate sau femeile care doresc sa devina mame, e bine sa consume fistic, deoarece ajuta la dezvoltarea normala a fatului
   Persoanele alergice la arahide trebuie sa nu consume fistic.
 



Migdale

Sunt originare din Asia Mica si Africa de Nord.
Denumiri  "amigdal", "pom de mandula".
Aspect  Migdalul creste in stare salbatica sau cultivata. El face parte din familia Rosaceae si se inrudeste cu piersicul si caisul. Fructul si pomul se aseamana cu prunul. De aici, denumirea stiintifica a migdalului:"Prunis dulcis". Spre deosebire de prun, samburele migdalei este comestibil.
   La noi, creste in Banat, Oltenia si Dobrogea. In stare salbatica cresc migdalii cu fructe amare.             Migdalii cu fructe dulci cresc in livezi. Ei fac fructe la 5-12 ani de la plantare. Un singur pom poate produce 40 de kg de migdale. Pomii cu flori albe sau roz sunt foarte frumosi si decorativi.
   Migdalul cu miezul amar are florile mari si albe si se foloseste numai ca port altoi. Migdalele amare contin acid prusic, care, in doze mici, e periculos, iar in doze mari, e letal. Vanzarea lor este interzisa in SUA. Pentru consum in stare proaspata, se folosesc numai migdalele dulci.
   Fructele de forma ovala, galben-maronii cresc in ciorchine. Samburele e acoperit cu o coaja catifelata si tare. Pana se coace, migdala seamana cu o piersica. Se recolteaza cand crapa coaja si se despica spre exterior. Migdalele se scutura mecanic sau cad singure. Se separa de coaja, se intind la soare si se usuca3-4 zile. Semintele au forma de lacrima si, de aceea, se numesc "lacrimi de sanatate".
   Ele sunt acoperite de o pielita bruna si aspra, care se indeparteaza prin oparirea semintelor.
   Gustul migdalelor este de nuca dulce.
Mod de folosire  Migdalele dulci se consuma prajite sau inmuiate in apa. Migdalele necoapte, crude se folosesc la obtinerea conservelor, la colorarea coniacului si la fabricarea sapunului. Fructele verzi sunt acre si sunt o gustare populara la popoarele arabe.
   In Asia, migdalele se folosesc la preparatele din carne de pui, peste si la preparatele vegetariene.
   In Europa din ele se face martipanul, o pasta folosita la bomboane si prajituri
   Din migdalele dulci de prepara un lapte, bun la gust. Ele se lasa in apa, peste noapte. Diminata, migalele si apa se mixeaza in blender. Laptele se strecoara prin sita si se amesteca cu miere.
Indicatii  Laptele de migdale se consuma de convalescenti, in bolile de stomac, in palpitatii si in afectiunile urinare. Acest lapte este recomandat persoanelor cu intoleranta la lactoza sau alergie la soia.
   Migdalele nu contin colesterol, au multe minerale: fosfor, calciu, magneziu. Fiind bogate in calciu. potasiu si magneziu, ele sunt recomandate persoanelor care sufera de osteoporoza. Magneziul din ele ajuta la scaderea tensiunii arteriale. Bogate in fibre, migdalele ofera o senzatie de satietate.
   Aceste fructe, bogate in vitamina E,previn bolile de inima, cancerul si boala Alzheimer.
Contraindicatii  Migdalele consumate prajite si sarate cresc tensiunea arteiala. Nu se consuma in exces, impreuna cu alimente bogate in vitamina E, deoarece apar diaree, ameteli, slabiciune.

Prajitura cu gris insiropata

INGREDIENTE  Pentru blat  1 pahar iaurt, 1 pahar zahar, 1 pahar ulei, 1 pahar gris, 4 oua mari, 2 pahare faina, 1 plic praf de copt, zahar vanilat, coaja de lamaie.
Pentru sirop  3 pahare apa, 2 pahare zahar, zeama de la o lamaie.
MOD DE PREPARARE  Ouale se bat cu zaharul tos si zaharul vanilat si se adauga treptat uleiul, iaurtul si coaja rasa de lamaie. Se incorporeaza faina, grisul si praful de copt. Compozitia se toarna intr-o tava tapetata cu hartie si se coace.
   Intre timp, se prepara siropul din apa, zahar si zeama de lamaie. Se fierb pana cand se ingroasa siropul. Blatul se raceste si se inteapa din loc in loc cu o furculita. Siropul rece se toarna deasupra blatului. Prajitura se poate orna cu frisca.

Agrise

Agrisele sunt originare din Asia si Africa. Ele s-au raspandit in Europa si America de nord.
Denumiri: "bobul gastei", "coacaza salbatica", "agurida", "strugur spinos", "struguri domnesti", "pomusoara", "bobite", "strugurii ursului", "fragi de lemn alb".
 Aspect  Agrisul este un arbust mic, cu ramurile arcuite, prevazute cu tepi. El creste prin paduri, in zona montana si subalpina, in locuri racoroase si umede. Frunzele sunt mari si paroase. Florile verzui sau roscate apar in aprilie si mai. In popor, agrisul se numeste " vita de vie nordica". La noi, el se cultiva in gradini. Se recolteaza pe tot parcursul verii.
   Fructele sunt mici, rotunde sau ovale, de culoare verde, galbuie sau rosiatica. In mijlocul lor sunt multe seminte negricioase.  Agrisele incep sa se coaca din luna iulie. Gustul lor este dulce-acrisor.
   Cele mai cunoscute soiuri sunt americane si europene. Agrisele europene sunt mari cat o pruna mica. Fructele americane sunt mici, rotunde de culoare roz pana la rosie. la maturitate.
   Soiurile cultivate au fructele mai dulci si au gustul si aroma afinelor.
   Mai exista si agrise indiene, care s-au raspandit in intreaga lume. Ele sunt galbene sau verzi, au gustul dulce-acrisor, piperat si amar, in acelasi timp.
Mod de folosire  In luna iunie, se culeg agrisele verzi, pentru prepararea gemului, placintelor sau tartelor. Agrisele sunt folosite in supe, ciorbe si  sosuri. In Franta, se prepara un sos delicios cu care se gateste macroul. Agrisele coapte se consuma in stare proaspata. Pentru ca au gust amarui si acru, agrisele proaspete se servesc cu zahar si frisca.
Indicatii  100g de agrise contin intre 400-600mg vitamina C, cam de douazeci de ori mai mult decat sucul de portocale. De aceea, ele reduc hipertensiunea si previn bolile de inima.  Agrisele sunt printre putinele fructe conservate care pastreaza un continut mare de vitamina C.
   Sucul agriselor indulcit cu miere este eficient impotriva racelilor, dar este si un tonic natural.
   O cura cu 200g de fructe pe zi, timp de doua saptamani, creste puterea de concentrare in perioada examenelor.
   Consumate inainte de masa, agrisele ajuta ficatul si bila. Consumate dupa masa, ele devin un digestiv excelent.
   Aceste fructe sunt recomandate in inflamatiile cailor urinare, reumatism si guta, deoarece produc diureza, cu eliminare de acid uric.
   Ele au o actiune calmanta, reduc durerile de cap si imbunatatesc somnul.
   Agrisele contin 26% din necesarul de fibre zilnic, avand capacitatea de a preveni cancerul de colon.     Astfel, ele sunt un remediu impotriva constipatiei.
   Aceste fructe sunt recomandate copiilor anemici si fara pofta de mancare. Gustul dulce-acrisor inlatura senzatia de greata.
   Agrisele combat problemele de infertilitate si imbunatatesc calitatea lichidului seminal.
Contraindicatii  Femeile insarcinate nu trebuie sa le consume. Consumul exagerat de agrise produce sangerari nazale, diaree si scaderea tensiunii.

Coacazele

Ele sunt originare din Europa de vest si s-au raspandit in America de nord. In Europa se intalnesc in stare salbatica.
Aspect  Coacazul este un arbust mic care creste la margine de padure, pe malurile raurilor. Frunzele seamana cu acelea ale artarilor si sunt parfumate ca si fructele.
   Florile mici si galbene apar in luna mai. Fructele de culoare rosie, alba si neagra atarna in ciorchini de pana la 20 de bucati. Boabele sunt rotunde si zemoase. Gustul este dulce si acidulat. Ele se coc in lunile iulie-august.
   Coacazele albe au o aroma mai puternica, dar sunt mai putin dulci. Fructele sunt mijlocii si mici,
   Coacazele rosii au fructe mai mari,suculente, cu aroma placuta. Cel mai raspandit soi de coacaze rosii este Rosu de Olanda. Coaja coacazelor albe si rosii este transparenta si se vad semintele. 
   Coacazele albe si rosii sunt ornamentale si se planteaza in gradini.
   Fructele au aroma de rasinoase.
   Coacazele negre sunt mijlocii si mari si parfumate. Sunt zeci de specii de coacaze negre. Coacazele negre care contin cel mai mare nivel de antioxidanti sunt cele cultivate in Noua Zeelanda. Coacazele negre au pielita mai groasa decat soiurile albe si rosii. In antichitate, coacazele negre se numeau "cheia longevitatii".
Mod de folosire  Coacazele se consuma ca atare sau in salate. In Europa de vest, toate soiurile sunt acre si astrngente si nu se consuma proaspete. Ele au un continut redus de zahar.
   Din aceste fructe se pot prepara compoturi, gemuri, jeleuri. Fructele destinate dulceturilor si gemului se recolteaza cand boabele din varful ciorchinelui nu sunt inca coapte. Ele aromatizeaza iaurturile si inghetatele. Coacazele rosii si negre sunt folosite la prepararea nectarului, sucurilor si a lichiorurilor.
   In Franta se prepara un gem scump din coacaze albe, uneori rosii. In nordul Europei, ele se folosesc in supele de fructe sau in tarte. Aceste fructe, fiind perisabile, se consuma repede. Se pot conserva   in straturi alternative de fructe si zahar. Se lasa la macerat patru luni. Astfel, ele pot usura digestia.
   In procesele tehnologice, coacazele sunt un gelifiant foarte bun, datorita pectinelor continute.
Indicatii  Coacazele au putine calorii si sunt o sursa de fibre, vitamina C, mangan, potasiu. 100g de coacaze rosii contin necesarul de vitamina C a unui adult, zilnic, pe cand 100g de coacaze negre contin de trei ori mai mult. Persoanele care consuma regulat aceste fructe au mai putina grasime abdominala decat cei care nu consuma.
   Coacazele contin carbohidrati care creeaza starea de satietate pentru mai multe ore.
   Coacazele negre reduc oboseala fizica si psihica. Un pumn de coacaze  negre sunt cel mai bun energizant. Siropul de coacaze negre este excelent pentru gat.
   Alaturi de merisoare, ele ajuta la tratarea infectiilor urinare.
   O lingura de fructe reduce oboseala ochilor pentru doua ore. Persoanele care lucreaza cu calculatorul, pot lua in fiecare zi suplimente de coacaze.
   Coacazele se gasesc sub forma de fructe uscate, uleiuri, pulbere si suplimente, sub forma de capsule. Fructele se pot inlocui cu suc sau sirop. In medicina populara, sucul de coacaze potoleste setea si este un sudorific puternic.
   In tuberculoza, pneumonie, bronsite se consuma 3-4 linguri de suc de coacaze, pe zi, in cure mai lungi. Ele sunt si un bun depurativ. De aceea, se bea o jumatate sau un pahar de suc, dimineata, iar seara, aceeasi cantitate.
   Coacazele combat anemia. Adultii iau 12 linguri, iar copiii 10 lingurite de suc, pe stomacul gol, in cure de patru saptamani. Sucul se recomanda in guta si reumatism. Ele pot fi consumate de diabetici.
   Sucul se prepara astfel: fructele se desprind de pe ciorchine, se spala, se zdrobesc cu o furculita, pana devin o pasta. Se storc prin tifon.
   Persoanele care depun eforturi intelectuale iau 1-2 lingurite de sirop cand apare oboseala. Siropul ne protejeaza impotriva durerilor de gat, a raguselii si a racelii. Se iau 8 lingurite, pe zi, de sirop, fara apa cu inghitituri mici, incat sa actioneze asupra gatului.
   Pentru a prepara siropul, se spala coacazele, se pun intr-un borcan, intre straturi de miere. Un strat de fructe gros de jumatate de deget se acopera cu un strat de miere, gros de un deget. Se lasa la rece doua luni, se filtreaza si se consuma.
   Infuzia din frunze de coacaz negru este diuretica si sudorifica. E se perpara din 200ml apa si o lingura de frunze uscate. Se filtreaza si se bea de doua ori pe zi.
   Uleiul de coacaze, sub forma de capsule, contine Omega 6, benefic pentru piele si par. El este util si impotriva bacteriilor care procoaca ulcerul gastric.
   Cercetatorii au constatat ca extractul din coacaze negre incetineste evolutia cancerului. Studiile de la Universitatea din Ohio spun ca extractul inhiba celulele canceroase de ficat. Un studiu din Japonia demonstreaza ca aceste fructe blocheaza dezvoltarea cancerului de san. In alte studii din revistele de specialitate se considera ca extractul de coacaze negre distruge celulele canceroase ale stomacului si esofagului. O scoala a medicilor din Japonia constata ca extractul scade nivelul hormonului care dezvolta glaucomul.
Contraindicatii  Femeile insarcinate sau cele care alapteaza nu trebuie sa ia fructe sau suplimente fara sfatul medicului. Deoarece incetinesc coagularea sangelui, nu sant recomandate persoanelor cu probleme de sangerare sau celor care vor avea o interventie chirurgicala.
   Persoanele cu alergii la salicilat nu trebuie sa consume uleiul de coacaze. Poate provoca dureri de cap, balonare si diaree.

Fragii

Sunt originari din Europa si Asia. Astazi ii intalnim si in America de nord.
Denumiri  "fragata salbatica ", "fragi iepuresti ", "fraga ", "fragele ", "fragi de padure ", "capsuni de padure ", "varagute ", " fragi de camp ", "capsun salbatic ","pomita".
Aspect  Fragii cresc pe pasuni si pajisti, la marginea padurilor de foioase si de conifere. Ei s-au cultivat in Europa, inainte de a fi inlocuiti cu capsunii de gradina. Se mai cultiva in Turcia, pentru dulceata, lichioruri, medicamente, produse cosmetice.
   Fragii cunoscuti sunt capsuni de padure. Cu timpul s-au obtinut multe soiuri de fragi si s-au cultivat in Olanda, apoi pe suprafete mici in Europa si America. Aceste soiuri se numesc capsuni de gradina.
   Fragii sunt plante ierboase cu frunze dintate. Acestea formeaza rozete in jurul unor tulpini taratoare.  Florile sunt albe si foarte parfumate.
   Fragii se reolteaza pe parcursul verii, din iunie pana in noiembrie. Ei pot fi galbeni, albi sau rosii.
   Aceste fructe sunt mai mici decat capsunile, dar mai aromate. Sunt mai dulci si mai suculente.
   Semintele mici sunt asezate pe partea exterioara a fructului.
Mod de folosire  Fructele se consuma crude sau fierte in dulceturi, gemuri. Din frunzele proaspete sau uscate se prepara ceaiuri. In India, radacina lor a fost inlocuitor de cafea. Fragii se pot usca sau congela. Ei se tin la frigider nu mai mult de 2 zile. Fragii se folosesc la aromatizarea ceaiurilor.
   Ceaiul din frunze este un substitut al ceaiului negru.
Indicatii  Fructele si frunzele sunt diuretice si laxative. Din radacina se prepara ceai impotriva diareii si a dezinteriei.
   Fructele proaspete, tinute in gura 5 minute, indeparteaza petele de pe dinti.
   Fragii contin acid salicilic si sunt benefice in afectiuni hepatice, renale, in guta si in reumatism.
   Pentru cresterea rezistentei organismului, se face o cura de 7-10 zile. Se vor consuma 150-300 g de fragi, inainte de mesele principale.
   Pentru tonifierea sistemului nervos, se recomanda o cura de 7 zile cu suc de fragi. Ei se zdrobesc, dupa ce au fost spalati, cu o furculita, pana devin o pasta. Se pune in tifon si se stoarce cu mana. Se bea un pahar de suc, dimineata  pe stomacul gol. Copiii pot bea o jumatate de pahar de suc.
   In timpul verii, cura de fragi da senzatia de racorire a organismului.
   Ceaiul din frunze si fructe stimuleaza activitatea ficatului si regenereaza celulele. El se prepara din o lingurita de fructe si frunze la o cana de apa clocotita. Se lasa 20 de minute la infuzat, se filtreaza si se beau 2-3 cani pe zi.
   Ceaiul din fructe este excelent in bolile de piele, acnee, dermatoze, psoriazis. Toxinele se elimina prin diureza, transpiratie si scaun.
   Fragii proaspeti se folosesc la decolorarea pistruilor. Fructele zdrobite se amesteca cu putin amidon si 2-3 picaturi de zeama de lamaie. Crema se aplica pe fata, 20 de minute si se indeprteaza cu apa rece.
Contraindicatii  Nu se recomanda sa fie consumati fragii in cazul persoanelor cu gastrita si apendicita si  in cazul femeilor insarcinate.Consumul lor poate provoca urticarie persoanelor alergice.

Murele

Ele sunt originare din Europa. Murele cresc in Orientul Mijlociu, Africa de nord, America de Nord.
Denumiri: "rug de munte", "amura".
Aspect  Murul creste spontan, pe dealuri, de-a lungul apelor, la marginea padurilor. El este un arbust tepos, cu tulpini cataratoare si se inrudeste cu afinul. zmeurul, merisorul, coacazul. Florile albe au petale mari.
   Fructul este sub forma de con si este compus din 20-50 de bobite, asezate circular. Fiecare bobita are o pulpa cu seminte mici. La inceput, murele carnoase sunt rosii, apoi, cand se coc, devin negre si dulci. Ele se coc din iulie pana in octombrie.
   Murele sunt coapte cand au culoarea neagra stralucitoare. Daca nu pateaza mainile si nu se desprind usor inseamna ca nu sunt coapte. Daca se strivesc usor, fructele sunt prea coapte. Coapte, ele sunt dulci si usor astringente.
   Exista 2 soiuri: cu ghimpi si fara ghimpi. Pentru gradini e indicat soiul fara ghimpi. fructele acestora se coc tarziu, in octombrie. Soiurile cu ghimpi se coc mai devreme, in lunile iulie-august.
   In nordul Europei, creste o specie numita "murul comun". Florile sunt solitare,  asezate in varful lastarilor si au culoarea alba sau roza.Fructele au un sambure mare, in interior.  Murele coapte au culoarea galbena aprinsa. Acelea necoapte sunt rosii. De aceea, murul comun se numeste "fruct invers".
Mod de folosire  Fructele se consuma proaspete, uscate sau congelate. In stare proaspata se folosesc in salate, creme sau dulceata, dar si la prepararea sucurilor si a siropurilor. Din mure se obtine vin si rachiu.
   Ele aromatizeaza si otetul.
Indicatii  In stare proaspata, murele sunt laxative, dar in stare uscata sunt antidiareice. In traditia populara, se recomanda in tratamentul diareii, ceaiul din frunze care se prepara din o lingurita de frunze la o ceasca de apa clocotita. Se bea o cana de doua ori pe zi, inainte de mese.
   Bolnavilor slabiti li se recomanda murele cu miere. Copiii bolnaviciosi, fara pofta de mancare, trebuie sa faca o cura de mure.
   Aceste fructe contin aproape toate vitaminele complexului B, vitaminele C si E.
   Murele, ca si zmeura, sunt bogate in vitamine si antioxidanti care stimuleaza imunitatea. De aceea, se consuma 200-300g de mure pe zi, in cure de 12 zile.
   Ele contin luteina care protejeaza ochii si pielea de razele ultraviolete. Murele contin cel mai puternic antioxidant, resveratrol, care are o activitate anticanceroasa. Ele reduc colesterolulsi fluidizeaza sangele.
   Anumiti compusi naturali ai acidului salicilic, prezenti in fructe, sunt toxici pentru celulele canceroase din tesutul mamar. Se consuma 150-300g fructe, dimineata, timp de 12 zile. Nu se mananca nimic timp de 30 de minute.
   Murele care contin acid folic, vitamina B, resveratrol ajuta si in vitiligo. Se prepara un ceai din mure si se beau 4 cani pe zi. Pielea va incepe sa se pigmenteze in zonele afectete.
   O portie de mure contine o treime din valoarea zilnica recomandata, a vitaminei K, care previne si combate cancerul de prostata, de colon, digestiv, hepatic.
   Seleniu continut de mure combate depresia si anxietatea.
Contraindicatii  Persoanele cu colita sau cu sindromul colonului iritabil trebuie sa consume, cu prudenta, aceste fructe.
   Consumul excesiv pote provoca greata, varsaturi sau diaree.

Lintea

Este originara din Orientul Apropiat. Astazi se cultiva in Asia, Europa, Africa.
Denumiri :  "lentil".
Aspect  Lintea face parte din familia leguminoaselor, alaturi de mazare si fasole. Ea este mai putin cultivata in tarile balcanice. La noi, se cultiva pe suprafete mai mari in Transilvania, iar in nordul Moldovei, pe suprafete mici. Lintea este o planta anuala mica, cu tulpini subtiri si paroase.
   Ea este printre primele plante cultivate de om.
   Florile sunt albe. Fructul este o pastaie turtita, rombica sau ovala. Ea contine 2-3 seminte cenusii sau cafenii, de forma lenticulara. Numele ei vine din latina "lens"care inseamna lentila, de la forma circulara si bombata a seminelor. Exista mai multe varietati de linte: alba, galbena, portocalie, verde, gri, maro. In alimentatie, cele mai bune varietati sunt lintea verde si rosie.
   Lintea verde este cea mai raspandita si are un gust usor de nuca.
   Lintea rosie e mai mica si mai rotunda, cu gust dulceag.Lintea rosie este cel mai rar sortiment de linte.
Mod de folosire  La noi, este raspandita lintea maro si verde, care se folosesc la prepararea salatelor sau ca umpluturi, in legume. Ele isi pastreaza forma, la gatit. Lintea maro are bobul mic, iar lintea verde are bobul mare, de culoare verde deschisa. Lintea maro se fierbe 30 de minut, iar cea verde se fierbe 45 de minute si are un gust piperat.
   Lintea rosie e preferata pentru tocanite, piureuri si supe-crema si fierbe 15 minute.
   Lintea neagra se numeste "linte beluga" datorita asemanarii cu caviarul. Timpul de fierbere si consistenta seamana cu a lintei verzi.
   O cana de linte se fierbe cu trei cani de apa. Se consuma cu putin ulei, zeama de lamaie. rosii si ardei. Ea se poate fiebe cu alte legume si se obtine o tocanita.
   Pentru ca timpul de fierbere e redus, lintea este o alternativa la fasole in supe, tocanite, piureuri.
   Lintea si soia sunt preferate de vegetarieni.
Indicatii  O jumatate de cana de linte contine 12g de proteine care ne hranesc toata ziua.
   Lintea contine cel mai mult acid folic si magneziu decat celealte plante.  Ea ajuta femeile aflate la varsta fertila.
   Saraca in grasimi, lintea contine proteine vegetale sanatoase care reduc colesterolul. Fibrele combat constipatia si colonul iritabil. Se spune ca previne cancerul de vezica biliara si colon. Ea creeaza starea de satietate. Bogata in fier, lintea e recomandata adolescentilor, copiilor in crestere si femeilor insarcinate.
   Lintea este utila dupa o operatie, pentru ca ajuta la calmarea durerilor si la insanatosire mai grabnica.
   Persoanele care au probleme cu somnul trebuie sa manance linte, inainte de culcare.
Contraindicatii  Se evita consumul de linte, in cazul gutei, a indigestiei, a obezitatii  si a bolilor de rinichi.

Placinta cu branza si stafide.

INGRDIENTE  Pentru foi  5 linguri zahar, 9 linguri ulei, 9 linguri lapte, 2 oua, 12 linguri faina, zahar vanilat, 1 plic praf de copt
Pentru umplutura   500 g branza proaspata de vaci, 5 linguri zahar, 5 linguri gris, 4 oua, coaja lamaie, stafide.
MOD DE PREPARARE  Mai intai, se freaca ouale cu zaharul si zaharul vanilat, se adauga uleiul si laptele si se amesteca bine. La sfarsit, se incorporeaza faina si praful de copt. Intr-o tava cu hartie de copt se toarna jumatate din aluat si se da la cuptor, 10 minute. In acest timp, se amesteca toate ingredientele umpluturii, pana se omogenizeaza compozitia.
   Tava se scoate din cuptor, se toarna crema de branza, iar deasupra restul de aluat. Placinta se da din nou la cuptor pana se rumeneste.

Soia

Este originara din China si Japonia.
Aspect  Soia este o planta erbacee anuala si apartine familiei leguminoaselor, din care fac parte mazarea, fasolea, lintea. Ea s-a raspandit repede din China in lumea intreaga, datorita rentabilitatii si valorii alimentare. Soia este o planta putin pretentioasa, la conditiile de mediu.
   Tulpina si pastaia sunt acoperite de peri maronii. Florile mici sunt albe sau violete. Fructul este o pastaie dreapta sau usor curbata, care contine boabe ovale.
Mod de folosire  Pentru a o face cat mai productiva, s-au adus modificari genetice acestei plante. Pe etichetele produselor de soia trebuie cautata mentiunea "netratata" sau "nemodificata genetic".
   La noi, in timpul comunismului, existau produse de soia: ulei, salam, snitele, care inlocuiau carnea.
   Astfel, populatia s-a saturat de aceste produse. Soia este o planta hranitoare si usor digerabila. In Japonia se consuma de 3000 de ani. In Asia se consuma boabele intregi. In Europa, se folosesc produsele de soia: faina de soia, laptele de soia, ulei de soia, tofu, sos de soia.
   Soia boabe este o forma naturala si sanatoasa, pentru ca nu e procesata. Nu trebuie sa fie modificata genetic. Soia trebuie cumparata boabe si preparata in casa sub forma de piureuri, soteuri, supe.             Produsele preparate pot contine multa sare, aditivi alimentari si putina soia.
   Exista trei feluri de soia. Soia verde seamana cu lintea si are putine proteine. Pastaile verzi de soia Edamame sunt foarte populare in Asia, se fierb 5 min si se pot congela.
   Soia rosie se consuma germinata sau gatita.
   Soia galbena este cea mai raspandita varietate de soia. Din ea se obtin laptele de soia, tofu si deserturi.
   Faina de soia nu contine gluten si se foloseste la prepararea painii si a produselor de panificatie, impreuna cu faina de grau.
   Laptele de soia se imbogateste cu minerale, pentru ca nu contine calciu ca laptele de vaca.
   Tofu, branza vegetala, se prepara din laptele de soia si se foloseste la salate si sandvisuri
   Boabele se folosesc prajite, drept gustari sau fierte. Ele se inmoaie in apa, peste noapte, pentru a elimina coaja, apoi se fierb 60-90 de minute. Din ele se prepara supe si mancaruri.
   Uleiul de soia nu contine colesterol si se intrebuinteaza in alimentatie, in industria cosmetica si farmaceutica.
   Sosul de soia obtinut din boabe pasate si fermentate se foloseste la fripturi si salate.
   Feliile si cuburile de soia ajuta la prepararea snitelelor, iar granulele se folosesc la obtinerea chiftelelor si hamburgerilor.
   Soia este denumita de chinezi "carne fara oase" sau "vita chinezeasca"
Indicatii  Soia este o sursa de proteine pntru vegetarieni si vegani. Ea contine niste substante speciale numite "izoflavone" si  "lunasin" care maresc imunitatea si previn cancerul de san si de prostata.
   Soia poate reduce riscul de osteoporoza, la femeile aflate in postmenopauza. Proteinele
 vegetale ajuta la fixarea calciului in oase.
   Persoanele care consuma soia sufera foarte rar de afectiuni cardiovasculare. Continutul ridicat de luteina scade colesterolul si nivelul zaharului in sange. Se recomanda, in fiecare zi, sa se consume o  lingura de boabe. In China si in Japonia, bolile cardiovasculare sunt mai rare decat in restul lumii.
Contraindicatii  Nu se recomanda produsele de soia femeilor insarcinate, copiilor sub 3 ani. Soia poate avea efecte negative asupra glandei tiroide.

Nautul

Nautul este originar din bazinul mediteranean. El a fost alimentul oamenilor saraci din Egipt, Grecia.    Astazi, se cultiva in India, Orientul Mijlociu, Italia si Spania.
Denumiri:  "bengal gram", "garbanzo", "egyptean pea", "mazarea berbecilor".
Aspect  Nautul este o planta leguminoasa, cu tulpina inalta de 60cm, cu flori micialbe, galbene, liliachii. Planta e acoperita de perisori. Pastaia are 2-3 boabe, rar cate o singura boaba. Pastaia e scurta si umflata, ovala sau rombica, de culoare galbena sau violeta. Se cunosc mai multe varietati de naut.
   Unele au seminte negre, colturoase, numite"cap de berbec". Alte seminte sunt rotunjite, de culoare roz-galbuie si numite "cap de bufnita". Mai exista seminte galbene, rotunde, ca cele de mazare, dar cu un cioc.
   Suprafata semintelor poate fi neteda, zbarcita sau neregulata. Boabele au o aroma de nuci si seamana mai mult cu o aluna decat cu fasolea. Consistenta bobului este untoasa, dar si fainoasa.
   Nautul se poate culege cand pastaile sunt inca crude si verzi si se prepara ca fasolea verde. Pentru a obtine naut uscat, se recolteaza planta cand frunzele s-au uscat si au devenit maro.
Mod de folosire  Boabele de naut se lasa in apa, 12 ore. Apa se scurge si se fierbe nautul la foc mic, o ora, cu o bucata de telina si frunza de dafin. Cand se striveste intre degete,  nautul este fiert.  Fiert, se adauga in salate, supe, tocanite. Boabele se pot fierbe in sos de tomate si se pot servi alaturi de orez. Nautul se comercializeaza uscat sau la conserva.
   Cele mai cunoscute preparate pe baza de naut sunt: couscous (boabe intrgi de naut ), humus (piure de naut ) si falafel (piure de naut prajit ). Se poate prepara un humus rapid. Din nautul fiert se face un piure cu ulei, care se amesteca cu tahini (pasta de susan ) si zeama de lamaie.
   Nautul se foloseste la prepararea sarmalelor, chiftelelor si pilafului.
   Faina de naut se foloseste in Italia si India in produsele de panificatie.
   Nautul alb se foloseste la prepararea supelor si a salatelor. Nautul rosu se foloseste la prepararea surogatului de cafea. Boabele prajite si macinate se consuma in amestec cu cafea sau ca inlocitor de cafea.
   Nautul negru este apreciat in bucataria indiana, in rest este folosit ca planta ornamentala.
   Boabele de naut se prajesc cu condimente si devin o gustare delicioasa. Se asaza boabele intr-o tava, se amesteca cu ulei, sare, piper, mustar pudra. Se dau la cuptor 20 de minute, se amesteca si se mai dau la cuptor pana devin crocante
   Apa de naut inlocuieste oul. Boabele se spala, se acopera cu apa sise fierb. Se scurge lichidul si se pastreaza. Daca e prea apos, se fierbe pana se ingroasa putin. Apa se pastreaza la frigider si se foloseste la prepararea biscuitilor, prajiturilor si a maionezei. 3 linguri de apa de naut sunt egale cu un ou.
Indicatii  Nautul poate inlocui carnea, deoarece are continut ridicat de proteine. Nautul are o concentratie mare de proteine, carbohidrati si grasimi. Valoarea nutritiva a nautului este ridicata, la fel ca aceea a soiei, dar mai buna la gust.
   Fiind o sursa de fier, nautul este recomandat gravidelor si copiilor, pentru ca previn anemia.
   Proteinele si fibrele alimentare creeaza senzatia de satietate si scade pofta de mancare.
   Nautul are continut ridicat de acid folic. De aceea, este recomandat femeilor insarcinate sau acelora care vor sa conceapa un copil, dar si barbatilor pentru a combate impotenta.
Contraindicatii  Persoanele bolnave de guta si de rinichi nu trebuie sa consume naut.

Ciuperci crocante de post

INGREDIENTE  500g ciuperci champignon, faina, piper, sare, praf de copt, apa, pesmet.
MOD DE PREPARARE  Se desprind piciorusele care se pot folosi tocate, intr-o mancare de legume sau o ciorba. Palariile se spala si se lasa la scurs. Se prepara din faina, apa, sare, piper, 1-2 linguri de praf de copt, o compozitie mai groasa decat aceea de clatite.
   Ciupercile se tavalesc prin faina, se trec prin amestecul lichid, iar, la sfarsit, pin pesmet. Ele se prajesc in ulei incins, la foc potrivit, intr-o tigaie cu capac. Ciupercile, astfel pregatite, pot fi o garnitura la fasole batuta si ghiveci de legume  sau se servesc ca atare, cu o salata.

Bamele

Bamele sunt originare din Etiopia. Ele s-au raspandit in zona mediteeraneana, in America de Sud si America de Nord.
Denumiri:  "okra", "gumbo", "gambo","Lady fingers".
Aspect  Frunzele sunt late, cu 5-7 lobi. Florile au petale albe, cu pata rosie, la baza fiecarei petale.
   Fructul este o capsula alungita, ascutita la varf. Ea este verde, paroasa, lunga de 8-20cm si contine multe seminte rotunde si albe
   Bamele se culeg necoapte, cand au pana in 10cm, in lungime. Se indoieste varful pastaii. Daca ea se rupe usor, inseamna ca este buna pentru recoltat. Pastaile mai mari, decat degetul mic, sunt batrane.
   Bamele seamana la gust cu vinetele si sparanghelul. Bamele au un gust picant si usor acru. Ele se cultiva in zonele tropicale si temperate.
Mod de folosire  Fructele necoapte sunt gatite ca fasolea verde sau se pot consuma in salate. Ele se pot marina sau usca. Se adauga in supe, ciorbe, tocanite, tocate marunt. Bamele tinere sunt delicioase pregatite pe gratar si servite cu mujdei.
   Inainte de a fi gatite, bamele se curata de cotoarele lemnoase, se oparesc in apa cu sare si cateva linguri de otet si se fierb 5 minute. Se mai lasa 15 minute, se spala sub jet de apa rece si se scurg.
   Astfel, bamele nu vor mai avea mucilagiu. O alta metoda este fierberea lor in bors. Nu se fierb in vase de aluminiu pentru ca pastaile isi schimba culoarea. Bamele batrane si lemnoase contin mult lichid gelatinos. Popoarele orientale prajesc semintele de bame si le macina, folosindu-le in loc de cafea.
   La noi, aceasta leguma este prezenta in bucataria din sudul tarii. Pastaile se fierb, se calesc, se inabusa, se prepara in asa fel incat sa nu secrete mucilagiu. In bucatariile orientale, substanta mucilaginoasa este folosita la ingrosarea supelor si sosurilor.
   Bamele se pastreaza in punga de hartie, la frigider, nu mult timp. Ele se pot congela, dupa ce se oparesc 2-3 minute, in apa cu putina sare.
   Bamele uscate se folosesc la legarea sosurilor.
Indicatii  Bamele sunt sarace in calorii, dar bogate in vitaminele A si C, calciu,zinc, magneziu. acid folic. Ele au un continut ridicat de apa, care favorizeaza diureza. O cana de bame contine 33 de calorii. De aceea, ele sunt ideale pentru persoanele supraponderale.
   Bamele contin multa vitamina C si,de aceea, sunt recomandate in dieta bolnavilor de ateroscleroza.
   Fibrele alimentare ajuta la reglarea glicemiei, dar previn unele forme de cancer, printre care si cel colorectal.  Fiind laxative, bamele curata intestinul gros si calmeaza simptomele colonului iritabil.
   Acidul folic, continut de acestea, ajuta la dezvoltarea sistemului nervos al fatului. De aceea, se recomanda viitoarelor mame.

Gnocchi cu sos

PREPARARE  Se pune in apa clocotita, putin sarata, o punga de gnocchi congelate. Cand pastele se ridica la suprafata, sunt gata si se scurg.
   Se prepara sosul. Intr-o cratita se adauga 4-5 linguri pasta de rosii, putin ulei, 3-4 catei usturoi pisati, cimbru, oregano, busuioc, sare si piper. Se fierb toate ingredientele 7-10 minute. Sosul se toarna peste gnocchi.

Afine

Ele sunt originare din America de nord, care este cel mai mare producator si consumator de afine.
Denumiri: "pamusoara", "afene", "afine de munte".
Aspect  Arbustul peren ajunge la maturitate dupa 6-8 ani, de la plantare. Florile ca niste clopotei sunt albe si roz si au un miros puternic.
   Amerindienii le numeau "bilute de stea", pentru ca floarea de afin are forma de stea. Afinele sunt mai mici decat celelalte fructe de padure. Ele, la inceput sunt verzi, rosii-purpurii. Cand se coc, au culoarea violet intunecata. Fructele sunt globuloase si acoperite cu o bruma cerata.
   Gustul afinelor este dulce si acidulat. La noi, ele se gasesc in padurile de molid. Fructele se recolteaza din iulie pana in august.
Mod de folosire  Afinele se consuma proaspete, uscate sau congelate. Ele sunt folosite la prepararea sucului, prajiturilor, afinatei, iaurtului, inghetatei, jeleurilor. Pentru afinata, se pun 3 litri de tuica, 2 kg afine, 1,5 kg miere si doua batoane de scortisoara intr-o damigeana. Dupa doua saptamani, se strecoara zeama.
   Afinele par niste margele negre, brumate, de la praful alb de pe ele, care este ca un conservant.
   Daca se pastreaza la frigider, afinele nu se spala, pentru ca se vor strica repede.
Indicatii  Afinele pot preveni aparitia bolii Alzheimer si imbatranirea sistemului nervos.
   O cura de afine reduce colesterolul si trigliceridele. Consumate dimineata, pe stomacul gol, ele curata colonul si accelereaza digestia. O cana de afine contine 84 de calorii.
   Afinele contin glucochinina, un compus din fructe, care reduce nivelul de zahar din sange.
   Psihiatrii de la Universitatea din Cincinnati au constatat ca aceste fructe imbunatatesc memoria, dar reduc si simptomele depresiei.
   Afinele cresc in organism cantitatea de dopamina, care da senzatia de buna dispozitie.
   Ele contin o substanta antibacteriana care are efect tonic asupra vaselor de sange. Astfel, ajuta la tratarea varicelor, cistitelor si a altor infectii urinare.
   Continutul mare de vitaminele A si C previne bolile de ochi: miopia, glaucomul sau retinita pigmentoasa.
    Pentru cresterea poftei de mancare si a tonusului se beau 3 cesti pe zi. Se prepara o infuzie din o lingurita de frunze de afin pusa in 2oo ml apa clocotita. Se lasa la infuzat 5 min.
   Afinele contin acid salicilic, versiunea naturala a aspirinei, care subtiaza sangele.
   Cura cu afine proaspete, consumate pe parcursul verii, constitue un tratament al enterocolitelor si a bolilor de stomac.
   Sucul de afine opreste bacteriile sa se lipeasca de dinti si sa apara cariile si bolile gingiilor.
   Sucul de afine combate infectiile urinare.
   Ceaiul din frunze este recomandat in diabet, guta, infectii urinare. El amelioreaza durerile in gat si tusea.
   Decoctul de fructe se foloseste la clatirea gurii contra aftelor si spalarea eczemelor.
   Afinele contin un antioxidant puternic, acidul elagic, care previne aparitia celulelor maligne. Curele de cel putin de trei saptamani cu afine  previn aparitia cancerului.
   Studiile medicale demonstreaza ca femeile, care au consumat aceste fructe, au un risc de 40% mai mic in dezvoltarea cancerului de san sau ovarian. Pigmentul antocianina poate opri avansarea cancerului de colon si de prostata.
Contraindicatii  Consumate in exces, afinele pot provoca diaree.
 

Placinta cu dovleac

INGREDIENTE   Pentru aluat : 500g faina, 25g drojdie proaspata, 200g unt moale la temperatura camerei, 1pahar apa, sare.
Pentru umplutura :  600g dovleac, 1cana zahar, 2linguri ulei, scortisoara.
PREPARARE  Se pregateste aluatul. Faina se cerne intr-un vas si se adauga sarea,  iar in mijlocul ei se pun drojdia, apa si untul. Se amesteca bine cu o lingura, apoi se framanta.
   Aluatul trebuie sa fie moale, dar sa nu se mai lipeasca de maini. Se da la frigider pentru cateva ore.
   Dovleacul se rade pe ochiurile mari, dupa ce s-a curatat de coaja. Dupa 30 de minute, se stoarce de zeama pe care a lasat-o. Dovleacul se amestea cu zaharul si uleiul si se fierbe pe foc mic, amestecand din cand in cand, pana se ingroasa. Dupa ce se opreste focul, se adauga scortisoara.
   Din aluat se intind doua foi. Una dintre ele se asaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt, se intinde umplutura si se asaza deasupra a doua foaie.
   Placinta se da la cuptor preincalzit, la 160 C si setine pana se rumeneste frumos.
   Ea se serveste pudrata cu zahar.

Topinambur

Denumiri  "para iernatica", "mar de pamant", morcov porcesc", "cartoful ciorii", "anghinare de Ierusalim", "radacina soarelui", "cartoful saracilor", "trufe de Canada", "nap porcesc".
  Topinamburul este originar din estul Americii de nord.
Aspect  Frunzele sunt alungite, aspre si paroase, iar florile decorative, seamana cu floarea-soarelui, cu care e ruda apropiata.
   Radacina e formata din tuberculi. Acestia seamana cu cartofii, dar sunt mai tari, cu contur neregulat, ca si ghimbirul.
   Tuberculii sunt dulci si crocanti, cu gust de nuca.
   Culoarea topinamburului variaza de la maro deschis la violet, alb pana la rosu.
   Partea comestibila este tuberculul subteran. Acesta, in interior, este alb. Textura este carnoasa.
   El rezista la inghet si este usor de cultivat. Topinamburul este productiv si nu are daunatori.
Mod de folosire  Topinamburul este o leguma gustoasa i o alternativa pentru cartofi.  Se consuma cruda in salata, alaturi de ceapa, morcovi, patrunjel si telina radacina si putina maioneza sau sub forma de suc.
   Deoarece contine carbohidranti, cand se fierbe, devine moale. De aceea, se prepara in aburi.
   Pentru supe sau pentru a fi umplut, se foloseste topinambur tanar si fraged. Cand imbatraneste, devine lemnos.
   El se consuma in tocanite, ca si cartoful. El se mai poate coace la cuptor, 45 de minute.
   Aceste legume se tin in camara o vreme, apoi, se gatesc. De abia scosi din pamant, pot cauza dureri de stomac si flatulenta.
   Din topinambur se fac budinci, chiftele, piureuri.
   Din flori se prepara ceai cu gust de nuca.
Indicatii  El este si o planta medicinala, un aliat cu obezitatea. Sub forma de comprimate, ne ajuta sa scapam de kilogramele in plus, dar si de constipatie.
   Topinamburul este cel mai mare depozit de inulina naturala (o fibra prebiotica ). Aceasta are efect benefic asupra stomacului si ajuta la eliminarea metalelor grele, a colesterolului, a compusilor chimici toxici. Inulina stimuleaza contractarea peretilor intestinali si, astfel, curata organismul de toxine.
   Topinamburul reduce si stabilizeaza tensiunea arteriala si scade colesterolul rau. Prin continutul de inulina, topinamburul normalizeaza nivelul de zahar in sange. De aceea, acesti napi se mai numesc "cartofii diabeticilor".
   Aceasta leguma contine vitaminele B1, B2, C si fier, calciu. magneziu, potasiu, zinc.
   Este lipsit de amidon, contine proteine, dar, de loc, grasimi. Din flori si frunze, cu continut mare de fier, se prepara un ceai gustos si energizant.