Fistic

Este un arbust originar din Grecia, Siria, Turcia, Pakistan. In Europa, este cunoscut de pe timpul romanilor. In secolul al XX-lea, a inceput sa se cultive in America de Nord, Iran si Europa de sud.
Denumiri:  "migdala verde".
Aspect  Exista mai multe specii de fistic. Cea mai raspandita este" Pistacia vera", care are fructele mai mici si coaja mai subtire decat celelalte varietati de fistic.
   Fisticul este un arbust mic, din familia caju. Se cultiva in locuri cu clima calda sau temperata. El creste incet, dar poate trai sute de ani. Dupa 7-10 ani, incepe sa produca fructe.
   Fisticul infloreste in martie-aprilie. Florile sunt mici, verzui-maronii, fara petale.
   Florile cresc in ciorchini. Nu toti pomii fac fistic, pentru ca exista flori feminine si masculine care provin din arbori diferiti. Pomul cu flori feminine produce fistic si are o productie buna la fiecare  doi ani. O pulpa carnoasa inconjoara samburele de fistic oval, verzui, care se coace intr-o coja lemnoasa subtire. Cand se coace fructul, partea de sus a nucii crapa si lasa sa se vada miezul verde, acoperit de o pielita purpurie spre maronie.
   Din aceasta cauza, in Iran fisticul se numeste "nuca zambitoare", iar in China, "nuca fericita". In Rusia, din cauza crapaturii si a samburelui care are forma de zambet, el se numeste "nuca vesela".
   Fructele se culeg in septembrie. Invelisul exterior se indeparteaza la doua ore, de la cules, pentru a impiedica intarirea cojii si aparitia petelor si ciupercilor, pe acestea. Ele se tin la soare, cateva zile.
   Se recolteaza noaptea mecanic sau prin scuturare, deoarece arborele emana la razele ultraviolete uleiuri care produc ameteala culegatorilor.
   Gustul fisticului este foarte placut, cu nuante rasinoase. Cu cat samburele este mai verde, cu atat este mai bun.
Mod de folosire  Fisticul se gaseste in coaja, sarat si prajit sau nesarat si decojit. El este folosit in inghetate, ciocolata, dulciuri, indeosebi in baclava. El este foarte bun in salate de fructe sau legume, in paste. Macinat, se adauga, ca si condiment in carnea de peste, de pui, de vita. In Franta, fisticul se consuma ca aperitiv. Se recomanda sa fie consumat crud, cu sau fara pielita.
   Din fistic se pot obtine ulei, unt si lapte. Uleiul si untul se folosesc in industria alimentara, farmaceutica si cosmetica.
Indicatii  Fisticul contine 50% grasimi, 20% proteine, fier, vitamine din grupul B. 90% din grasimi reprezinta grasimile nesaturate care scad colesterolul. El contine un aminoacid numit "arginina", care previne bolile cardiovasculare.
   O nuca de fistic contine3-4 calorii. De aceea, se mai numeste "nuca slaba". Fiin bogat in potasiu, regleaza tensiunea arteriala.
   Fisticul are mai multi antioxidanti decat afinele, murele si sucul de rodie
   Consumand regulat cateva nuci de fistic, ne asiguram luteina necesara pentru sanatatea ochilor
   Fisticul este un aliment satios, recomandat copiilor si sportivilor.
Contraindicatii  Consumul trebuie sa fie moderat, pentru ca pot favoriza cresterea in greutate.               Femeile insarcinate sau femeile care doresc sa devina mame, e bine sa consume fistic, deoarece ajuta la dezvoltarea normala a fatului
   Persoanele alergice la arahide trebuie sa nu consume fistic.
 

Migdale

Sunt originare din Asia Mica si Africa de Nord.
Denumiri  "amigdal", "pom de mandula".
Aspect  Migdalul creste in stare salbatica sau cultivata. El face parte din familia Rosaceae si se inrudeste cu piersicul si caisul. Fructul si pomul se aseamana cu prunul. De aici, denumirea stiintifica a migdalului:"Prunis dulcis". Spre deosebire de prun, samburele migdalei este comestibil.
   La noi, creste in Banat, Oltenia si Dobrogea. In stare salbatica cresc migdalii cu fructe amare.             Migdalii cu fructe dulci cresc in livezi. Ei fac fructe la 5-12 ani de la plantare. Un singur pom poate produce 40 de kg de migdale. Pomii cu flori albe sau roz sunt foarte frumosi si decorativi.
   Migdalul cu miezul amar are florile mari si albe si se foloseste numai ca port altoi. Migdalele amare contin acid prusic, care, in doze mici, e periculos, iar in doze mari, e letal. Vanzarea lor este interzisa in SUA. Pentru consum in stare proaspata, se folosesc numai migdalele dulci.
   Fructele de forma ovala, galben-maronii cresc in ciorchine. Samburele e acoperit cu o coaja catifelata si tare. Pana se coace, migdala seamana cu o piersica. Se recolteaza cand crapa coaja si se despica spre exterior. Migdalele se scutura mecanic sau cad singure. Se separa de coaja, se intind la soare si se usuca3-4 zile. Semintele au forma de lacrima si, de aceea, se numesc "lacrimi de sanatate".
   Ele sunt acoperite de o pielita bruna si aspra, care se indeparteaza prin oparirea semintelor.
   Gustul migdalelor este de nuca dulce.
Mod de folosire  Migdalele dulci se consuma prajite sau inmuiate in apa. Migdalele necoapte, crude se folosesc la obtinerea conservelor, la colorarea coniacului si la fabricarea sapunului. Fructele verzi sunt acre si sunt o gustare populara la popoarele arabe.
   In Asia, migdalele se folosesc la preparatele din carne de pui, peste si la preparatele vegetariene.
   In Europa din ele se face martipanul, o pasta folosita la bomboane si prajituri
   Din migdalele dulci de prepara un lapte, bun la gust. Ele se lasa in apa, peste noapte. Diminata, migalele si apa se mixeaza in blender. Laptele se strecoara prin sita si se amesteca cu miere.
Indicatii  Laptele de migdale se consuma de convalescenti, in bolile de stomac, in palpitatii si in afectiunile urinare. Acest lapte este recomandat persoanelor cu intoleranta la lactoza sau alergie la soia.
   Migdalele nu contin colesterol, au multe minerale: fosfor, calciu, magneziu. Fiind bogate in calciu. potasiu si magneziu, ele sunt recomandate persoanelor care sufera de osteoporoza. Magneziul din ele ajuta la scaderea tensiunii arteriale. Bogate in fibre, migdalele ofera o senzatie de satietate.
   Aceste fructe, bogate in vitamina E,previn bolile de inima, cancerul si boala Alzheimer.
Contraindicatii  Migdalele consumate prajite si sarate cresc tensiunea arteiala. Nu se consuma in exces, impreuna cu alimente bogate in vitamina E, deoarece apar diaree, ameteli, slabiciune.

Prajitura cu gris insiropata

INGREDIENTE  Pentru blat  1 pahar iaurt, 1 pahar zahar, 1 pahar ulei, 1 pahar gris, 4 oua mari, 2 pahare faina, 1 plic praf de copt, zahar vanilat, coaja de lamaie.
Pentru sirop  3 pahare apa, 2 pahare zahar, zeama de la o lamaie.
MOD DE PREPARARE  Ouale se bat cu zaharul tos si zaharul vanilat si se adauga treptat uleiul, iaurtul si coaja rasa de lamaie. Se incorporeaza faina, grisul si praful de copt. Compozitia se toarna intr-o tava tapetata cu hartie si se coace.
   Intre timp, se prepara siropul din apa, zahar si zeama de lamaie. Se fierb pana cand se ingroasa siropul. Blatul se raceste si se inteapa din loc in loc cu o furculita. Siropul rece se toarna deasupra blatului. Prajitura se poate orna cu frisca.

Agrise

Agrisele sunt originare din Asia si Africa. Ele s-au raspandit in Europa si America de nord.
Denumiri: "bobul gastei", "coacaza salbatica", "agurida", "strugur spinos", "struguri domnesti", "pomusoara", "bobite", "strugurii ursului", "fragi de lemn alb".
 Aspect  Agrisul este un arbust mic, cu ramurile arcuite, prevazute cu tepi. El creste prin paduri, in zona montana si subalpina, in locuri racoroase si umede. Frunzele sunt mari si paroase. Florile verzui sau roscate apar in aprilie si mai. In popor, agrisul se numeste " vita de vie nordica". La noi, el se cultiva in gradini. Se recolteaza pe tot parcursul verii.
   Fructele sunt mici, rotunde sau ovale, de culoare verde, galbuie sau rosiatica. In mijlocul lor sunt multe seminte negricioase.  Agrisele incep sa se coaca din luna iulie. Gustul lor este dulce-acrisor.
   Cele mai cunoscute soiuri sunt americane si europene. Agrisele europene sunt mari cat o pruna mica. Fructele americane sunt mici, rotunde de culoare roz pana la rosie. la maturitate.
   Soiurile cultivate au fructele mai dulci si au gustul si aroma afinelor.
   Mai exista si agrise indiene, care s-au raspandit in intreaga lume. Ele sunt galbene sau verzi, au gustul dulce-acrisor, piperat si amar, in acelasi timp.
Mod de folosire  In luna iunie, se culeg agrisele verzi, pentru prepararea gemului, placintelor sau tartelor. Agrisele sunt folosite in supe, ciorbe si  sosuri. In Franta, se prepara un sos delicios cu care se gateste macroul. Agrisele coapte se consuma in stare proaspata. Pentru ca au gust amarui si acru, agrisele proaspete se servesc cu zahar si frisca.
Indicatii  100g de agrise contin intre 400-600mg vitamina C, cam de douazeci de ori mai mult decat sucul de portocale. De aceea, ele reduc hipertensiunea si previn bolile de inima.  Agrisele sunt printre putinele fructe conservate care pastreaza un continut mare de vitamina C.
   Sucul agriselor indulcit cu miere este eficient impotriva racelilor, dar este si un tonic natural.
   O cura cu 200g de fructe pe zi, timp de doua saptamani, creste puterea de concentrare in perioada examenelor.
   Consumate inainte de masa, agrisele ajuta ficatul si bila. Consumate dupa masa, ele devin un digestiv excelent.
   Aceste fructe sunt recomandate in inflamatiile cailor urinare, reumatism si guta, deoarece produc diureza, cu eliminare de acid uric.
   Ele au o actiune calmanta, reduc durerile de cap si imbunatatesc somnul.
   Agrisele contin 26% din necesarul de fibre zilnic, avand capacitatea de a preveni cancerul de colon.     Astfel, ele sunt un remediu impotriva constipatiei.
   Aceste fructe sunt recomandate copiilor anemici si fara pofta de mancare. Gustul dulce-acrisor inlatura senzatia de greata.
   Agrisele combat problemele de infertilitate si imbunatatesc calitatea lichidului seminal.
Contraindicatii  Femeile insarcinate nu trebuie sa le consume. Consumul exagerat de agrise produce sangerari nazale, diaree si scaderea tensiunii.

Coacazele

Ele sunt originare din Europa de vest si s-au raspandit in America de nord. In Europa se intalnesc in stare salbatica.
Aspect  Coacazul este un arbust mic care creste la margine de padure, pe malurile raurilor. Frunzele seamana cu acelea ale artarilor si sunt parfumate ca si fructele.
   Florile mici si galbene apar in luna mai. Fructele de culoare rosie, alba si neagra atarna in ciorchini de pana la 20 de bucati. Boabele sunt rotunde si zemoase. Gustul este dulce si acidulat. Ele se coc in lunile iulie-august.
   Coacazele albe au o aroma mai puternica, dar sunt mai putin dulci. Fructele sunt mijlocii si mici,
   Coacazele rosii au fructe mai mari,suculente, cu aroma placuta. Cel mai raspandit soi de coacaze rosii este Rosu de Olanda. Coaja coacazelor albe si rosii este transparenta si se vad semintele. 
   Coacazele albe si rosii sunt ornamentale si se planteaza in gradini.
   Fructele au aroma de rasinoase.
   Coacazele negre sunt mijlocii si mari si parfumate. Sunt zeci de specii de coacaze negre. Coacazele negre care contin cel mai mare nivel de antioxidanti sunt cele cultivate in Noua Zeelanda. Coacazele negre au pielita mai groasa decat soiurile albe si rosii. In antichitate, coacazele negre se numeau "cheia longevitatii".
Mod de folosire  Coacazele se consuma ca atare sau in salate. In Europa de vest, toate soiurile sunt acre si astrngente si nu se consuma proaspete. Ele au un continut redus de zahar.
   Din aceste fructe se pot prepara compoturi, gemuri, jeleuri. Fructele destinate dulceturilor si gemului se recolteaza cand boabele din varful ciorchinelui nu sunt inca coapte. Ele aromatizeaza iaurturile si inghetatele. Coacazele rosii si negre sunt folosite la prepararea nectarului, sucurilor si a lichiorurilor.
   In Franta se prepara un gem scump din coacaze albe, uneori rosii. In nordul Europei, ele se folosesc in supele de fructe sau in tarte. Aceste fructe, fiind perisabile, se consuma repede. Se pot conserva   in straturi alternative de fructe si zahar. Se lasa la macerat patru luni. Astfel, ele pot usura digestia.
   In procesele tehnologice, coacazele sunt un gelifiant foarte bun, datorita pectinelor continute.
Indicatii  Coacazele au putine calorii si sunt o sursa de fibre, vitamina C, mangan, potasiu. 100g de coacaze rosii contin necesarul de vitamina C a unui adult, zilnic, pe cand 100g de coacaze negre contin de trei ori mai mult. Persoanele care consuma regulat aceste fructe au mai putina grasime abdominala decat cei care nu consuma.
   Coacazele contin carbohidrati care creeaza starea de satietate pentru mai multe ore.
   Coacazele negre reduc oboseala fizica si psihica. Un pumn de coacaze  negre sunt cel mai bun energizant. Siropul de coacaze negre este excelent pentru gat.
   Alaturi de merisoare, ele ajuta la tratarea infectiilor urinare.
   O lingura de fructe reduce oboseala ochilor pentru doua ore. Persoanele care lucreaza cu calculatorul, pot lua in fiecare zi suplimente de coacaze.
   Coacazele se gasesc sub forma de fructe uscate, uleiuri, pulbere si suplimente, sub forma de capsule. Fructele se pot inlocui cu suc sau sirop. In medicina populara, sucul de coacaze potoleste setea si este un sudorific puternic.
   In tuberculoza, pneumonie, bronsite se consuma 3-4 linguri de suc de coacaze, pe zi, in cure mai lungi. Ele sunt si un bun depurativ. De aceea, se bea o jumatate sau un pahar de suc, dimineata, iar seara, aceeasi cantitate.
   Coacazele combat anemia. Adultii iau 12 linguri, iar copiii 10 lingurite de suc, pe stomacul gol, in cure de patru saptamani. Sucul se recomanda in guta si reumatism. Ele pot fi consumate de diabetici.
   Sucul se prepara astfel: fructele se desprind de pe ciorchine, se spala, se zdrobesc cu o furculita, pana devin o pasta. Se storc prin tifon.
   Persoanele care depun eforturi intelectuale iau 1-2 lingurite de sirop cand apare oboseala. Siropul ne protejeaza impotriva durerilor de gat, a raguselii si a racelii. Se iau 8 lingurite, pe zi, de sirop, fara apa cu inghitituri mici, incat sa actioneze asupra gatului.
   Pentru a prepara siropul, se spala coacazele, se pun intr-un borcan, intre straturi de miere. Un strat de fructe gros de jumatate de deget se acopera cu un strat de miere, gros de un deget. Se lasa la rece doua luni, se filtreaza si se consuma.
   Infuzia din frunze de coacaz negru este diuretica si sudorifica. E se perpara din 200ml apa si o lingura de frunze uscate. Se filtreaza si se bea de doua ori pe zi.
   Uleiul de coacaze, sub forma de capsule, contine Omega 6, benefic pentru piele si par. El este util si impotriva bacteriilor care procoaca ulcerul gastric.
   Cercetatorii au constatat ca extractul din coacaze negre incetineste evolutia cancerului. Studiile de la Universitatea din Ohio spun ca extractul inhiba celulele canceroase de ficat. Un studiu din Japonia demonstreaza ca aceste fructe blocheaza dezvoltarea cancerului de san. In alte studii din revistele de specialitate se considera ca extractul de coacaze negre distruge celulele canceroase ale stomacului si esofagului. O scoala a medicilor din Japonia constata ca extractul scade nivelul hormonului care dezvolta glaucomul.
Contraindicatii  Femeile insarcinate sau cele care alapteaza nu trebuie sa ia fructe sau suplimente fara sfatul medicului. Deoarece incetinesc coagularea sangelui, nu sant recomandate persoanelor cu probleme de sangerare sau celor care vor avea o interventie chirurgicala.
   Persoanele cu alergii la salicilat nu trebuie sa consume uleiul de coacaze. Poate provoca dureri de cap, balonare si diaree.