Alacul

Denumire: "spelta "
   Cel mai vechi soi de grau, alacul este mentionat in Biblie. El a fost cultivat de vechii babilonieni si vechii locuitori ai Europei centrale si de est.
   Exista dovezi ca a fost cultivat pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Treptat, graul comun a devenit mai atractiv pentru agricultori, deoarece era mai productiv.
   Din fericire, alacul nu a disparut si, in 1980, a fost redescoperit in Europa. In prezent se bucura de atentie pentru valoare sa nutritiva.
Aspect  Boabele alacului seamana cu graul, dar sunt mai lungi si mai ascutite. El se cultiva toamna si se recolteaza primavara.
   Invelisul bobului de alac, numit palee, il protejeaza de poluare, radiatii si daunatori. De aceea, se cultiva fara a folosi ingrasaminte. El creste pe soluri sarace si este rezistent la seceta si inghet.
   Tot datorita invelisului sau, alacul ramane mai proaspat mai mult timp decat graul obisnuit.
Mod de folosire  El se macina, iar faina se foloseste la preparaea painii, checurilor, bioselor. Faina de alac are aroma de nuca.
   Fiindca contine mai putin gluten, faina nu se leaga foarte bine si produsele nu sunt prea aspectuoase.
   Painea este usoara, moale si nu se fac firimituri cand se taie.
   Boabele de alac se pot fierbe si se obine un pilaf sanatos. Boabele se pun la inmuiat in apa si se lasa pana a doua zi. Se spala si se aduga trei parti de apa la o parte alac. Se fierb o ora la foc mic. Astfel se consuma drept garnitura destul de gustoasa.
Indicatii  Alacul este mai bine tolerat decat graul comun de catre persoanele sensibile.
   El are mai putin gluten si mai multe proteine, carbohidrati si vitamina B decat graul si este mai sanatos decat orezul.
   Carbohidratii joaca rol mare in coagularea sangelui si stimuleaza imunitatea. Tot ei se absorb mai greu. De aceea faina de alac este recomandata diabeticilor si in curele de slabire.
   Cantitatea mai mare de seleniu face ca alacul sa aiba un efect antioxidant important, in prevenirea cancerului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu