Pepenele de iarna

El este originar din Asia tropicala.
Denumiri:  "pepene chinezesc", "dovleac alb", "dovlecel de ceara".
Aspect  Pepnele de iarna seamana cu un dovleac, cu gust de castravete. El creste pe bolta ca strugurii
   Exista doua varietati devpepene de iarna: unul cu fructe ovale si unul cu fructe rotunde care seamana cu pepenele comun. Ele ating 40 cm lungime si sunt paroase, cand sunt mici.
   La exterior, pepenele este verde, iar coaja este subtire. Pulpa alba-verzuie este groasa si in mijloc are o zona cu seminte. Fructele sunt acoperite cu o ceara albicioasa care le protejeaza si ajuta la pastrarea lor pana in primavara.
   Gustul acestui pepene este de castravete, usor dulceag. Pepenele de iarna creste repede si se coace in 100 de zile. El se cultiva fara tratamente chimice si este ferit de daunatori.
   O planta poate produce 30 sau 40 de fructe. Ele se recolteaza de la inceputul verii pana la venirea primului inghet.
   Pepenii au o greutate intre 2 si 4 kg si rezista cateva luni, dupa ce au fost culesi. Ei se pot pastra in depozite, beci, asa cum se pastreaza cartofii si dovlecii. Astfel, ei se comercializeaza iarna. De aceea se numesc "pepeni de iarna". Pepenii de iarna au fost aclimatizati si la noi.
Mod de folosire  Pepenele de iarna se consuma in salate si in diverse preparate ( tocanita ). La fructele mature, pulpa este mai tare si se rade.
   Fructele gustoase si dulci pot inlocui in preparate pepenele,castravetele si dovleacul.Ele se pot mura.
   Semintele lor se consuma ca si acelea de dovleac. In Japonia, fructele tinere se consuma drept condiment cu fructele de mare. In India, pepenele de iarna, cand e tanar, se feliaza subtire sau se toaca si se serveste cu orez.
   Indicatii  El este apreciat pentru continutul bogat de vitamine: A, B6, B12, de calciu si magneziu.
   Pepenele de iarna este o sursa de vitamina C, pe parcursul iernii.