Amarant

Denumiri: "stir", "spanac chinezesc".
   Amarantul este originar din America de Sud. Astazi, se cultiva in America, Rusia, China, Africa.
Aspect  Din cele 50 de specii, 3 sunt cele mai cunoscute. Amarantul este cultivat pentru seminte in America sau ca furaj in China. El poate fi si planta ornamentala. Se intalneste pe campii, prin paduri sau la marginea drumurilor.
  Planta are o inflorescenta sub forma de spic sau turture, cu flori mici, rosii sau galbene. Frunzele pot avea culoarea verde, violeta sau rosie. Semintele sunt putin mai mari decat cele de mac. Ele sunt rosii, neagre sau crem.
   Frunzele si semintele sunt comestibile.
   Amarantul face parte din familia spanacului si a sfeclei. El nu este pretentios si suporta seceta.
   Amarantul are o crestere rapida, incat se poate recolta la o luna de la la semanat. Amarantul, ca si quinoa si hrisca, nu este o cereala. Pentru ca se prepara si seamana semintele cu boabele de cereale, ele pot fi numite astfel.
Mod de folosire  Semintele se consuma ca atare sau prajite. Din ele se obtine faina si ulei.
   In America, faina de amarant se amesteca cu faina de grau, in prepararea painii, biscuitilor si a prajiturilor.
   Frunzele tinere sunt folosite in salate, iar cele mature se fierb ca si spanacul. Seminele fierte  de amarant se combina cu porumb, ceapa, fasole sau hrisca. Ele au o consistenta lipicioasa si se folosesc in mancarurile inabusite pentru a le ingrosa.
   Amarantul este o planta a viitorului, deoarece creste repede, se recolteaza usor si da recolte bogate.
Indicatii  Amarantul contine mai multe proteine decat orezul, faina de secara sau grau.
   Frunzele au un continut de calciu mai mare decat spanacul.
   Semintele de amarant nu contin gluten. Fibrele din seminte usureaza constipatia si ajuta la scaderea colesterolului.
Contraindicatii  Amarantul nu este indicat persoanelor cu afectiuni ale rinichilor, bolnavilor de guta sau artrita, deoarece contine acid oxalic in cantitate mare.    

   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu