Guava

Guava este un fruct exotic din zonele tropicale. Este originar din Mexicul de sud.
Aspect  Acest fruct are forma de para de culoare verde-galbuie, iar miezul este portocaliu, usor spre roz. Gustul dulce-acrisor este asemanator cu al perelor sau cu al fructului pasiunii.
Mod de folosire  Cand se consuma, miezul se taie in patru felii ca un mar. Se consuma in stare proaspata si se foloseste si in compozitia cremelor, compoturilor, gemului, bauturilor, salatelor si a sosurilor cu ardei si piper. Miezul, semintele si coja sunt comestibile. Coaja e putin amaruie.
Indicatii  Guava contine o concentratie mai mare de antioxidanti decat pepenii si rosiile. De aceea este indicat in cancerul de prostata. Acest fruct  are o actiune benefica in starile de stres si in cazul insomniei.
   Fructul este bogat in vitamina C si este recomandat persoanelor anemice si acelora care sufera de spasmofilie sau de afectiuni hepatice
   Guava contine fibre si vitamina C  care stimuleaza digestia, fiind un laxativ natural.
   Prin continutul de vitamineleB3, B6 si a cuprului, fructul asigura organismului proteine sanatoase pentru o cura de slabire. Daca mananci guave la amiaza, pana a doua zi, nu vei mai manca nimic. Ele accelereaza arderile si digestia si, astfel, ajuta la scaderea in greutate.
   Hipertensivii pot manca aceste fructe pentru scaderea tensiunii arteriale si a colesterolului.
   Acest fruct este benefic in timpul sarcinii, atat pentru mama cat si pentru fat. VitaminaB9 si acidul folic ajuta la imbunatatirea sistemului nervos la fat si la prevenirea tulburarilor neurologice.
   Consumul de guave creste fertilitatea la barbati si femei. Ele combat imbatranirea prematura a pielii si caderea parului.

Tamarind

Denumire:  "tamarin"
Tamarindul este un arbore originar din Africa tropicala, care se inrudeste cu fasolea, mazarea, nautul, lintea si salcamul. Se cultiva in India si America centrala.
Aspect   Arborele are inaltimea de 15-20 de metri si diametrul pana la 9 m. Florile seamana cu orhideele. Fructul are un miez moale, de consistenta curmalei. El creste in interiorul unei pastai maronii, asemanatoare leguminoaselor, dar de dimensiuni mai mari.
   La noi, se gasesc in magazine, pastaile. Coapte, ele au culoare maronie si se rup usor cu mana. Inauntru este miezul moale cu 6-12 seminte. Miezul este dulce- acrisor si picant.
   Tamarindul dulce este specific Thailandei si Vietnamului, avand seminte rotunde. Tamarindul din  India si Pakistan are fructul negricios, cu seminte turtite. Gustul lui este asemanator dropsurilor acrisoare.
Mod de folosire  Fructele se gasesc in stare proaspata sau uscata. Tamarindul este folosit asemenea sucului de lamaie, in mancarurile cu carne, in tocanite de legume. Ele se folosesc la prepararea inghetatelor, a prajiturilor si a bauturilor acidulate. Intucat contine pectina, fructele se folosesc si la prepararea marmeladei si jeleului.
   Semintele macinate inlocuiesc cafeaua. Daca se prajesc, semintele se mananca in loc de alune.             Semintele prajite se adauga peste salata verde.
   In Africa, tamarindul este consumat crud sau ca ingredient in mancarurile traditionale.
Indicatii  Fructele sunt bogate in vitamina C, B dar si in calciu. Este folosit in tratamentul racelilor si a virozelor.
   Miezul, care inconjoara semintele, este bogat in fibre, protejand colonul.
   Tamarindul contine geraniol, un compus care previne si trateaza cancerul de pancreas.

Scorzonera

Scorzonera se cultiva in Europa centrala si de sud, in SUA si Asia.
Denumire : "stridia vegetala".
Aspect  Aceasta leguma seamana cu un pastarnac subtire. Cand se cumpara, radacina trebuie sa fie ferma la atingere, bine dezvoltata. Se aleg radacini mijlocii, nici mari pentru ca sunt fibroase, nici subtiri pentru ca nu sunt carnoase. Scorzonera este de doua feluri: alba si neagra.
   Scorzonera alba este subtire si coaja este alba.
   Scorzonera neagra este cunoscuta sub mai multe denumiri:  "barba-caprei, "radacina de sarpe", "iarba viperei". Denumirea de "barba caprei" se datoreaza formei lungi si ramificate a radacinii. Scorzonera provine din latina si inseamna "scoarta neagra".
   Radacina poate avea 1 m lungime si este groasa de 2 cm. Florile sunt galbene.
   Se credea de catre celti si germanici ca este eficace impotriva ciumei si a muscaturilor de sarpe. Radacina ei este mai groasa si seamana cu un morcov maro. Radacina frageda se recolteaza in luna octombrie.
   Indiferent de culoarea cojii, interiorul lor este alb-crem.
   Unii considera ca scorzonera are gust de stridie, altii spun ca are gust de anghinare sau sparanghel
Mod de folosire  Tulpina curatata de coaja se taie cuburi si se adauga la supe. Taiata in cuburi si fiarta o jumatate de ora, se incorporeaza in piureul de cartofi, dandu-i un gust deosebit. Este potrivita pentru supe. Radacina se poate consuma proaspata si rasa in salate.
    Coaja radacinii se elimina inainte sau dupa fierbere. Scorzonera pateaza mainile daca se curata cruda. Deoarece radacina este si lipicioasa, se recomanda sa se decojeasca dupa fierbere (25 minute).
   Fiarta, scorzonera se serveste cu sos de mustar sau de smantana.
   Bucatile de radacina fierte se acopera cu aluat si se prajesc.
   Expusa la aer, scorzonera se decoloreaza. De aceea, se tine in apa cu otet sau suc de lamaie.
Indicatii  Scorzonera nu contine grasimi, iar continutul in sodiu este scazut. Ea este si o sursa foarte buna de fibre.
   Scorzonera este recomandata persoanelor epuizate fizic si psihic.

Trufe

Aspect  Trufele sunt ciuperci salbatice subterane.
   Ele traiesc la radacinile alunului, fagului, mesteacanului, stejarului, la o adancime cuprinsa intre 10-40 de cm  Trufele se recolteaza cu caini dresati.
   In Europa se cultiva toamna cam 30 de soiuri, dar numai cateva trufe de iarna valoroase se obtin.
   Trufele sunt de trei feluri: trufe de vara, , trufe de iarna si trufe comune. In tara noastrase gasesc in padurile din Transilvania si pana in judetul Buzau.  Si la noi se cultiva trufele de vara si iarna. Ele au culoarea in functie de copacul sub umbra caruia se dezvolta. Daca  cresc sub un fag , ele au o culoare albicioasa. Daca se afla sub un stejar, culoarea este mai inchisa.
   Ele se recolteaza de la inceputul toamnei pana primavara.
   Trufele au forme rotunde, dar si neregulate, cu multe proeminente in functie de specie si de  terenul pe care se dezvolta.
   Cele mai rare trufe sunt trufa alba, trufa burgunda si trufa neagra de iarna.
   Trufele albe au un miros si gust mai puternic decat trufele negre. Se spune ca aroma trufei albe seamana cu aceea de nuci prajite.
   Trufa neagra este un tubercul acoperit cu un invelis brun-violaceu. La exterior, au niste negi, usor turtiti.
   De asemenea, se spune ca trufa neagra, de marimea unei nuci, poate aroma o camera intreaga.
   Aroma ei este un amestec de mosc, nuci si usturoi.
   Aceste ciuperci, fiind foarte rare, sunt foarte scumpe.
   Considerate aliment de lux, trufele se prepara in cele mai mari restaurante din lume. Ele se folosesc in mancaruri rafinate, la prepararea unor sosuri sau a unor branzeturi.  Feliile mici de trufe aromatizeaza diverse preparate, dandu-le un gust fin si parfumat.

Ceapa esalota

Denumiri: "arpagic", "ai salbatic", "ceapa blanda", "ceapa frantuzeasca", "ceapa mica", "bajma".
   Esalota este originara din Turcia. Ea se cultiva in Europa.
Aspect  Esalota seamana cu o ceapa in miniatura. Ea poate avea coaja galbena, rosie-maro, alba sau gri.
   Esalota  este rotunda sau lunguiata, cu coaja subtire. Ceapa esalota roz are un gust mai puternic decat ceapa maro si se foloseste in bucataria frantuzeasca. Ea este alungita ca forma.
Ceapa esalota  rotunda este si ea folosita in arta culinara, dar gustul ei este destul de iute. Miezul alb este suculent. Ea poate substitui ceapa si usturoiul.
   Esalota are o aroma mai usoara, iar gustul e difert de acela al cepei. Ea este mai aromata decat ceapa si mai putin iute decat usturoiul. Vara se foloseste ca ceapa verde, iar toamna se recolteaza bulbii. Bulbul de esalota are mai multi bulbi-frati, prinsi pe un disc. Astfel, esalota se dezvolta din bulbi, nu din seminte, asa cum se cultiva ceapa obisnuita.
   In primul an, se formeaza un cuib de bulbi mici, rotunzi, acoperti de solzi uscati violeti sau galbeni. Fiecare bulb produce multe frunze cu gust fin. In al doilea an, se formeaza tulpini cu inflorescente. Semintele sunt mai mici decat ale cepei obisnuite. Ea produce 8-10 bulbi, iar uneori 30-50 bulbi.
   Ceapa esalota pe care o cumparam trebuie sa fie ferma, grea si sa aiba coaja uscata.
Mod de folosire  Ceapa esalota pote fi consumata cruda, fiarta, prajita si murata. Prin fierbere si prajire, ea emana o dulceata placuta. Cepele se fierb sau se prajesc intregi. Tulpinile verzi tocate se presara peste supe si legume fierte.
   3-4 cepe esalote echivaleaza cu o ceapa obisnuita medie.
   Ca si ceapa comuna, esalota se foloseste la prepararea pastelor, tocanei si pizzei.
   Cand se folosesc mai multe cepe, se pun, necuratate, in apa clocotita, timp de un minut. Se scurg, se clatesc cu apa rece, apoi se curata de coaja.
   Ceapa se poate servi caramelizata, drept garnitura la fripturi. Se prajeste in unt, se adauga zahar si se amesteca. Cand s-a rumenit, se amesteca cu sare, piper si otet. Se asaza intr-o tava si se da la cuptor 30 de minute, pana cepele devin fragede.
   Cepele esalote se pot mura. Se curata de coaja, se taie felii si se asaza in borcan. Se fierb otet, apa, zahar, boabe de piper si boabe de mustar, 2-3 minute. Se raceste lichidul si se toarna peste ceapa. Se pastreaza la frigider.
Indicatii  Esalota fiarta este mai digerabila decat ceapa comuna. Ea contine mai multi antioxidanti si minerale decat ceapa obisnuita.
   Oxidantii, printre care alicina, ajuta la dilatarea vaselor de sange si la scaderea tensiunii.
   In general, ceapa este antibacteriana si antivirala. Conform cercetatorilor, consumul regulat de ceapa scade nivelul zaharului in sange.
   Se pare ca exista o legatura intrecresterea consumului de ceapa si cresterea densitatii osoase. Femeile in varsta care consuma regulat ceapa esalota au un risc mai scazut cu 20% de fractura, in comparatie cu femeile care nu o consuma.