Guarana

Denumire : "fructul tineretii"
Guarana este originara din Brazilia si America Centrala.
Aspect  Guarana face parte din familia artarului. Fructele asezate in grupuri cresc pe un arbust mic din padurea tropicala.
   Fructele de guarana sunt de dimensiunea unui bob de cafea. Ele pot fi rotunde, ovale sau in forma de para.
   Coaja e subtire, galbuie, uneori cu nuante rosii sau roz. La coacere, fructul se deschide. Apare un val subtire de pulpa alba care acopera partial o samanta neagra, moale, semanand foarte bine cu globul ocular.
   Gustul este dulce-acrisor.
   Guaranele necoapte sunt verzi, cu pulpa cleioasa si foarte acre.
   Intreg fructul este comestibil.
Mod de folosire  Guarana se consuma proaspata ca atare sau cu inghetata sau iaurt.
   Fructele se adauga in salate de fructe combinate cu banane.
   Fructele intregi presarate cu zahar se asaza in pungi si se congeleaza.
   Ele se pot pastra proaspete doua zile, la frigider. Aceste fructe erau folosite de triburile indigene pentru energie si forta. Membrii triburilor vanau zile la rand, dupa ce mancau semintele.
   Semintele se usuca, se macina si se utilizeaza la prepararea celebrei bauturi "Guarana envigorating".
   Aceasta pulbere da sucurilor de fructe o portie de energie suplimentara.
   Din guaranele deshidratate se face o pudra care are aceeasi intrebuintare ca pudra de cacao si cafea care aromatizeaza inghetatele, dulciurile si sucurile.
Indicatii  Coaja de guarana are mai multa vitamina C decat se gaseste in miezul de portocala.
   Semintele contin  de doua ori mai multa cofeina decat boabele de cafea.
   Intreg fructul, de la coaja la seminte, contine fibre care scad colesterolul.
   Extractul din seminte scade pofta de mancare si are o actiune energizanta asupra organismului.
   Guarana contine doua substante (teobromina si teofilina) care se gasesc in ciocolata si asigura o stare psihica buna in curele de slabire.
Contraindicatii  Datorita continutului ridicat de cofeina, nu este recomandata persoanelor cu boli de inima, hipertensive sau cu diabet.
  

Mangostan

Denumire stiintifica:  Garcinia mangostana
Mangostanul este originar din India si Asia de Sud-Est. In prezent, se cultiva in Spania, Italia si California.
   Se spune ca regina Victoria a oferit o recompensa de 100 de lire sterline persoanei, care ii va aduce acest fruct.
Aspect  Ajuns la maturitate, fructul are o culoare rosie- portocalie la exterior, iar in interior este alb.
   Pulpa este moale si suculenta, ca aceea a fructelor lychee. Ea contine 4-8 segmente triunghiulare cu 4-5 samburi mari. Coaja este amara si necomestibila. In schimb, pulpa este comestibila, cu o aroma dulce-amara si un gust de caramel.  Fructul este mare cat o piersica. El are o codita galben-verzuie, bine conturata.
   Mangostanul creste greu in alte zone decat cele tropicale. De aceea, este foarte scump.
Mod de folosire  Fructele se pot consuma proaspete. Deoarece se pastreaza un timp scurt, ele se gasesc doar pe pietele locale.
   Mangostanul se gaseste mai mult sub forma de suc si piure.
   Fructele uscate la soare au  un gust dulce.
   Din coaja fructelor se face o pulbere, care amestecata cu un lichid, devine un condiment acru.
   Sucul de mangostan foloseste fructul intreg si, astfel, isi pastreaza substantele nutritive.
Indicatii  Denumit adesea "Regina fructelor" sau "Fructul lui Dumnezeu", mangostanul contine antioxidanti naturali care mentin imunitatea organismului si previn formarea celulelor canceroase.
   El poate avaea si efect calmant asupra sistemului nervos.
   Mangostanul este perfect pentru curele de slabire, deoarece sunt satioase.
   Fiind astringent, mangostanul este utilizat in diaree, dezinterie, dar si la reducerea aciditatii stomacale.
Contraindicatii  Mangostanul nu este recomandat diabeticilor, femeilor insarcinate si bolnavilor de Alzheimer.
   Consumul, pe termen lung, al fructelor creeaza stari de greata si slabiciune.

Pate din ficat de porc

INGREDIENTE: 1/2kg ficat de porc, 2 cepe, 3 linguri smantana, 200g unt, piper, sare, nucsoara.
MOD DE PREPARARE: Ficatul se curata de pielite si se spala bine. Se pune la fiert intreg sau taiat in bucati. In apa se adauga foi de dafin si boabe de piper. Din cand in cand se indeparteaza spuma.
   Intre timp, se calesc cepele taiate marunt in doua linguri de ulei.
   Cand s-a racit, ficatul se mixeaza cu ceapa calita in blender sau se da prin masina de tocat carne.
   In compozitie  se adauga smantana, piperul, sarea si nucsoara, apoi se freaca cu untul moale.
   Aceasta pasta se serveste intinsa pe paine. Pateul poate fi si umplutura pentru oua fierte sau rosii.

Peppadew

Denumire : "ardeiul-roua"
Este originar din Africa de Sud.
Aspect  Numele deriva de la cuvintele: "pepper"(ardei) si "dew"(roua).
   Ardeiul a fost descoperit in 1993 de un agricultor sud african si a aparut pe piata un deceniu mai tarziu.
   Peppadew este numele de marca dat unor ardei dulci picanti din soiul "baccatum Capiscum".
   Ei arata ca o incrucisare intre rosiile cherry, ca marime si culoare si ardei rosii mici. De fapt, ei sunt o specie de ardei mici si iuti. Ei sunt mici si rotunzi.
   Tufele acestei plante au cate 50-60 ardei. Ei se coc timp de patru luni.
Mod de folosire  Ei se gasesc in magazine murati, curatati de seminte si cotor. Dupa fierbere si murare, isi mai pierd din iuteala, iar gustul devine dulce-picant.
   Rareori, se consuma crud, deoarece gustul nu e bun.
   Acesti ardei sunt prelucrati si preparati de compania Peppadew international care foloseste o reteta secreta. Desi nu se folosesc conservati, acesti ardei rezista si 24 luni, in magazine.
   Murati, ei se umplu cu o gama larga de branzeturi moi.
   Umpluti cu feta sau cu branza de vaci, peppadew sunt deliciosi datorita contrastului dintre dulce-picant si umplutura cremoasa.
   Ei se mai pot umple cu cuscus sau masline. Sosul, in care sunt murati, poate fi folosit la salate si marinate. Peppadew poate fi utilizat la prepararea pizzei, salatelor, pastelor si omletelor.
   Ardeii Peppadew sunt decoratvi si foarte gustosi.

Radicchio

Denumire : "cicoare italiana", "cicoare rosie".
Radicchio este originara din Italia.
Aspect  Ea seamana cu varza, la capete fiind alungita sau rotunda. Radicchio seamana cu varza la aspect, cu salata la textura si cu andivele la gust.
   Radicchio este, de fapt, o varietate de salata.
   Frunzele sunt visinii, cu nervuri albe. Gustul este usor amar si picant.
   Sunt cunoscute doua soiuri : Radicchio di Verona si Radicchio di Treviso.
   Radicchio di Verona are marimea unui grapefruit, este ovala, cu frunze late, care seamana cu cele de salata verde. Frunzele sunt visinii, dar albul predomina.
   Radicchio di Treviso este lunguiata, cu frunzele ca niste degete. Ea este si cea mai aromata dintre soiurile.
   Radicchio proaspata trebuie sa aiba frunzele crocante si colorate. Marginile lor sa nu aiba culoarea maro.
   Ea se pastreaza in frigider, in jur de cinci zile. Radicchio este o leguma de iarna care se gaseste de la mijlocul iernii pana la inceputul primaverii.
Mod de folosire  Radicchio se foloseste in salatele de cruditati cu miez si suc de grapefruit, cu ulei si otet.
   Pastele, omletele, supele si pilaful sunt mai bune cu radicchio.
   Cruda, ea are o aroma amaruie. Cand se foloseste in mancaruri, radicchio devine dulceaga. Ea se potriveste cu branza, ceapa, otet, ulei si lamaie.
   Radicchio de Treviso poate fi preparata la cuptor sau la gratar. La fel ca si andivele, se tin in apa cu sare si otet, pentru a dispare gustul de amar.
Indicatii  Radicchio este o sursa de minerale, de vitamina B si C si de fibre alimentare. 100g de radicchio contin 22 de calorii. Unii o numesc" leguma cu o calorie pe frunza ".
   Ea este o sursa bogata de vitamina K. Astfel, previne osteoporoza si ajuta la tratarea bolii Alzheimer.