Pepenele cantaloupe

Este originar din Orientul Mijlociu de unde s-a raspandit in Europa.
   In perioada Renasterii, la resedinta de vara de la Cantaluppo, calugarii cultivau pepeni pentru  suveranii pontifi.Aspect   Este o planta cu tulpina taratoare. Frunzele au o forma palmata. Florile sunt mici si galbene.
 Pepenele cantaloupe este o varietate de pepene galben. Coaja groasa si dungata are culoare galbena, cu irizatii verzi. Miezul este portocaliu, parfumat si dulce.
   In comparatie cu pepenele verde, pepenele galben este mai bogat in vitaminele A si C si in potasiu.
   El contine mai putina apa si putin mai mult zahar decat pepenele galben cu miezul galben-verde (Honey dew ).
Mod de folosire  Se consuma in stare proaspata si sub forma de suc. Se mixeaza pulpa cu putin suc de portocale si o lingura de zahar. Se combina cu suc de capsuni. Acest suc este racoritor si placut la gust. Pentru a vedea ca e copt, se apasa coaja din partea opusa tulpinii. La pepenele copt, coaja se lasa la apasare. La cel crud, coaja e tare. El se mai coace si in timpul pastrarii.
Indicatii  Pepenele cataloupe este bogat in potasiu, magneziu, beta-caroten. De aceea, el este benefic in refacerea celulelor si pentru sanatatea pielii.
   In 20 de minute se digera o portie de pepene, ceea ce este un record in materie de digestie. Un pepene galben are 275 de calorii.
   Consumat la micul dejun, el asigura senzatia de satietate pana la pranz. El este bogat in acizi grasi Omega 3. Un consum regulat de pepene regleaza tensiunea arteriala si aritmia.
   Vitamina A previne depunerea colesterolului pe artere. Se tin cure de 4 saptamani, consumand zilnic un kilogram.
   Pepenele galben este un bun laxativ si diuretic.
Contraindicatii  Pepenele cantaloupe nu este indicat in boala de ulcer, in diaree si diabet.

Salata Eisberg

Denumire  "Iceberg"," Aisberg"

   Numele ei provine de la modul in care a fost adusa in Statele Unite si, anume, in vagoane tapetate cu gheata.

Aspect  Salata Eisberg are o capatana densa si stransa, asemanatoare verzei. Este foarte apreciata pentru faptul ca este crocanta. Gustul este dulce si nu amarui ca acela al salatei obisnuite.

Mod de folosire  Se foloseste in stare cruda, in salate.

Indicatii  Consumul  regulat de salata stimuleaza ficatul si intensifica tranzitul intestinal. Are un continut ridicat in vitamine si saruri minerale care dau rezistenta organismului in lupta cu infectiile.

Salata mixta Lollo

Aceasta salata este cultivata si la noi.

Aspect  Exista doua tipuri de salata : Lollo rossa si Lollo bionda.

   Salata Lollo rosie are culoare visinie, cu tente de culoare verde. Frunzele sunt foarte crete si fragede. Salata Lollo verde are frunzele delicate, crete si crocante.  Capatana salatei Lollo este voluminoasa, semanand cu o cupola.

Mod de folosire  Ea se consuma proaspata, dar si gatita, in supe sau soteuri. Gustul ei nu difera de acela al salatei obisnuite. 

Indicatii  Salata mixta are un continut redus de calorii, deoarece 90% din ea este apa. Bogata in vitamina C, beta-caroten, potasiu, ea este recomandata bolnavilor cardiaci. Totodata, aceasta salata combate insomnia.
   Ea este indicata in hepatita cronica si dischinezia biliara.

Varza chinezeasca

Denumire  "varza de Pekin"
   Este originara din Japonia si China. Este rar intalnita pe piata romaneasca.
Aspect  Ea este inrudita cu varza comuna. Capatana este alungita si compacta, cu o greutate de 1,5 kg pana la 2 kg.  Frunzele verzi, cu petioluri albe sunt crocante.si dulci. Varza chinezeasca are aroma verzei proaspete.
Mod de folosire  Varza se serveste in stare cruda in salate, dar si fiarta in aburi sau calita. Se taie fasii sau se rupe cu mana. In mancarurile cu legume, se adauga la sfarsit.
   In bucataria orientala, frunzele se umplu cu amestec de ciuperci sau carne frageda, deoarece nu se fierb prea mult. Ea se pastreaza in punga, 6 zile, la frigider. Daca tulpina e moale si frunzele sunt ofilite, varza nu se cumpara.
Indicatii  Varza chinezeasca are un continut ridicat de vitamina A si C. 100g de varza contine 18 calorii. Spre deosebire de rudele ei, varza chinezeasca are un procent mai mare de calciu.
   Deoarece are putine lipide si glucide, ea este indicata in curele de slabire. Frunzele de varza chinezeasca contin glucosinol, o substanta care previne cancerul si imbunatateste imunitatea.
   Potasiul continut de ea mentine tensiunea in valori normale.

Rosii cherry

Ele sunt originare din America. Astazi se cultiva peste tot, in lume. Pot fi crescute in ghiveci, pe balcon. Rosiile cherry sunt un hibrid cu gust dulce si au fost create in 1973 de cercetatorii israelieni.
In prezent, exista 100 de varietati de rosii cherry, dimensiunea maxima fiind asemanatoare unei mingii de golf.
Aspect  Fructele de dimensiuni mici sferice sau alungite sunt gustoase si aratoase. Ele sunt mai dulci decat rosiile obisnuite. Cherry se coc mai repede si rezista pana toamna tarziu.
   Rosiile coapte trebuie sa fie ferme, de culoare rosie, fara pete verzi. Cand sunt atinse, trebuie sa fie putin moi. Cherry seamana cu ciresele sau chiar cu strugurii si sunt delicioase pentru copiii.
Mod de folosire  Se consuma in stare proaspata in salate, intregi sau taiate si in sucuri. Sunt excelente pentru aperitive sau gustari. Cu ele se orneaza diverse preparate. Rosiile cherry combinate cu sparanghelul dau un gust placut si dulce.

Sparanghel

Este originar din America de Nord și aclimatizat în Europa. La noi, este cultivat foarte putin.
Aspect  Este o leguma delicata si suculenta. El face parte din familia cepei, prazului si usturoiului. Sparanghelul are un rizom puternic, pe care apar mugurii, din care ies lastarii. Lastarii fragezi constituie partea comestibila a sparanghelului. Exista trei feluri de sparanghel : alb, verde si violet. Lastarii albi, fara clorofila au un gust diferit fata de cei verzi. Sparanghelul alb e cules inainte de a rasari din pamant si are un gust mai delicat. El apare pe la mijlocul lunii martie pana in iunie. El este mai rar, fiind o delicatesa. La preparare, sparanghelul alb ramane crocant si suculent. Sparanghelul  violet se recolteaza cand a crescut, deasupra pamantului, 3cm si are culoarea violet.  El are o aroma delicata si un gust amarui. Textura este frageda. Cand este pregatit termic, sparanghelul violet isi pierde culoarea si devine verde.Aroma lui este mai intensa decat a sparanghelului alb. Expus la lumina mai mult timp,el capata culoarea verde si se culege. Sparanghelul verde este cel mai des intalnit. Europenii prefera sparanghelul alb care este mai fraged si mai suculent.
Mod de folosire  Se aleg tulpinile cu varfuri proaspete si nu vestejite, bine inchise si nu decolorate.       Se spala, se prind cu amandoua mainile si se indoaie usor. Se rup acolo unde incepe partea lemnoasa care se indeparteaza. Mai intai se oparesc, apoi se prepara.
   Tulpinile subtiri se mananca crude sau fierte la aburi. Cele groase se prepara la cuptor.
   Sparanghelul mov e mai dulce si se poate manca crud. Sparanghelul alb se curata de coaja si se gateste. Pentru un sparanghel crocant, acesta se da la cuptor, stropit cu ulei si presarat cu sare si pipr.
   Cea mai sanatoasa metoda de fierbere este in aburi. Tulpinile legate manunchi se fierb in oala-minune. Se fierbe leguma pana devine frageda. Gustul sparanghelului fiert seamana cu cel al conopidei. Se poate pastra la frigider, 3-4 zile in punga de plastic cu lastarii infasurati in prosop de hartie umeda sau pusi in vas cu apa rece, asa cum se tine verdeata. Leguma oparita si racita se pastreaza cateva luni la congelator.
   Sparanghelul se foloseste fiert, inabusit, la gratar, murat.
   Sparanghelul se prepara cu paste, orez sau cu sosuri diverse. El se adauga in supe si budinci.
   Mancarurile cu sparanghel nu se condimenteaza pentru a nu altera gustul legumei.
Indicatii  Numarul scazut de calorii si grasimi il recomanda primavara, in curele de detoxificare. Aceasta leguma are proprietati diuretice si laxative. Sparanghelul arde grasimile, datorita fibrelor pe care le contine.
   El contine vitaminele A, B1, B2, E si minerale, precum calciu, fosfor, potasiu, magneziu, fier si zinc. Sparanghelul contine si o substanta inrudita cu hormonul masculin care sporeste fecunditatea si potenta.
   Fiind o sursa de acid folic, el este necesar femeilor care isi doresc copii. Pe femeile insarcinate le ajuta sa reduca riscul sarcinii premature.
Contraindicatii  Nu este recomandat bolnavilor cu pietre la rinichi sau bolnavilor de guta.

Varza de Bruxelles

Originara din tarile bazinului  Marii Mediterane. In secolul 13, ea s-a cultivat pe langa orasul Bruxelles.
Aspect  Este o leguma rotunda si mica, o varza in miniatura.  Frunzele sunt delicate si subtiri, de culoare verde intens.Varza de calitate este verde stralucitoare, fara pete. Coditele sunt albe, iar capatanile sunt dense si tari. Tinuta la temperatura camerei, varza se ingalbeneste. Se poate pastra la frigider 7-8 zile.
Mod de folosire  Se indeparteaza cotorul si se taie frunzele in patru parti egale. Se calesc 2 minute sau se servesc proaspete in salata. Poate fi preparata si fiarta in ciorbe, sosuri. De preferat sa se fiarba in aburi, deasupra unui vas cu apa sarata, 8-10 minute. Inabusita in unt devine o garnitura gustoasa pentru fripturi. Un gust deosebit are varza de Bruxelles in combinatie cu branza. Gustul cel mai bun il are in ianuarie si februarie, dupa ce a stat un timp la frig.
Indicatii  Ea este saraca in calorii si recomandata in diete. Bogata in fibre, varza asigura tranzitul intestinal normal. Varza de Bruxelles are de trei ori mai multa vitamina C decat o portocala. Ea ajuta  in lupta impotriva cancerului de intestin si de colon.
   Pentru a se face cunoscut acest efect, trebuie sa mananci cel putin 4 zile pe saptamana o cana si jumatate de verzisoare.
Contraindicatii  Varza de Bruxelles este o sursa importanta de vitamina K. Persoanele care urmeaza un tratament cu anticoagulante nu trebuie sa consume prea des aceasta leguma. La fel si persoanele cu probleme tiroidiene.

Pomelo

Denumire  "grepfruit chinezesc"
   El este originar din Asia.
Aspect   Arborele are o inaltime, incepand de la 7m pana la 15 m. El are o coroana rotunjita si este decorativ. Frunzele sunt mari si alungite.  Florile sunt singure sau in ciochini, de culoarea untului. Ele sunt mari si puternic mirositoare.                    Coaja fructului este galben-verzuie., groasa si moale.         Pulpa seamana cu aceea a grepfruitului alb, dar este mai aromata si mai putin zemoasa. Copacii infloresc de doua pana la patru ori pe an. Pulpa are culoarea galbena, roz sau rosie. Pomelo copt are coaja neteda si stralucitoare si este mai greu.
Mod de folosire  Acest fruct se curata astfel : se taie un capac mic, aproape de codita. Se taie coaja in felii, se inlatura si raman bucatile fructului. Pomelo este mai putin amar decat grepfruitul, dar dulce ca o portocala.
   Se serveste proaspat sau in compozitia marmeladei, a gemului, a siropurilor, a salatelor. Coaja ajuta la aromarea deserturilor. In Vietnam, florile se folosesc la prepararea parfumurilor.
   Pomelo poate fi pastrat la frigider cel putin 10 zile, iar la temperatura camerei 5-6 zile.
Indicatii  1 pahar de suc asigura cantitatea zilnica de vitamina C necesara organismului. Pomelo consumat da senzatia de satietate, potoleste setea si foamea. El te ajuta sa slabesti. Pomelo contine enzime care digera repede alimentele si le transforma in energie. El esta recomandat in diabet, insomnie si oboseala.
   Acest fruct si grapefruitul au o enzima care arde grasimile.
   Pomelo poate fi consumat in prevenirea gripelor si a racelilor.
   Potasiul pe care il contine diminueaza absorbtia sodiului in organism si elimina apa din tesuturi.
   Deoarece ajuta la formarea colagenului, el are un rol important in dezvoltarea sistemului osos.
   Avand un efect antioxidant, pomelo ajuta la eliminarea toxinelor din corp si astfel curata ficatul.
   Pomelo combate constipatia prin continutul de fibre vegetale.
Contraindicatii  Consumul lui nu este indicat in afectiunile digestive si in insuficienta renala.

Lychee (lichi)

Denumire  "aluna chinezeasca","ochiul dragonului"
   Este originar din sudul Chinei. Astazi creste in Thailanda, Vietman, Japonia California.
Aspect  Un pom produce 100-200kg de fructe. Acestea cresc pe copaci ingramadite in ciochini, incat, uneori, se vand cu ramuri si frunze. Fructele pot fi rotunde, ovale sau in forma de inima.       Lichi are o coaja rosie tare si tepoasa in care se afla un miez carnos, zemos, dulce si aromat. Daca se taie pe jumatate, fructul seamana cu ochiul dragonului.                           
Miezul alb acopera un sambure mare ca un solz. El trebuie indepartat cu grija, pentru ca este toxic.
   Fructul este mic, de cativa centrimetri si cantareste 10g. Astfel, el este de marimea unei cirese.             Gustul dulce-acrisor este un amestec de banana cu para. Uscate, ele seamana la gust cu stafidele.         Lichi este folosit in gastronomie, ca planta ornamentala, dar si ca planta medicinala.
Mod de folosire  Se taie putin din varful fructului si se decojeste cu varful degetelor. Se indeparteaza usor coaja si samburele de miez. Lichi se pastreaza la frigider, cateva zile.
   Fructele prin fierbere isi pierd aroma florala.
   Se consuma proaspat, in salate de fructe si in compozitia jeleurilor, inghetatelor, sucurilor. Se poate  folosi uscat si inghetat. In China se prepara vin din lichi.
Indicatii  Lichi are efecte pozitive in problemele digestive, in bolile de ficat si pancreas. El contine vitamina C si se crede ca ajuta la formarea globulelor rosii.
   In medicina traditionala, lichi ajuta la tratarea tusei, a racelii si a febrei.
Contraindicatii  Consumul exagerat al acestui fruct provoaca febra, sagerari nazale.
   Se consuma cu precautie, datorita cantitatii mari de zahar.

Maracuya

Denumire  Maracuya a fost numit " fructul pasiunii " de catre spaniolii misionari care au asemanat petalele florii cu coroana de spini a lui Cristos din timpul rastignirii.
   Este originar din America de Sud. Se cultiva in Africa, Israel, Australia, SUA.
Aspect  Fructul are dimensiunea unui ou. Coaja groasa poate fi de la alb-verzuie la purpurie. Pulpa este galbena, de consistenta jeleului, cu seminte negre. Pielita cojii trebuie sa aiba incretituri sau cute.  Maracuya copt are culoarea galbena sau mov. Samburii negri sunt crocanti, inveliti in pulpa si au un gust acrisor.
   Fructul cu miez rosu este mai aromat decat acela cu miez galben. Maracuya seamana la gust cu guava sau, mai bine zis, cu gustul dulce-acrisor al perelor.
   Se aleg fructele grele, cu coaja putin sifonata si miros puternic.  Coaja stralucitoare si neteda indica ca fructul nu e copt.
   Daca fructul cumparat nu este copt, se tine la temperatura camerei, cateva zile.
   Exista multe varietati de fructul pasiunii, cu diferite marimi, arome, de culoare galbena, portocalie sau rosiatica. Grandillas este o varietate din Peru, cu gust dulce-acrisor, dar si foarte racoritor.
Mod de folosire  Fructul se taie in jumatate. Cu o lingura se scot pulpa si semintele. Pulpa se mananca proaspata. Daca semintele sunt mari, pulpa se poate pasa printr-o sita.  Se foloseste in salate de fructe sau in ornarea prajiturilor si a torturilor. Din el se prepara sucuri, creme, inghetate si gemuri.
   Maracuya da o aciditate placuta preparatelor sarate: sosuri pentru peste, marinate pentru carne.
   Fructul pasiunii este considerat printre cele mai delicioase fructe exotice.
Indicatii  Vitaminele A si C din maracuya sunt ideale in bolile respiratorii si pentru mentinerea unei pieli suple. Acest fruct este ideal pentru zilele toride. 100g din acest fruct contine 30mg de vitamina C .El previne aparitia gastritei si a ulcerului. Maracuya imbunatateste performantele sexuale si combate infertilitatea.
   Fibrele din seminte curata colonul si ajuta la reducerea colesterolului.
   Consumat inainte de a merge la culcare, fructul pasiunii asigura in timpul noptii un somn odihnitor.

Rodia

Denumire  "fructul inimii", "fructul lui Iisus.
   Se cultiva in tarile Mediteranei, in Asia si India. Ea este originara din Persia, fiind cultivata acum 5000 de ani. Romanii au adus-o in Europa.
   Se spune ca in pelegrinarile sale, alaturi de ucenici, Iisus manca fructe de rodiu.
Aspect   Rodiul este spinos, inalt de 5m, cu frunze lucioase. Florile de culoare rosie sunt extraordinar de frumoase. Ele apar ca niste clopotei  in varfurile tinere ale ramurilor. Astfel incat poate fi si o planta ornamentala. Rodia se mai numeste si granata. Rodia are forma apropiata de cea a marului si contine in jur de 600 de seminte. Acestea dau numele fructului : mar cu seminte (pome-granates ).  Coaja este dura, de culoare maro-roscata spre rosie. Coaja inveleste  semintele care sunt niste bobite rosii, zemoase, inconjurate de un strat gelatinos. Semintele si pulpa care le inconjoara, numita fruct fals, sunt comestibile. Le sunt fixate intr-o membrana alba, necomestibila.  Rodiile coapte sunt mai grele si au o coaja stralucitoare.
   Dupa continutul de acizi, rodiile pot fi dulci, semidulci sau acre.
   Rodiile rezista mult, chiar doua saptamani. Pastrate in frigider, ele de pot pastra si doua luni.
Mod de folosire  Trebuie mare atentie cand se curata rodia, deoarece pateaza. Ea se taie in doua. Cu o lingura de lemn se bate fiecare jumatate deasupra unui castron. Se mai poate proceda si altfel: se taie un capacel. Fructul se taie in felii ca portocala. Se scufunda in vas cu apa si se curata samburii de coaja groasa.
   Pentru a obtine suc, rodia se rostogoleste cu mana, inainte si inapoi, pana se aude un pocnet. Astfel, pungutele pulpei, in care se afla zeama, s-au desfacut.
   Se consuma samburii in stare proaspata pentru ca sunt bogati in fibre si nutrienti sau se prepara suc din ei. Pentru suc, rodia se stoarce ca lamaia, astfel pateaza si sar samburii. Sucul se poate pastra la frigider 2-3 zile. Sucul este astringent.
   Fructul este mai putin acru, daca coaja arata usor stearsa, cu urme albe. Rodia este coapta si zemoasa cand suna metalic, la ciocanit.  Fructul rosu este acru si se foloseste in salate.
   Rodia se mai foloseste la prepararea jeleurilor, sosurilor sau a prajiturilor. Fructul poate acri mancarea sau marina carnea.
Indicatii  Deoarece rodia contine potasiu,ea fortifica muschiul cardiac. Consumul a 200-300 ml de suc pe zi previne ingrosarea si ridigizarea arterelor. Vitamina C si antioxidantii aflati in rodie intaresc imunitatea, prevenind infectiile respiratorii.
   Studiile au aratat ca sucul de rodie protejeaza ficatul si ajuta la regenerarea lui, dar incetineste si evolutia cancerului de prostata. In urma unor studii, se considera ca sucul de rodie este benefic in cazul barbatilor operati de cancer de prostata sau care au urmat un tratament cu radiatii.
   Gargara cu suc de rodie ne scapa de raguseala. 100 ml de suc de rodie echivaleaza cu 16% din necesarul zilnic de vitamina C. Din acest motiv,  e recomandat in diete si in tratarea diabetului.
   Fibrele alimentare previn cancerul de colon si amelioreaza constipatia.
   Cercetarile efectuate recent arata ca un singur pahar de suc de rodii consumat zilnic, timp de un an reduce  colesterolul rau si diminueaza tensiunea arteriala, actionand ca o aspirina naturala.
   Rodia este recomandata femeilor insarcinate, deoarece fructul protejeaza creierul fatului de unele afectiuni, ce ar putea sa apara din cauza circulatiei deficitare. Totodata previne nasterea prematura sau greutatea mica la nou-nascuti. Despartiturile in care se gasesc semintele seamana cu forma ovarului si a ovulelor sale. De aceea, rodia e considerata un fruct al fertilitatii.
   Unele studii arata ca sucul de rodie si semintele de rodie ar putea opri cresterea tumorilor, datorita pigmentului rosu inchis care arata  numarul mare de antioxidanti.
   Semintele contin un compus care stabileste echilibrul hormonal in organism. In cazul durerilor menstruale este recomandat consumul de seminte de rodie.
   Rodia lupta si impotriva anemiei, daca se consuma sucul de trei ori pe zi, timp de doua luni.

Salata de icre

INGREDIENTE  50g icre, 1 cana ulei, 2 linguri apa minerala, 2-3 linguri zeama lamaie, 1 ceapa.
PREPARARE  Icrele se sareaza si se lasa 2 zile la frigider. Se scurg de apa, asezandu-le intr-un tifon care imbraca o strecuratoare. Icrele se pun in castron si se adauga o lingurita de zeama de lamaie. Ele se bat cu furculita ca sa se adune pielitele care se inlatura. Acum, se adauga uleiul putin cate putin si se bat continuu icrele cu furculita sau mixerul pana incep sa creasca. In continuare, uleiul se toarna in fir subtire, ca la maioneza. Cand au devenit tari, se adauga cate o lingura de apa minerala care le face mai albe. Alternativ, se adauga si zeama de lamaie pentru a le face mai spumoase.
  Cand sunt gata, icrele se amesteca cu ceapa tocata fin. Salata se orneaza cu masline, ardei si felii de lamaie.
   Truc  Daca in salata se incorporeaza gris fiert sau paine inmuiata, nu se mai simt icrele si nici savoarea lor.

Mango

Denumit "regele fructelor", mango este originar din Asia de sud. Se cultiva in toate tarile tropicale din Asia de sud si de sud-est, America si Africa.
   Este cel mai popular fruct. Exista o mie de soiuri, de la cele mai mici dimensiuni pana la cele mari de 1kg.
Aspect    Arborii sunt mari, stufosi, vesnic verzi. Ei traiesc pana la 300 de ani. Frunzele tinere sunt rosiatice si de culoare verde, intens la maturitate. Florile mici, de culoare roz, sunt dispuse in ciorchine si au un miros puternic asemanatoar cu cel al florilor de crin. Ele emana o substanta alergena pentru oameni, provocand probleme respiratorii. Coaja poate fi rosie, galbena sau portocalie in functie de soi. La pipait, fructul copt are consistenta unei piersici.
   Trebuie mirosit fructul. Daca nu se simte nici un parfum dulceag, inseamna ca nu e copt. Cand este copt, mango este foarte dulce. Fructul mai greu este mai suculent. Mango necopt se tine cateva zile la temperatura camerei. In pulpa carnoasa se afla un sambure mare, oval.
   Gustul aminteste unora de caise, altora de pepenele galben.
Mod de folosire  Mango se decojeste, se taie in doua, se elimina samburele si se taie felii. Pentru a-l taia in cuburi, procedeul e mai elaborat. Se decojeste cu un cutit. Se taie doua felii groase de o parte si alta a samburelui. Se trece cu cutitul pe langa sambure si acesta se desprinde. Se cresteaza fiecare felie in cubulete. Jumatatile se apuca de margini si se intorc pe dos, se imping si, astfel, cuburile cad.
   Se mananca ca atare, dar se foloseste in salate, sucuri, inghetate si prajituri. Se poate congela.             Feliile uscate se mananca ca chipsurile.
   Fructele necoapte se folosesc la muraturi si in diferite feluri de mancare.
   Miezul samburilor este foarte gustos si se consuma sarat, fiert sau prajit. Din el se obtine amidon si ulei care seamana cu untul de cacao, cu gust placut.
Indicatii  Un mango mediu contine 40% din cantitatea zilnica de fibre de care are nevoie organismul nostru. Astfel, el ajuta la prevenitea bolilor digestive si cardiovasculare. Fibrele si pectina care se gasesc in cojile de mango scad numarul de lipide si impiedica rigidizarea arterelor. Mango este bogat in vitamine si minerale, dar sarac in calorii. El  ne protejeaza de cancerul de prostata, de colon, de san, de plamani si leucemie, datorita anumitor compusi antioxidanti.
   O cana de felii de mango reprezinta 25% din valoarea zilnica de vitamina A care previne ochii uscati si chiar orbirea.
   Mango se recomanda copiilor cu probleme de concentrare, fiindca contine glutanina, o substanta care stimuleaza memoria.
   Despre el se spune ca ne protejeaza de imbatranire prematura.
   Pentru ca are un continut ridicat de fier, fructul e recomandat in anemie sau femeilor insarcinate.
Contraindicatii  Nu este recomandat bolnavilor de diabet din cauza continutului mare de zahar.
   .

Kiwi

Fuctele de kiwi sunt denumite "agrise chinezesti"si sunt originare din China.
Aspect  Cand a fost adus in Noua Zeelanda, la inceputul secolului 20, a fost numit "agrisa chinezeasca", datorita originii si asemanarii, ca forma si culoare cu agrisele. Denumirea oficiala de kiwi a fost data de neozeelandezi, cand au inceput sa-l comercializeze. Culoarea si textura seamana cu acelea ale pasarii Kiwi, un simbol al acestei tari, o specie pe cale de disparitie. Kiwi are forma ovala, acoperita cu o pielita maronie, cu peri mici, ca o blana. Pulpa este verde si zemoasa, cu zeci de seminte negre asezate circular. Semintele se consuma fara grija. Fructul are gust acrisor.
   Fructul e copt cand, la o apasare usoara, este moale. Daca e prea moale inseamna ca este vechi.
Mod de folosire  Kiwi se taie in doua, iar miezul se mananca cu lingurita. Se mai poate curata de coaja si taia in felii. Este recomandat sa se consume imediat dupa taiere. Se poate pastra 2-3 zile la temperatura camerei. Pentru o perioada mai mare se tine la frigider.
   Fructul este folosit in salate, compoturi si siropuri, dar si la decorarea prajiturilor si a inghetatelor.
El apare in bucatarie si in preparatele de pui si paste.
   Kiwi se asociaza bine cu pestele si fructele de mare. El este folosit si la marinarea carnii de vita.
Indicatii  Consumul de 2-3 fructe pe zi , timp de trei saptamani, imbunatateste digestia, fiind un tratament natural impotriva constipatiei, dar reduce si riscul de formare a cheagurilor de sange cu 20 %.
   Kiwi contine mai multa vitamina C decat portocala si mai mult potasiu decat bananele. Potasiul ajuta la buna functionare a inimii si are un rol important in controlul tensiunii arteriale.
   In acest fruct se gasesc oxidanti (vitamina C, E, seleniu ) care reduc riscul de a ne imbolnavi de cancer.
   Persoanele care au lipsa de calciu, magneziu si fosfor trebuie sa manance kiwi. Dupa o masa copioasa, dispar arsurile la stomac, daca se consuma un kiwi. Acest fruct normalizeaza echilibrul hormonal la menopauza.
   Vitamina E din aceste fructe grabeste vindecarea unor boli de piele si a ranilor.
Containdicatii  Asemenea capsunilor, kiwi poate da reactii alergice. Nu este recomandat bolnavilor de rinichi din cauza oxalatilor.

Papaya

Denumiri  "copacul medicament", "fructul ingerilor", "pepenele sanatatii", "arborele de pepene".
   Este originar din Mexic si America centrala.
Aspect  Papaia este un arbore mic, fara ramuri, care produce fructe in tot timpul anului.  Fructul are o forma ovala, semanand cu o para. Coaja este verde si subtire, iar miezul galben si cremos. In interior sunt seminte negre si rotunde, imbracate intr-o masa gelatinoasa. Papaya este coapta, cand coaja devine galben-portocalie. Cand se apasa cu degetul, trebuie sa fie moale. Copt, fructul este parfumat si are gust acrisor.  Fructele cu pete galbene se vor coace la temperatura camerei, in cateva zile. Se mentine la frigider o saptamana.Daca nu e coapta, coaja fructului e tare. Nu se congeleaza, deoarece nu va mai avea gust bun.
Mod de folosire  Papaya se mananca fara seminte, deoarece sunt iuti. Semintele negre macinate se pot folosi in loc de piper negru.
   Fructul se taie in jumatate, se goleste de samburi cu o lingurita. Pulpa se decojeste si se taie felii.
   Se consuma crud, in salate sau sub forma de piure.Din fructele necoapte se prepara sucuri.
Indicatii  Consumat regulat, papaya elimina acneea si indeparteaza ridurile. Bogat in beta-caroten, papaya previne cancerul de piele si formarea cataractei.
   Acest fruct se mananca in portii mici, nu mai mult de o ceasca, dimineata, insotit de iaurt, pentru a tine sub control nivelul de zahar in sange.
   El este consumat de femeile gravide, pentru ca taie greturile matinale si este eficient in "raul de miscare".
   Papaya accelereaza cicatrizarea ranilor si vindecarile postoperatorii.
   Fructul contine un ferment, papaina, care stimuleaza arderile de grasime. De aceea, papaya este indicata consumatorilor de carne si proteine, dupa mesele copioase. Daca o bucata de carne se fierbe cu o papaya taiata felii, carnea se fragezeste datorita papainei. Papaya scade tensiunea arteriala si previne atacul de cord.
   Fructul este bogat in vitaminele C, B, fibre, potasiu si magneziu si previne cancerul de colon.
   Semintele si pulpa sunt anticancerigene, prin prezenta unui compus chimic: "glucosinolat".
Contraindicatii  Nu se consuma in cantitate mare, pentru ca este contraceptiva.

Nuca de cocos

Nuca de cocos este fructul comestibil al cocotierului, un arbore tropical din familia palmierilor,originar din sud-estul Asiei, dar cultivat peste tot in zonele tropicale. Marco Polo a adus din India in Occident nuca de cocos, pe care a denumit-o"nuca faraonilor".
Aspect  Cocotierul ajunge la 25 m inaltime. In varf are un manunchi de frunze uriase, de 3-5 m lungime, fiecare. Fructul este mare, acoperit cu un invelis tare. Sub el se afla un strat fibros. In interiorul lui se gaseste un sambure acoperit cu un invelis subtire. In sambure se afla o pulpa carnoasa care contine uleiul de cocos. Fructul este proaspat cand se simte sucul in interior. Un copac produce in jur de 100 de fructe, fiecare cantarind 1-2,5 kg.
Mod de folosire  Cand fructul e copt, uleiul de cocos se solidifica. Inainte de coacere, el este un lichid laptos. Se pote tine la frigider chiar 2 luni.
   La baza nucii de cocos se afla trei pete negre. Numai una din ele este moale. Acolo, coaja lemnoasa lipseste. Se da jos pojghita subtire si apare miezul. Se face o gaura in acest loc cu un obiect ascutit si lung. Se introduce un pai si se bea "laptele". Se razuie miezul si se mananca.
   Uleiul de cocos se foloseste direct in alimentatie. Prelucrat, el devine unt de cocos si ajuta la prepararea margarinei. "Laptele de cocos" este un suc incolor, dulceag si bun la gust.
Indicatii  Miezul nucii de cocos contine potasiu, proteine si grasimi. Mare atentie pentru ca ingrasa!
   "Laptele" nucii de cocos este bogat in vitamine si saruri minerale. De aceea, el este un bun stimulent al creierului. Laptele si untul de cocos sunt foarte nutritive, avand proprietati laxative si depurative.
Contraindicatii  Nuca de cocos nu trebuie consumata in exces de catre persoanele care au colesterol mare.

Ananas

Este un fruct tropical, originar din Brazilia. Cristofor Columb l-a numit "regele fructelor tropicale".
Aspect   El este o planta erbacee perena. Tulpina scurta are multe frunze in rozeta. Frunzele din mijlocul tufei stau vertical, iar cele de la margine sunt aplecate. Din centrul rozetei creste o tulpina groasa care se termina cu o inflorescenta in forma de spic, alcatuita din 200 de flori roz care se transforma in fructe mici adunate in ciochinele dens.  Ananasul este un fruct zemos, dulce-acrisor si foarte aromat. Ananasul copt este greu si ferm la atingere. Coaja trebuie sa fie curata, iar frunzele de un verde stralucitor.Ananasul copt are in partea de jos o culoare mai deschisa, galbena.  Miezul anansului are o culoare asemanatoare mierii de albine.
   Ananasul se recolteaza manual. Si acum se intalneste in flora spontana. Fructele salbatice sunt comestibile, dar mai mici si mai putin gustoase ca cele de cultura.
Mod de folosire  Ananasul se taie in sferturi, se curata de coaja, se taie in bucati. Pentru a prepara suc, bucatile de ananas se pun in blender cu o cana de apa si se mixeaza. Este folosit la prepararea prajiturilor, salatelor de fructe, sucurilor, dar si a sosurilor pentru fripturi.
   Ananasul taiat in bucati se fierbe in sirop. se congeleaza sau se usuca.
Indicatii  Consumul de suc proaspat reduce riscul aparitiei indigestiilor. El este recomandat dupa mesele copioase, deoarece ajuta digestia.
   Nu se consuma ananasul necopt pentru ca este un laxativ puternic si poate irita gatul.
   Prin continutul mare de enzime, ananasul ajuta la inlaturarea depresiei si a lipsei de concentrare. Bogat in bromelina, acest fruct poate preveni formarea cheagurilor de sange.
   Datorita continutului in vitamine si minerale (vitamina C, B, potasiu,calciu), ananasul este recomandat in curele de slabire si ofera un plus de energie prin continutul in mangan.
   100 g de ananas contin 40% din doza zilnica de vitamina C.
   Ananasul are un continut bogat de cupru care mentine sanatatea oaselor. Persoanele cu o alimentatie bogata in cupru au un risc scazut de osteoporoza.
   Consumul zilnic de ananas previne artrita, reumatismul si guta.
   Datorita continutului in potasiu, ananasul este un foarte bun diuretic. Impotriva constipatiei, se mananca, zilnic, o ceasca de ananas cuburi.
Contraindicatii   Nu este recomandat persoanelor cu ulcer gastric, deoarece ananasul creste aciditatea sucului gastric.