Pate din ficat de porc

INGREDIENTE: 1/2kg ficat de porc, 2 cepe, 3 linguri smantana, 200g unt, piper, sare, nucsoara.
MOD DE PREPARARE: Ficatul se curata de pielite si se spala bine. Se pune la fiert intreg sau taiat in bucati. In apa se adauga foi de dafin si boabe de piper. Din cand in cand se indeparteaza spuma.
   Intre timp, se calesc cepele taiate marunt in doua linguri de ulei.
   Cand s-a racit, ficatul se mixeaza cu ceapa calita in blender sau se da prin masina de tocat carne.
   In compozitie  se adauga smantana, piperul, sarea si nucsoara, apoi se freaca cu untul moale.
   Aceasta pasta se serveste intinsa pe paine. Pateul poate fi si umplutura pentru oua fierte sau rosii.

Peppadew

Denumire : "ardeiul-roua"
Este originar din Africa de Sud.
Aspect  Numele deriva de la cuvintele: "pepper"(ardei) si "dew"(roua).
   Ardeiul a fost descoperit in 1993 de un agricultor sud african si a aparut pe piata un deceniu mai tarziu.
   Peppadew este numele de marca dat unor ardei dulci picanti din soiul "baccatum Capiscum".
   Ei arata ca o incrucisare intre rosiile cherry, ca marime si culoare si ardei rosii mici. De fapt, ei sunt o specie de ardei mici si iuti. Ei sunt mici si rotunzi.
   Tufele acestei plante au cate 50-60 ardei. Ei se coc timp de patru luni.
Mod de folosire  Ei se gasesc in magazine murati, curatati de seminte si cotor. Dupa fierbere si murare, isi mai pierd din iuteala, iar gustul devine dulce-picant.
   Rareori, se consuma crud, deoarece gustul nu e bun.
   Acesti ardei sunt prelucrati si preparati de compania Peppadew international care foloseste o reteta secreta. Desi nu se folosesc conservati, acesti ardei rezista si 24 luni, in magazine.
   Murati, ei se umplu cu o gama larga de branzeturi moi.
   Umpluti cu feta sau cu branza de vaci, peppadew sunt deliciosi datorita contrastului dintre dulce-picant si umplutura cremoasa.
   Ei se mai pot umple cu cuscus sau masline. Sosul, in care sunt murati, poate fi folosit la salate si marinate. Peppadew poate fi utilizat la prepararea pizzei, salatelor, pastelor si omletelor.
   Ardeii Peppadew sunt decoratvi si foarte gustosi.

Radicchio

Denumire : "cicoare italiana", "cicoare rosie".
Radicchio este originara din Italia.
Aspect  Ea seamana cu varza, la capete fiind alungita sau rotunda. Radicchio seamana cu varza la aspect, cu salata la textura si cu andivele la gust.
   Radicchio este, de fapt, o varietate de salata.
   Frunzele sunt visinii, cu nervuri albe. Gustul este usor amar si picant.
   Sunt cunoscute doua soiuri : Radicchio di Verona si Radicchio di Treviso.
   Radicchio di Verona are marimea unui grapefruit, este ovala, cu frunze late, care seamana cu cele de salata verde. Frunzele sunt visinii, dar albul predomina.
   Radicchio di Treviso este lunguiata, cu frunzele ca niste degete. Ea este si cea mai aromata dintre soiurile.
   Radicchio proaspata trebuie sa aiba frunzele crocante si colorate. Marginile lor sa nu aiba culoarea maro.
   Ea se pastreaza in frigider, in jur de cinci zile. Radicchio este o leguma de iarna care se gaseste de la mijlocul iernii pana la inceputul primaverii.
Mod de folosire  Radicchio se foloseste in salatele de cruditati cu miez si suc de grapefruit, cu ulei si otet.
   Pastele, omletele, supele si pilaful sunt mai bune cu radicchio.
   Cruda, ea are o aroma amaruie. Cand se foloseste in mancaruri, radicchio devine dulceaga. Ea se potriveste cu branza, ceapa, otet, ulei si lamaie.
   Radicchio de Treviso poate fi preparata la cuptor sau la gratar. La fel ca si andivele, se tin in apa cu sare si otet, pentru a dispare gustul de amar.
Indicatii  Radicchio este o sursa de minerale, de vitamina B si C si de fibre alimentare. 100g de radicchio contin 22 de calorii. Unii o numesc" leguma cu o calorie pe frunza ".
   Ea este o sursa bogata de vitamina K. Astfel, previne osteoporoza si ajuta la tratarea bolii Alzheimer.

Guava

Guava este un fruct exotic din zonele tropicale. Este originar din Mexicul de sud.
Aspect  Acest fruct are forma de para de culoare verde-galbuie, iar miezul este portocaliu, usor spre roz. Gustul dulce-acrisor este asemanator cu al perelor sau cu al fructului pasiunii.
Mod de folosire  Cand se consuma, miezul se taie in patru felii ca un mar. Se consuma in stare proaspata si se foloseste si in compozitia cremelor, compoturilor, gemului, bauturilor, salatelor si a sosurilor cu ardei si piper. Miezul, semintele si coja sunt comestibile. Coaja e putin amaruie.
Indicatii  Guava contine o concentratie mai mare de antioxidanti decat pepenii si rosiile. De aceea este indicat in cancerul de prostata. Acest fruct  are o actiune benefica in starile de stres si in cazul insomniei.
   Fructul este bogat in vitamina C si este recomandat persoanelor anemice si acelora care sufera de spasmofilie sau de afectiuni hepatice
   Guava contine fibre si vitamina C  care stimuleaza digestia, fiind un laxativ natural.
   Prin continutul de vitamineleB3, B6 si a cuprului, fructul asigura organismului proteine sanatoase pentru o cura de slabire. Daca mananci guave la amiaza, pana a doua zi, nu vei mai manca nimic. Ele accelereaza arderile si digestia si, astfel, ajuta la scaderea in greutate.
   Hipertensivii pot manca aceste fructe pentru scaderea tensiunii arteriale si a colesterolului.
   Acest fruct este benefic in timpul sarcinii, atat pentru mama cat si pentru fat. VitaminaB9 si acidul folic ajuta la imbunatatirea sistemului nervos la fat si la prevenirea tulburarilor neurologice.
   Consumul de guave creste fertilitatea la barbati si femei. Ele combat imbatranirea prematura a pielii si caderea parului.

Tamarind

Denumire:  "tamarin"
Tamarindul este un arbore originar din Africa tropicala, care se inrudeste cu fasolea, mazarea, nautul, lintea si salcamul. Se cultiva in India si America centrala.
Aspect   Arborele are inaltimea de 15-20 de metri si diametrul pana la 9 m. Florile seamana cu orhideele. Fructul are un miez moale, de consistenta curmalei. El creste in interiorul unei pastai maronii, asemanatoare leguminoaselor, dar de dimensiuni mai mari.
   La noi, se gasesc in magazine, pastaile. Coapte, ele au culoare maronie si se rup usor cu mana. Inauntru este miezul moale cu 6-12 seminte. Miezul este dulce- acrisor si picant.
   Tamarindul dulce este specific Thailandei si Vietnamului, avand seminte rotunde. Tamarindul din  India si Pakistan are fructul negricios, cu seminte turtite. Gustul lui este asemanator dropsurilor acrisoare.
Mod de folosire  Fructele se gasesc in stare proaspata sau uscata. Tamarindul este folosit asemenea sucului de lamaie, in mancarurile cu carne, in tocanite de legume. Ele se folosesc la prepararea inghetatelor, a prajiturilor si a bauturilor acidulate. Intucat contine pectina, fructele se folosesc si la prepararea marmeladei si jeleului.
   Semintele macinate inlocuiesc cafeaua. Daca se prajesc, semintele se mananca in loc de alune.             Semintele prajite se adauga peste salata verde.
   In Africa, tamarindul este consumat crud sau ca ingredient in mancarurile traditionale.
Indicatii  Fructele sunt bogate in vitamina C, B dar si in calciu. Este folosit in tratamentul racelilor si a virozelor.
   Miezul, care inconjoara semintele, este bogat in fibre, protejand colonul.
   Tamarindul contine geraniol, un compus care previne si trateaza cancerul de pancreas.

Scorzonera

Scorzonera se cultiva in Europa centrala si de sud, in SUA si Asia.
Denumire : "stridia vegetala".
Aspect  Aceasta leguma seamana cu un pastarnac subtire. Cand se cumpara, radacina trebuie sa fie ferma la atingere, bine dezvoltata. Se aleg radacini mijlocii, nici mari pentru ca sunt fibroase, nici subtiri pentru ca nu sunt carnoase. Scorzonera este de doua feluri: alba si neagra.
   Scorzonera alba este subtire si coaja este alba.
   Scorzonera neagra este cunoscuta sub mai multe denumiri:  "barba-caprei, "radacina de sarpe", "iarba viperei". Denumirea de "barba caprei" se datoreaza formei lungi si ramificate a radacinii. Scorzonera provine din latina si inseamna "scoarta neagra".
   Radacina poate avea 1 m lungime si este groasa de 2 cm. Florile sunt galbene.
   Se credea de catre celti si germanici ca este eficace impotriva ciumei si a muscaturilor de sarpe. Radacina ei este mai groasa si seamana cu un morcov maro. Radacina frageda se recolteaza in luna octombrie.
   Indiferent de culoarea cojii, interiorul lor este alb-crem.
   Unii considera ca scorzonera are gust de stridie, altii spun ca are gust de anghinare sau sparanghel
Mod de folosire  Tulpina curatata de coaja se taie cuburi si se adauga la supe. Taiata in cuburi si fiarta o jumatate de ora, se incorporeaza in piureul de cartofi, dandu-i un gust deosebit. Este potrivita pentru supe. Radacina se poate consuma proaspata si rasa in salate.
    Coaja radacinii se elimina inainte sau dupa fierbere. Scorzonera pateaza mainile daca se curata cruda. Deoarece radacina este si lipicioasa, se recomanda sa se decojeasca dupa fierbere (25 minute).
   Fiarta, scorzonera se serveste cu sos de mustar sau de smantana.
   Bucatile de radacina fierte se acopera cu aluat si se prajesc.
   Expusa la aer, scorzonera se decoloreaza. De aceea, se tine in apa cu otet sau suc de lamaie.
Indicatii  Scorzonera nu contine grasimi, iar continutul in sodiu este scazut. Ea este si o sursa foarte buna de fibre.
   Scorzonera este recomandata persoanelor epuizate fizic si psihic.

Trufe

Aspect  Trufele sunt ciuperci salbatice subterane.
   Ele traiesc la radacinile alunului, fagului, mesteacanului, stejarului, la o adancime cuprinsa intre 10-40 de cm  Trufele se recolteaza cu caini dresati.
   In Europa se cultiva toamna cam 30 de soiuri, dar numai cateva trufe de iarna valoroase se obtin.
   Trufele sunt de trei feluri: trufe de vara, , trufe de iarna si trufe comune. In tara noastrase gasesc in padurile din Transilvania si pana in judetul Buzau.  Si la noi se cultiva trufele de vara si iarna. Ele au culoarea in functie de copacul sub umbra caruia se dezvolta. Daca  cresc sub un fag , ele au o culoare albicioasa. Daca se afla sub un stejar, culoarea este mai inchisa.
   Ele se recolteaza de la inceputul toamnei pana primavara.
   Trufele au forme rotunde, dar si neregulate, cu multe proeminente in functie de specie si de  terenul pe care se dezvolta.
   Cele mai rare trufe sunt trufa alba, trufa burgunda si trufa neagra de iarna.
   Trufele albe au un miros si gust mai puternic decat trufele negre. Se spune ca aroma trufei albe seamana cu aceea de nuci prajite.
   Trufa neagra este un tubercul acoperit cu un invelis brun-violaceu. La exterior, au niste negi, usor turtiti.
   De asemenea, se spune ca trufa neagra, de marimea unei nuci, poate aroma o camera intreaga.
   Aroma ei este un amestec de mosc, nuci si usturoi.
   Aceste ciuperci, fiind foarte rare, sunt foarte scumpe.
   Considerate aliment de lux, trufele se prepara in cele mai mari restaurante din lume. Ele se folosesc in mancaruri rafinate, la prepararea unor sosuri sau a unor branzeturi.  Feliile mici de trufe aromatizeaza diverse preparate, dandu-le un gust fin si parfumat.

Ceapa esalota

Denumiri: "arpagic", "ai salbatic", "ceapa blanda", "ceapa frantuzeasca", "ceapa mica", "bajma".
   Esalota este originara din Turcia. Ea se cultiva in Europa.
Aspect  Esalota seamana cu o ceapa in miniatura. Ea poate avea coaja galbena, rosie-maro, alba sau gri.
   Esalota  este rotunda sau lunguiata, cu coaja subtire. Ceapa esalota roz are un gust mai puternic decat ceapa maro si se foloseste in bucataria frantuzeasca. Ea este alungita ca forma.
Ceapa esalota  rotunda este si ea folosita in arta culinara, dar gustul ei este destul de iute. Miezul alb este suculent. Ea poate substitui ceapa si usturoiul.
   Esalota are o aroma mai usoara, iar gustul e difert de acela al cepei. Ea este mai aromata decat ceapa si mai putin iute decat usturoiul. Vara se foloseste ca ceapa verde, iar toamna se recolteaza bulbii. Bulbul de esalota are mai multi bulbi-frati, prinsi pe un disc. Astfel, esalota se dezvolta din bulbi, nu din seminte, asa cum se cultiva ceapa obisnuita.
   In primul an, se formeaza un cuib de bulbi mici, rotunzi, acoperti de solzi uscati violeti sau galbeni. Fiecare bulb produce multe frunze cu gust fin. In al doilea an, se formeaza tulpini cu inflorescente. Semintele sunt mai mici decat ale cepei obisnuite. Ea produce 8-10 bulbi, iar uneori 30-50 bulbi.
   Ceapa esalota pe care o cumparam trebuie sa fie ferma, grea si sa aiba coaja uscata.
Mod de folosire  Ceapa esalota pote fi consumata cruda, fiarta, prajita si murata. Prin fierbere si prajire, ea emana o dulceata placuta. Cepele se fierb sau se prajesc intregi. Tulpinile verzi tocate se presara peste supe si legume fierte.
   3-4 cepe esalote echivaleaza cu o ceapa obisnuita medie.
   Ca si ceapa comuna, esalota se foloseste la prepararea pastelor, tocanei si pizzei.
   Cand se folosesc mai multe cepe, se pun, necuratate, in apa clocotita, timp de un minut. Se scurg, se clatesc cu apa rece, apoi se curata de coaja.
   Ceapa se poate servi caramelizata, drept garnitura la fripturi. Se prajeste in unt, se adauga zahar si se amesteca. Cand s-a rumenit, se amesteca cu sare, piper si otet. Se asaza intr-o tava si se da la cuptor 30 de minute, pana cepele devin fragede.
   Cepele esalote se pot mura. Se curata de coaja, se taie felii si se asaza in borcan. Se fierb otet, apa, zahar, boabe de piper si boabe de mustar, 2-3 minute. Se raceste lichidul si se toarna peste ceapa. Se pastreaza la frigider.
Indicatii  Esalota fiarta este mai digerabila decat ceapa comuna. Ea contine mai multi antioxidanti si minerale decat ceapa obisnuita.
   Oxidantii, printre care alicina, ajuta la dilatarea vaselor de sange si la scaderea tensiunii.
   In general, ceapa este antibacteriana si antivirala. Conform cercetatorilor, consumul regulat de ceapa scade nivelul zaharului in sange.
   Se pare ca exista o legatura intrecresterea consumului de ceapa si cresterea densitatii osoase. Femeile in varsta care consuma regulat ceapa esalota au un risc mai scazut cu 20% de fractura, in comparatie cu femeile care nu o consuma.     

Prajitura rapida cu cirese

INGREDIENTE  400 faina, 4 galbenusuri, 200 g margarina, 3 linguri zahar, 1 cana lapte, 500 g cirese, zahar vanilat.
MOD DE PREPARARE  Se unge o tava cu margarina si se presara jumatate din faina. Peste ea, se asaza ciresele curatate de samburi si presarate cu zahar tos, zahar vanilat si scortisoara. Peste fructe se imprastie cateva cubulete de margarina. Totul se acopera cu restul de faina.
   Laptele se amesteca cu galbenusurile si se toarna usor peste faina. Prajitura se da la cuptor pana se aureste frumos.

Sos de ciuperci

INGREDIENTE  500 g ciuperci, 3 cepe,2 ardei grasi, 3 linguri pasta de tomate, piper, sare, cimbru, marar tocat.
MOD DE PEPARARE  Ciupercile se taie felii, ardeiul cubulete sau fasii. Ceapa tocata marunt se caleste pana devine aurie. Se adauga ciupercile, ardeii si se mai calesc impreuna cateva minute.
   Se presara condimentele si se toarna o cana de apa in care s-a dizolvat pasta de tomate. Se fierb 15 minute.
   Acest sos se consuma impreuna cu fripturi, cartofi prajiti, chiftelute.
   Truc  Dupa ce se spala ciupercile, se stropesc cu zeama de lamaie pentru a-si pastra culoarea.  

Romanesco

Denumiri  "Romanesco conopida", Romanesco broccoli", "Calabrese Romanesco".
  Romanesco este originara din zona Romei. Englezii o numesc romanesco broccoli, francezii varza, germanii si polonezii conopida.
Aspect  Aceasta leguma seamana cu conopida si are culoare verde deschisa. Inflorescentele sunt sub forma de turnulete cu spirale. Datorita aspectului ei, Romanesco se mai numeste "conopida-turn" sau "conopida-minaret".
   Aroma ei oscileaza intre conopida si broccoli.
   Are un gust dulce, mai puternic si mai picant decat al conopidei.
Mod de folosire  Romanesco se foloseste la prepararea salatelor si a mancarurilor gatite. Ca salata, ea se taie in buchetele late si se amesteca cu felii de ceapa, masline, capere, ulei si lamaie.
   Ea se prepara ca si conopida. Fiarta, devine cremoasa, cu un gust usor de nuca.
Indicatii  Ea contine o cantitate mare de vitamina C. Romanesco este digerata mai usor decat conopida.
   Romanesco este bogata in caroten si fibre si contine putine calorii. Ea are continut bogat in minerale si caroten si contine putin amidon.
   Romanesco este potrivita pentru persoanele care sufera de pierderea gustului. Datorita consumului de zinc, ea combate gustul metalic si pierderea gustului.

Rambutan

Rambutanul este un arbore tropical, originar din Malaezia. El s-a raspandit in Thailanda, Indonezia, India, Filipine. El poate produce 60-70kg de fructe.
Aspect  Rambutanul este acoperit cu spini moi si arata ca un arici. Fructele cresc in manunchiuri de 10-20 bucati. Pulpa este alba, gelatinoasa si contine un sambure. Gustul este dulce- acrisor.
   Coaja si samburele nu sunt comestibile. Fructul are marimea unei castane. Pentru a fi mai gustos, se alege rambutanul de culoare rosiatica si cu spini verzi. Cele mai proaspete sunt acelea care nu au pete negre pe spinin verzui.  Miezul carnos are gust de struguri.
   Fructele se coc in 90 de zile. In anumite perioade, cand sunt conditii foarte bune, rabutanul se poate coace in numai 5 zile.
Mod de folosire  Se foloseste in salatele de fructe, in retetele asiatice, dar merge foarte bine cu peste si fripturi.
   Semintele sunt bogate in uleiuri si apreciate a gatit.
Indicatii Fructul este foarte bogat in vitamina C, B1, B2, B3, B6, dar si in minerale, precum: fier, mangan, si calciu. Continutul ridicat de apa ajuta la potolirea setei.
   Datorita vitaminelor si mineralelor, rambutanul previne cancerul si reduce colesterolul.
   Fierul continut ajuta la tratarea anemiei. Acest fruct este recomandat bolnavilor de diabet.
   Rambutanul este bogat in calciu, fosfor si fier si ajuta la sanatatea oaselor si la sanse reduse de fracturi si boli osoase.

Prajitura rapida cu mere

   Aceasta reteta am intalnit-o, deseori, pe net si in revistele culinare. Deoarece modul de a o prepara este simplu si rapid, m-am hotarat sa o fac. Am obtinut o prajitura foarte gustoasa.

INGREDIENTE  1 cana faina, 1 cana gris, 1 cana zahar, 1 plic praf de copt, 100 g unt, esenta de vanilie,  500 ml apa, 3 linguri zahar, un cub, cat o nuca, de unt.
MOD DE PREPARARE  Se fierb apa si zaharul. Se stinge focul si se adauga cubul de unt si esenta de vanilie.Merele curatate de coaja se rad. Se amesteca grisul, faina, zaharul si praful de copt.
   Intr-o tava tapetata cu hartie de copt si unsa cu unt, se pune jumatate din amestecul de sus. Peste el se asaza merele rase, apoi restul de compozitie.
   Deasupra se toarna, incet si cu atentie, siropul cald si se fac gaurele cu lingura pentru ca sa patrunda si in stratul de jos. Se pudreaza cu scortisoara. Se lasa la cuptor pana se rumeneste usor.

Dovlecei "Deliciu"

INGREDIENTE  6 dovlecei, 300 telemea, 4 oua, 2 linguri cascaval, 2 linguri pesmet, sare, piper, oregano.
MOD DE PREPARARE  Dovleceii se taie felii, se pudreaza cu sare si se lasa asa, o ora. Se scurg de zeama lasata si se tamponeaza cu servetele de hartie.
   Telemeaua rasa se amesteca cu trei oua, pesmet, piper, oregano, marar tocat.
   Int-un vas uns, se asaza un strat de dovlecei, un strat de crema de branza, un strat de dovlecei. Se repeta operatiunea pana avem doua staturi de branza si trei straturi de dovlecei. Se acopera vasul cu o folie de aluminiu si se da la cuptor.
   Cand dovleceii incep sa se inmoaie, se indeparteaza folia de aluminiu. Se toarna deasupra un ou batut cu cateva linguri de lapte si marar tocat. Se presara cascavalul ras si se mai da la cuptor pana se rumeneste frumos deasupra.

Salata de sfecla rosie

INGREDIENTE  2kg sfecla rosie, 2 cesti otet, 6 cesti apa, 1-2 radacini hrean, 1 lingura cu varf cu sare grunjoasa, 2 linguri zahar.
PREPARARE  Sfecla cu coaja se fierbe sau se coace. Cand s-a racit, se curata si se taie felii sau se da pe razatoare. Hreanul se curata de coaja si se taie betisoare sau se rade. Apa, otetul, sarea, zaharul se fierb si se lasa sa dea in cateva clocote.
   Sfecla se aseaza in borcane impreuna cu hreanul. Deasupra se toarna solutia racita. Se leaga borcanele si se dau la rece.
   Truc  Cand se serveste salata, se amesteca cu o lingura de ulei si se orneaza cu putin hrean ras.

Ciuperci cu sos delicios

INGREDIENTE  500g ciuperci proaspete, 2 cepe, 2 morcovi, 2 ardei grasi, 5-6 catei usturoi, 3 linguri pasta de tomate, patrunjel, cimbru, busuioc proaspat sau uscat, piper, sare.
MOD DE PREPARARE  Ceapa tocata se caleste cu morcovii rasi. Dupa 5 minute, se adauga cozile ciupercilor si ardeii cubulete. Se aromatizeaza cu patrunjel, cimbru, busuioc, piper. Se toarna pasta de tomate dizolvata in putina apa. Sosul se ia de pe foc.
   Palariile ciupercilor bine spalate se asaza intr-un vas termorezistent. Se stropesc cu sos si se adauga usturoiul pisat si o ceasca de apa. Vasul se acopera cu o folie de aluminiu si se lasa la cuptor pana cand ciupercile sunt gata.
   Se orneaza cu marar si se serveste calda sau rece. Aceasta mancare cu ciuperci poate deveni o garnitura gustoasa pe langa friptura sau chiftele.

Salata cu leurda si untisor

INGREDIENTE  3 legaturi leurda, 2 legaturi untisor, 1 ceapa uscata, 2 morcovi, 1 ardei gras, ulei, otet aromatizat (zeama de lamaie ), sare, piper.
MOD DE PREPARARE  Se spala in mai multe ape verdeata. Leurda se taie fasii mai late. Untisorul se lasa intreg. Ardeiul se taie cubulete, iar ceapa se toaca marunt. Se amesteca foarte bine otetul cu uleiul, apoi se adauga sarea si piperul.
   Leurda si untisorul se asaza in salatiera, se adauga morcovii dati pe razatoarea mica, ceapa si ardeiul.
   Se toarna sosul si se amesteca usor. Se decoreaza cu ceapa verde.

Orez cu legume

INGREDIENTE  300g orez, 2 morcovi, 2 cepe, 4 rosii, 1/2 pahar ulei, 500 ml supa legume, 1 ardei gras, curry, sare, piper, patrunjel proaspat.
MOD DE PREPARARE  Morcovii se curata si se dau pe razatoare. Ardeiul se taie fasii. Cepele se taie marunt, iar rosiile decojite cubulete.
   Ceapa se caleste in ulei 2 minute, apoi se adauga morcovii. Dupa 5 minute, se pune orezul si se amesteca 3 minute. Se incorporeaza ardeii si rosiile, se presara sare, piper si curry. Se toarna putin cate putin supa de legume. Cand s-a terminat supa, orezul se da la cuptor si se tine pana cand incepe,putin sa se rumeneasca.
   Se orneaza cu patrunjel tocat.
   Acest orez se poate consuma ca atare sau drept garnitura la fripturi, peste.
  Truc  Orezul nu se mai lipeste de cratita, daca, inainte de preparare, se lasa 10 minute in apa calda si se scurge.

Salam din biscuiti

INGREDIENTE  500g biscuiti simpli, 1 pachet margarina, 3 linguri cacao, 5 linguri zahar, 1,5 cani apa, 5 linguri nuci macinate, 2-3 linguri stafide, esenta rom, zahar vanilat.
MOD DE PREPARARE  Se maruntesc biscuitii bucati mici. Se toarna apa putin cate putin, amestecand usor pana se inmoaie biscuitii. Margarina, cacaua si zaharul se tin pe foc pana se topeste zaharul. Amestecul se ia de pe foc si se adauga zaharul vanilat si stafidele. Se toarna peste biscuiti. Acum, se incorporeaza nucile macinate si esenta de rom si se amesteca bine pana se omogenizeaza compozitia.
   Pe o folie alimantara se modeleaza, cu mainile umede, un rulou. Se strange bine folia, dar si la capete.
   Salamul de biscuiti se da la frigider, 4 ore.
   Cand se serveste se decoreaza cu zahar pudra si se taie felii.

Kiwano

Denumire  "castravetele african", "pepenele cu coarne", "pepene jeleu"
   Kiwano este originar din Africa.
Aspect  El este o planta agatatoare exotica din familia pepenelui. Kiwano arata ca un dovlecel cu tepi sau spini. El face parte din familia dovleacului, castravetelui si pepenelui galben.  Coaja lui e portocalie si nu este comestibila. Pulpa fructului are culoarea verde inchis si este gelatinoasa. Semintele aproape identice cu ale castravetelui sunt comestibile. Chiar gustul este de castravete, de lamaie si pepene.  Singura diferenta este ca kiwano este ceva mai dulce. Aroma si originea tropicala il fac sa fie considerat un fruct.
Mod de folosire  Kiwano se taie vertical sau orizontal si se scoate miezul gelatinos, iar semintele se inlatura.
   In salate, el se consuma cu ananas si banane. Aceasta combinatie  este foarte gustoasa.
   Fructul se mai foloseste la aromatizarea iaurtului si a inghetatei. Se pot consuma murati la fel ca si castravetii, pepenii.
   Kiwano se adauga in preparatele de peste si fructe de mare.
Indicatii  Acest fruct contine o mare cantitate de vitamina C. O lingura de kiwano contine 4 g de proteine, cam tot atatea cate se gasesc intr-o lingura de unt de arahide.
 

Bilute din biscuiti

INGREDIENTE  25 bucati de biscuiti, 1/2 pahar nuci macinate, 3 linguri cacao, 1 pahar apa, 3 linguri zahar tos, 1 lingura esenta de rom, 2 plicuri zahar vanilat.
PREPARARE
   Apa, zaharul tos si zaharul vanilat se amesteca putin pe foc, pana se dizolva. Se toarna peste biscuitii care se sfarama cu o lingura, cat mai marunt. Treptat, se incorporeaza nuca macinata, cacaua si esenta de vanilie.
   Compozitia se da la frigider, acoperita cu o folie, pentru 2-3 ore. Daca amestecul de biscuiti este prea moale, se mai adauga nuca. Daca este prea tare, se subtiaza cu apa.
   Cu mainile umezite, se modeleaza bilute de marimae unei nuci. Unele bilute se dau prin cacao, altele prin zahar pudra.
   Truc  In compozitia de biscuiti, se pot adauga stafide si 2-3 linguri de lichior.

Cartofi taranesti

INGREDIENTE  1kg cartofi, 2 cepe, 4 linguri ulei, 2 lingurite boia dulce, sare, piper macinat.
PREPARARE  Cartofii in coaja se fierb in apa cu sare. Ei se racesc, se decojesc si se taie cuburi. Ceapa se taie felii subtiri si se caleste in ulei incins si putina apa.
   Cand s-a inmuiat, se amesteca cu cartofii si se lasa pe foc, 5 minute. Se asaza pe o farfurie si se condimenteaza cu  boia si piper.
   Se servesc calzi.
   Cartofii taranesti se consuma ca atare  cand tinem post sau drept garnitura, alaturi de peste prajit si snitele.
   Truc  Cartofii se fierb mai repede, daca se lasa 15 minute in apa cu sare, inainte de a-i prepara.

Napolitane

INGREDIENTE  1 pachet foi napolitane, 500g rahat, 100g unt, 6 linguri zahar, zeama de la o portocala.
PREPARARE  Rahatul se taie cubulete si se topeste in apa, pe foc. Se ia de pe foc si se adauga untul.
   Se amesteca foarte bine, turnand putin cate putin zeama de portocala. Aceasta umplutura se toarna intre foile de napolitana. Se da la frigider, apoi se taie patrate sau romburi.

Merisoare

Denumiri : "coacaze de munte", "afine rosii".
Merisorul este originar din America de Nord si face parte din familia afinului. Creste si la noi, indeosebi in Muntii Apuseni.
Aspect  Merisoarele sunt fructele unui arbore pitic care creste in zonele montane, la peste 1300m altitudine.  Frunzele ovale sunt mici si lucioase, de culoare verde-inchis si tari la pipait,iar florile sunt albe sau rosii. Merisoarele seamana cu afinele, numai culoarea difera. Fructele sunt sferice, carnoase, albe la inceput, apoi rosii.  Semintele sunt multe si mici. Gustul lor este acrisor, spre amar.
   Sunt doua tipuri de merisor. Merisorul salbatic sau american produce o recolta vara. Merisorul cultivat sau european produce o recolta in august si alta la sfarsitul lunii octombrie.
Mod de folosire  Fructele se consuma in stare proaspata, sub forma de sucuri sau de compot. Merisoarele se pot conserva intr-un borcan cu apa, la o temperatura de 10-18 C. Se tin la temperatura camerei pana  cand lichidul este rosu si fructele albe. Se strecoara lichidul si se pastreaza in sticle ermetic inchise, la rece. Lichidul este  un bun vitaminizant. Merisoarele contin un aditiv natural, cu efect mare de conservare.
   Ele se mai pot pastra zdrobite sau tocate marunt, intr-un borcan. Se toarna miere, se amesteca si se da borcanul la frigider. Se ia cate o lingura, dimineata, se mesteca bine. Aceasta este o cura pentru viroze si gripa.
   Merisoarele se consuma si uscate, ca atare, dar nu mai multe de 50 g si folosite, ca si stafidele, in prepararea prajiturilor
   Din fructele proaspete se face un sos minunat pentru fripturi , dulce-acrisor.
Indicatii  Merisoarele sunt sanatoase, deoarece contin acizi grasi Omega 3,6,9, antioxidanti, vitamina C. Merisoarele sunt dulci, dar cu continut scazut de calorii si zahar.
   Ele au un rol antibiotic natural foarte eficient. Se recomanda administrarea a 100-200g de fructe pe zi pentru a preveni infectiile din organism. Merisoarele trateaza infectiile primare. Ele devin o bariera in fata bacteriilor responsabile de aparitia infectiilor urinare, ca de exemplu, bateria E.coli.
   Merisoarelr ajuta la eliminarea bacteriei Helicobacter pylori,responsabila in proportie de 40% de aparitia ulcerului gastric. Se bea un pahar de suc de fructe, dimineata, pe stomacul gol.
   Fructele si frunzele cresc acuitatea vizuala.
   Cercetatorii Universitatii din Massachusetts au constatat ca anumite substante din extractul de merisoare pot distruge tumorile in cazul cancerului de colon si san.
   Acizii organici reduc depozitele de grasimi, in cateva saptamani, in care se bea, zilnic, un pahar de suc. O cura de cateva saptamani previne aparitia pietrelor la rinichi.
   Decoctul din frunze si fructe uscate este recomandat persoanelor care sufera de diaree si enterocolite.
   In infectiile urinare, fructele sunt un diuretic puternic. Se prepara un decoct dintr-o lingurita si jumatate de fructe la o cana de apa sau se pot consuma 300 g de fructe proaspete, pe zi.
   Ceaiul este recomandat si in tratarea diabetului si obezitatii. Se face o infuzie de frunze (o lingurita ) la o cana de apa. Pentru persoanele cu diabet, cu probleme de tensiune, cu probleme inflamatorii, se recomanda, zilnic, 1-2 linguri de merisoare.
   Daca mesteci merisoare sau iti clatesti gura de doua ori pe zi cu infuzie sau decoct, previi formarea tartrului.
   Cercetatorii au descoperit ca ele influenteaza potenta masculina. In acest scop, se beau 300 ml de suc, zilnic.

Roscove

Roscovul este originar din tarile arabe si face parte din familia leguminoaselor. Se spune ca fructele au fost hrana de baza a sfantului Ioan Botezatorul. De aceea ele au fost denumite "painea sfantului Ioan".  El se cultiva in regiunile mediteraneene. Spania este primul producator mondial. La noi, pe vremuri, era foarte cunoscute, apoi au fost uitate.
  In vechime, semintele de roscov se foloseau la masurarea valorii aurului si a pietrelor pretioase, deoarece ele au aceeasi greutate.
Aspect  Copacul este inalt pana la 15m. Frunzele sunt lucioase, verzi si lungi de 10-20 cm.  Florile  au aspectul unor franjuri care uneori ies direct din trunchi. Florilemici si galbene sunt flori femele, iar cele rosiatice sunt flori mascule. Fructele sunt dulci, sub forma de pastaie lunga de 20 cm, de culoare maronie-roscata. Ele se coc complet intr-un an intreg.  Ca forma si culoare, pastaile se aseamana cu pastaile de salcam. In interiorul fiecarei roscove sunt 5-8 seminte ovale, brun- lucioase, cu coaja tare. Ele au nevoie de un an sa se coaca complet. Dupa recoltare, pastaile verzi incep sa se inchida la culoare, pana devin maronii.
   Pastaile de roscove sunt carnoase. Ele au gust foarte dulce si putin aromat. Roscovele contin 50% zahar.
Mod de folosire  Roscovele se mananca proaspete sau uscate. Din  pastaile zdrobite se pot face siropuri, compoturi si bauturi.
   In Orientul Mijlociu, roscovele inlocuiesc ciocolata si pudra de cacao (faina de roscove).
   In Egipt, din aceste fructe se prepara o bautura energizanta. In Spania si Portugalia, roscovele se folosesc la prepararea prajiturilor si a compoturilor.
   Faina de roscove se obtine printr-un proces de uscare, macinare si prajire a pastailor. Faina poate inlocui cacaua si zaharul in toate produsele de patiserie : paine, napolitane, placinte,clatite.
   Faina de roscove le va da o culoare bruna si un gust vag de ciocolata. Ea este un aditiv alimentar (E410), folosit ca agent de ingrosare si stabilizator in produsele alimentare.
   Din seminte se obtine un inlocuitor de cafea .
Indicatii  Roscovele sunt bogate in calciu. Pastaile contin 55% glucide, 10% proteine si minerale. Desi sunt dulci, ele contin cu 60% mai putin zahar decat ciocolata. Semintele sunt bogate in celuloza, lipide si proteine.
   Ele induc o stare de satietate. De aceea, roscovele se folosesc in unele preparate, in curele de slabire. Aceste fructe reprezinta una dintre cele mai bune surse de proteine vegetale, cu un continut bogat in fibre. Roscovele sunt un aliment alcalin care nu stimuleaza aciditatea gastrica.
   Ele au calorii mai putine decat cacaua, dar mai putine grasimi si nu contin cafeina.
   Pulberea de roscove este un inlocuitor nutritiv pentru cacao, mai ales pentru persoanele cu alergie la ciocolata, pentru copii,  pentru cei care sufera de gastrita, enterocolita, diaree. Nu contine cafeina si are de doua ori mai mult calciu decat pudra de cacao.
   Aceasta pudra este indicata in diaree, atat la adulti cat si la copiii. Taninul din roscove alunga greata, combate fluxul gastro-esofagian si calmeaza mucoasa intestinala si stomacala.
   Pudra e bogata in vitaminele A, B2, B3, D, minerale (magneziu, fier, potasiu ) ,fibre alimentare. Ea are efecte antibacteriene si antialergice, fiind considerata un medicament natural. Roscova inhiba dezvoltarea bacteriilor intestinale prin taninii pe care ii contin.
   Preparatele pe baza de pudra de roscove pot scadea nivelul colesterolului "rau".
 
 

Conopida cu paste

INGREDIENTE  1kg conopida, 200g paste, 10 linguri lapte, 5 linguri smantana, 3 oua, 2 linguri faina, 50 g cascaval ras, oregano, sare, piper, boia.
PREPARARE  Conopida se desface in buchetele care se pun in apa fiarta, 5 minute, sa se opareasca. Pastele fainoase se fierb, se trec sub jet de apa rece si se scurg. Ele se amesteca cu conopida taiata cubulete.
   Intr-o tava unsa si tapetata cu pesmet, se asaza compozitia. Deasupra se toarna sosul pregatit din lapte, smantana, faina, oua, cascaval ras si condimente. Se poate completa cu o ceasca de supa (apa).
   Se da la cuptor pana se rumeneste.
Truc  Conopida ramane alba daca in apa, in care fierbe, se toarna un paharel de lapte.

Physalis

Denumiri:  "lampioane chinezesti", "cirese de pamant","tomatillo", "catina incasa".
   Physalis este originar din China. Sunt 80 de specii, majoritatea necomestibile.
Aspect   Physalis peruviana produce unul dintre cele mai gustoase fructe.  Fructele sunt de culoare galben-portocalie si invelite intr-o manta ca de hartie creponata. De aici si denumirea de "lampioane chinezesti". Sunt coapte cand pielita e maronie, iar fructul din interior e galben sau portocaliu. Cand se consuma, se curata invelisul (pielita). Physalis se inrudeste cu tomatele, cu seminte in interior dispuse, la fel cu rosiile.
   Fructele necoapte nu sunt comestibile.
   Physalis au gust acrisor, ca al agriselor. Deoarece au gust de fructe de padure, physalis mai sunt denumite "cirese de pamant ". In afara de fruct, planta e toxica.
   Nu trebuie confundat cu physalis care creste la noi, in padure, pentru ca este toxic. Se foloseste numai ca planta decorativa. Specia de la noi se numeste:"papalau" sau"lampion chienzesc".
Mod de folosire  Se consuma proaspete sau se pot manca inmuiate in ciocolata topita. Ele se folosesc si in compozitia salatelor de fructe si a inghetatelor. Fructele uscate se consuma cu cereale, la micul dejun. Samburii se mananca o data cu fructul.
   Pentru gatit, se curata invelisul, se spala bine pentru a indeparta pelicula de la suprafata. Physalis este folosit la prepararea sosurilor si supelor. Prin fierbere, fructul se inmoaie foarte mult.
   In punga de hartie , se pastreaza, la frigider, pana la doua saptamani. Physalis se si poate congela.
Indicatii  Fiind un bun diuretic, physalis se consuma in litiaza renala, guta si reumatism. Fructul contine  mai multa vitamina C, decat lamaia. De aceea, gustul ei este asemanator cu al catinei.               Fiindca contine vitaminele C si B, previne cataracta si ademonul de prostata.
   Physalis previne bolile neurovegetative, la persoanel varstnice. El este o sursa de melatonina, un hormon care influenteaza starea de bine si  somnul. Lipsa acestui hormon duce la depresie.

Coji de portocala confiate

INGREDIENTE  500g portocale, 500g zahar, 1 cana apa, 3 felii lamaie
PREPARARE  Se decojesc portocalele. Cojile se spala in multe ape, apoi se taie cubulete. Se fierb in multa apa, 15 minute. Se strecoara si se fierb din nou, in apa multa. Cojile se strecoara si se pun la fiert cu o cana de apa, zahar si lamaie. Se amesteca des si se lasa sa fiarba pana s-a legat bine zaharul. Se lasa sa se raceasca.
   Cojile confiate se pun in borcan si se pastreaza la frigider.
Truc  Cojile confiate se folosesc la prepararea prajiturilor, indeosebi a checurilor si a salatelor de fructe.

Salata de varza rosie

INGREDIENTE  2kg varza rosie, 250 ml otet, 500ml apa, 1/2 cana zahar, 1 lingura sare.
PREPARARE  Varza se taie fideluta, se sareaza si se lasa asa o ora. Apa, otetul, sarea si zaharul se fierb cateva minute. Lichidul se toarna fierbinte peste varza si se lasa vasul acoperit cu capac, 4-5 ore la temperatura camerei.
   Salata se asaza indesat in borcane si se toarna lichidul deasupra. Borcanele se acopera cu capace si se dau la rece, la frigider.
   Cand se serveste ,salata se amesteca cu putin ulei.

Tamarillo

Denumire  "rosie de copac"
Tamarillo este originar din America de sud.
Aspect  Acest fruct seamana la forma si consistenta cu rosiile obisnuite. Fructul este picant, usor dulce. Frunzele sunt mari,iar florile de culoare roz sau alb sunt parfumate. Fructul oval este sustinut de o tija si are o pielita subtire, maro deschis, care trebuie indepartata.  Semintele sunt mari, carnoase si negre. Culoarea pulpei variaza de la galben la portocaliu si rosu. Fructul rosu violet este foarte dulce, iar acela portocaliu este acidulat.
Mod de folosire  Coaja nu se consuma pentru ca are un gust neplacut. Tamarillo se tine in apa fierbinte cateva minute, se scoate, se clateste cu apa rece. Astfel se poate taia coaja si indeparta. Se poate proceda si altfel : se taie fructul in doua si se mananca miezul cu lingurita.
   Se consuma proaspat ca atare sau sub forma de suc. El intra in compozitia salatelor de fructe si a prajiturilor. Se mai poate folosi ca o tomata, in prepararea mancarurilor.Tamarillo, la fiert, se inmoaie foarte mult, iar gustul se intensifica.
Indicatii  Bogat in betacaroten, tamarillo imbunatateste vederea si mentine pielea sanatoasa. El asigura si o buna functionare a sistemului nervos.
   Este recomandat a fi consumat in timpul sarcinii pentru aportul de fier.
   Fructul este bogat in fibre care previn constipatia si cancerul de colon.

Kaki

Denumire  "fructul dumnezeesc", "curmalul japonez", "mere de aur","persimmon".
  Fructul kaki este originar din China si Japonia.
Aspect  Kaki are culoare portocalie si seamana cu rosiile. Fructul copt se recunoaste prin nuanta usor inchisa si consistenta moale. Kaki este un fruct dulce,cu gust usor acid si are pielita neteda si lucioasa.  Gustul lui este dulceag, asemanator piersicii sau smochinei.  Fructele necoapte sunt foarte acre, iar coaja este amaruie
   Cu cat fructul are pe coaja mai multe dungi, cu atat e mai copt si mai dulce. Kaki se culeg toamna, din copaci inalti de 10 m.

Mod de folosire  Kaki constituie baza alimentatiei in regiunile tropicale. El se consuma proaspat, uscat, crud sau fiert. Poate fi consumat cu sau fara coaja. La cumparare, kaki trebuie sa aiba coaja neteda si tare, fara pete sau puncte negre. La pipait, fructul sa fie moale, iar frunzele sa fie maro.
   Cu cat sunt mai multe dungile de pe coaja, cu atat fructul este mai dulce.
   Kaki se foloseste la prepararea jeleurilor,a dulcetii sau in salatele de fructe. Taiat in bucati, el se serveste cu branza.
   Aceste fructe sunt astrigente, datorita continutului mare de tanin. Dupa congelare, gustul devine mai placut. Se inveleste fiecare kaki in folie alimentara si se depoziteaza in congelator.
   Ele sunt foarte gustoase confiate, cu un gust asemanator curmalelor. Fructele uscate se folosesc la prepararea budincilor, biscuitilor si salatelor.
Indicatii  Fiind bogat in zaharuri, kaki este o portie sanatoasa de energie. El stimuleaza creierul si combate depresia. Un fruct contine 200 de calorii.
   Cafeaua si bauturile energizante pot fi inlocuite cu un fruct de kaki.
   Fructul contine minerale, vitamine, dar si tanin, o substanta care lupta impotriva tumorilor la stomac. Ele contin mai mult potasiu decat bananele si de doua ori mai multe fibre decat merele.
Astfel ele regleaza tensiunea arteriala.
   Kaki este unul dintre cele mai tonice si totodata dietetice fructe. El ajuta in diaree, enterocolita si hemoragii.
   In urma unor studii, kaki sunt printre putinele fructe care distrug celulele canceroase de la san, de la colon si prostata. Aceasta calitate se datoreaza flavonoidului "fisteina".
   Kaki este un aliment alcalin care scade aciditatea gastrica.
   In general, se mananca 1-2 fructe pe zi. Pentru efect diuretic, se consuma 3-4 fructe pe zi.
Contraindicatii    Nu este recomandat in diabet, obezitate si  in alergii. Nu se consuma de copiii pana la 3 ani. Nu se mananca pe stomacul gol si nici impreuna cu apa rece sau cu lapte.

Kumquat

Kumquat-ul este originar din China.
Aspect  Este o portocala alungita in miniatura, una dintre cele mai mici citrice. Fructul este rotund sau alungit de marimea unei cirese. Coaja subtire si moale este uleioasa, comestibila, foarte dulce si aromata.  El este copt, cand are culoarea portocalie, galbena sau rosie, in functie de soi. Pe coaja nu trebuie sa existe urme verzi. Pulpa lui este acrisoara.  Florile albe au un miros placut. Ramurile sunt simple sau dintate la varf.
   Kumquat-ul este un arbust rezistent. Cand temperaturile sunt negative, el intra intr-o stare latenta.       Cand creste temperatura, arborele inmugureste. In zonele calde, kumquat-ul creste repede si produce fructe de mai multe ori pe an.
Mod de folosire  Kumquat-ul se consuma in stare proaspata sau confiat. Acest fruct este singurul din toate citricele care se consuma cu coaja.  Poate fi utilizat la prepararea siropurilor, a marmeladei si la decorarea torturilor.
Indicatii  Acest fruct este o sursa de vitamina A si C si nu contine colesterol. Vitamina C  ajuta la prevenirea diabetului, a bolilor cardiovasculare si a artritei.  Bogat si in vitaminele din complexul B, kumquat-ul intareste sistemul imunitar si sistemul nervos.
   Acest fruct, care are un continut ridicat de fibre si se consuma cu coaja, combate constipatia.

Dovlecei "zucchini"

Zucchini sunt originari din America centrala si Mexic.
Aspect  Au o coaja lucioasa, de culoare verde-inchis si un miez carnos. Cand sunt mici, ei sunt dulci si fragezi..
   Coaja e moale, iar semintele sunt mici. Coaja lor ,bogata in beta-caroten, poate fi mai usor consumata decat cea a dovleceilor.  In interior, ei sunt albi cu o tenta de verde pal. Unii dintre acesti dovlecei sunt mici cat un deget, altii pot ajunge la 2m lungime. Cei mai buni la gust sunt dovleceii de 6-8 cm lungime. La zucchini mari, se curata coaja pentru ca ar putea fi amara. Aceste legume seamana cu castravetii, dar ele apartin familiei de dovlecei.  
Mod de folosire  Zucchini se pot consuma in stare cruda, ca si castravetii. Ei se folosesc la prepararea mancarurilor cu sau fara carne (supe, sufleuri, musaca).
Indicatii  Zucchini sunt o sursa buna de vitamine, minerale si fibre. Ei au un continut mare de apa si foarte scazut de grasimi saturate.

Maioneza din pufuleti

INGREDIENTE  1 punga de pufuleti de porumb (150g), 3 linguri de suc de lamaie, 200ml ulei, 1 lingura mustar, piper.
PREPARARE  Pufuletii se inmoaie in putina apa calduta. Se amesteca pana devin o pasta. Se incorporeaza uleiul putin cate putin, frecand continuu, ca la maioneza. Cand s-a ingrosat, se adauga mustarul si sucul de lamaie.
   Se gusta maioneza inainte de a o sara, deoarece pufuletii sunt sarati.