INGREDIENTE 4 bucati macrou, 3 cepe mari, 5-6 catei usturoi, 1 litru suc rosii (rosii pasate), 2 lamaii, 4 linguri ulei, busuioc, oregano, cimbru, boabe de piper, 2 frunze de dafin.
PREPARARE Pestii se curata si li se taie capetele si cozile. Se spala, se adauga sarea, piperul si zeama unei lamai.
Pestii se lasa la frigider, 30 de minute.
Ei se asaza intr-o tava unsa cu ulei (1lingura de ulei ), se presara cateii de usturoi tocati marunt, foile de dafin, boabele de piper, busuiocul, oregano si cimbrul. Se toarna sucul de rosii, uleiul ramas si o canita de apa.
Pestii se dau la cuptor si se coc, la foc mic, o ora. Se scot cu atentie, din tava, pentru a nu se sfarama. Se servesc cu felii de lamaie si patrunjel tocat.
Veti observa, ca pregatiti astfel, pestii au gustul foarte bun de conserva cu sos de rosii.
Zmeura
Ea creste spontan in emisfera nordica a globului, indeosebi,in Europa, mai rar in Asia. Marii producatori de zmeura sunt Rusia, Polonia si Serbia.
Aspect Zmeura apartine familiei Rosaceae, aceeasi a merelor, piersicilor cireselor, caiselor, capsunilor. Exista 200 de specii, dintre care: zmeura rosie, purpurie, albastra, aurie, galbena, neagra. Arbustul peren numit "smeurar ", azmur ", zmeur ", "rug de munte " este stufos, cu ghimpi drepti si desi, si creste spontan in luminisurile din padure.
Florile sunt mici si albe. Fructele au gust acrisor si miros placut. Zmeura se afla in forma cultivata.
Fructele din flora spontana sunt mai aromate.
Mod de folosire Zmeura se pastreaza la frigider 4-5 zile. Se poate consuma proaspata, uscata sau congelata. Ea se foloseste la prepararea dulcetii, siropului si a prajiturilor.
Indicatii Zmeura este satioasa si perfecta in curele de slabire. Ea are putine calorii, dar e bogata in fibre. Zmeura este o sursa excelenta de vitamina C. 150 g de fructe contin 50% din necesarul zilnic.
Cetona de zmeura reduce obezitatea si ajuta tratarea ficatului gras. De aceea, se tine o cura de 200g de fructe pe o perioada mai lunga. Persoanele care consuma fructe de padure au un risc mai scazut de a suferi de cataracta.
Zmeura in amestec cu iaurtul reface flora intestinala si vindeca candidozele digestive si genitale.
Este binevenita o cura de 12 zile, in care sa se consume, dimineata, pe stomacul gol, amestecul obtinut cu ajutorul blenderului, din 100g zmeura si 200g iaurt.
Ceaiul de fructe indulcit cu miere ajuta persoanele care isi solicita corzile vocale.
Ceaiul din frunze este un remediu in tratarea prostatei.
Datorita antioxidantilor, zmeura reduce acumularea de grasimi si ajuta persoanele cu arterele infundate. Din zmeura se extrage xilitolul, un indulcitor artificial, folosit si in tratarea cariilor.
In medicina traditionala, zmeura trateaza tusea, bronsita, raceala. Se prepara un sirop. Dupa ce se spala, fructele se zdrobesc cu furculita. Ele se storc si se strecoara printr-un tifon. Un pahar de suc se amesteca cu 3 pahare miere, se dau la frigider si se lasa o saptamana. Se dilueaza cu apa. In caz de raguseala si afectiuni pulmonare se consuma 4-6 linguri zilnic.
Cand apar virozele si gripele, se prepara din frunze proaspete sau uscate un ceai placut si acrisor.
Zmeura neagra, originara din America de nord, contine de sase ori ma multi antioxidanti decat zmeura rosie. Ea este bogata in acid elagic care este anticancerigen.
Studiile efectuate sugereaza ca zmeura neagra previne sau incetineste dezvoltarea celulelor canceroase in cazul cancerului oral si esofagian.
Nivelul ridicat de vitamina C si magneziu este esential pentru fertilitatea femeilor si a barbatilor.
Zmeura artica creste in nordul Europei, in Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia, Alaska, Canada.
Se spune ca este cel mai gustos fruct din lume.
Ea este rara si scumpa si este denumia "zmeura regilor ". Ea rezista la temperaturi scazute si creste alaturi de conifere. Zmeura artica este inalta si subtire, infloreste in aprilie si se coace in iunie-iulie.
Ea creste in paduri, pe marginea iazurilor, in zone mlastinoase.
Ea seamana cu zmeura de la noi. Diferenta este ca ea are florile rosii, iar zmeura obisnuita are florile albe. Fructele sunt moi si aromate. Zmeura artica are o aroma usoara de ananas.
Ea face fructe pana la aparitia inghetului. Din ea se prepara dulceata, gem, sirop sau vin.
Prin defrisari si desfiintarea mlastinilor, zmeura artica a dsparut din Rusia.
Contraindicatii Nu se recomanda consumul de zmeura persoanelor cu pietre la rinichi. Ea contine oxalati, care in cantitate mare, se cristalizeaza.
Aspect Zmeura apartine familiei Rosaceae, aceeasi a merelor, piersicilor cireselor, caiselor, capsunilor. Exista 200 de specii, dintre care: zmeura rosie, purpurie, albastra, aurie, galbena, neagra. Arbustul peren numit "smeurar ", azmur ", zmeur ", "rug de munte " este stufos, cu ghimpi drepti si desi, si creste spontan in luminisurile din padure.
Florile sunt mici si albe. Fructele au gust acrisor si miros placut. Zmeura se afla in forma cultivata.
Fructele din flora spontana sunt mai aromate.
Mod de folosire Zmeura se pastreaza la frigider 4-5 zile. Se poate consuma proaspata, uscata sau congelata. Ea se foloseste la prepararea dulcetii, siropului si a prajiturilor.
Indicatii Zmeura este satioasa si perfecta in curele de slabire. Ea are putine calorii, dar e bogata in fibre. Zmeura este o sursa excelenta de vitamina C. 150 g de fructe contin 50% din necesarul zilnic.
Cetona de zmeura reduce obezitatea si ajuta tratarea ficatului gras. De aceea, se tine o cura de 200g de fructe pe o perioada mai lunga. Persoanele care consuma fructe de padure au un risc mai scazut de a suferi de cataracta.
Zmeura in amestec cu iaurtul reface flora intestinala si vindeca candidozele digestive si genitale.
Este binevenita o cura de 12 zile, in care sa se consume, dimineata, pe stomacul gol, amestecul obtinut cu ajutorul blenderului, din 100g zmeura si 200g iaurt.
Ceaiul de fructe indulcit cu miere ajuta persoanele care isi solicita corzile vocale.
Ceaiul din frunze este un remediu in tratarea prostatei.
Datorita antioxidantilor, zmeura reduce acumularea de grasimi si ajuta persoanele cu arterele infundate. Din zmeura se extrage xilitolul, un indulcitor artificial, folosit si in tratarea cariilor.
In medicina traditionala, zmeura trateaza tusea, bronsita, raceala. Se prepara un sirop. Dupa ce se spala, fructele se zdrobesc cu furculita. Ele se storc si se strecoara printr-un tifon. Un pahar de suc se amesteca cu 3 pahare miere, se dau la frigider si se lasa o saptamana. Se dilueaza cu apa. In caz de raguseala si afectiuni pulmonare se consuma 4-6 linguri zilnic.
Cand apar virozele si gripele, se prepara din frunze proaspete sau uscate un ceai placut si acrisor.
Zmeura neagra, originara din America de nord, contine de sase ori ma multi antioxidanti decat zmeura rosie. Ea este bogata in acid elagic care este anticancerigen.
Studiile efectuate sugereaza ca zmeura neagra previne sau incetineste dezvoltarea celulelor canceroase in cazul cancerului oral si esofagian.
Nivelul ridicat de vitamina C si magneziu este esential pentru fertilitatea femeilor si a barbatilor.
Zmeura artica creste in nordul Europei, in Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia, Alaska, Canada.
Se spune ca este cel mai gustos fruct din lume.
Ea este rara si scumpa si este denumia "zmeura regilor ". Ea rezista la temperaturi scazute si creste alaturi de conifere. Zmeura artica este inalta si subtire, infloreste in aprilie si se coace in iunie-iulie.
Ea creste in paduri, pe marginea iazurilor, in zone mlastinoase.
Ea seamana cu zmeura de la noi. Diferenta este ca ea are florile rosii, iar zmeura obisnuita are florile albe. Fructele sunt moi si aromate. Zmeura artica are o aroma usoara de ananas.
Ea face fructe pana la aparitia inghetului. Din ea se prepara dulceata, gem, sirop sau vin.
Prin defrisari si desfiintarea mlastinilor, zmeura artica a dsparut din Rusia.
Contraindicatii Nu se recomanda consumul de zmeura persoanelor cu pietre la rinichi. Ea contine oxalati, care in cantitate mare, se cristalizeaza.
Dovleac
Denumiri "bostan", "cucurbita maxima", "dovleac turcesc", "squash", "pumpkin".
Este originar din America de sud. El se cultiva in regiunile cu clima temperata, din toata lumea.
Aspect El este o planta anuala erbacee care are o tulpina lunga de 5-6 m, sub forma de vrej. Dovleacul are frunzele mari, sub forma de inima. Florile sunt mari si carnoase si incarcate de polen. Marimea lui variaza intre 25 si 40 de cm. Unii au o greutate de 4-6 kg, altii pot ajunge la 25 de kg.
Deoarece sunt multe soiuri de dovleci, forma si culoarea sunt diferite.
Dovleacul turcesc are coaja gri, spre deosebire de dovleacul comun care are coaja galbena, cand e copt. Din pulpa de dovleac turcesc se poate gati sau obtine suc.
La noi, se cultiva dovleacul portocaliu ("dovleacul de zahar") rotund si turtit si dovleacul portocaliu in forma de para.
Dovleacul poate fi sferic, alungit, oval. Coaja poate avea culoarea rosie, alba, gri, neagra, verde sau portocalie. Pulpa este galbena, alba sau portocalie. Fructul are centrul gol, cu numeroase seminte.
Semintele sunt ovale, netede, cu miez alb.
Gustul lui este dulce si aroma asemanatoare cartofului dulce. Cu cat coaja e mai inchisa, cu atat miezul este mai portocaliu.
Dovlecii se cumpara toamna si se pastreaza multe saptamani, la loc racoros.
Se aleg mai mici, cu coaja portocalie, chiar verde, cu conditia ca miezul sa fie portocaliu intens.
Dovlecii sa fie tari si fara crapaturi.
Mod de folosire Se indeparteaza capatul dovleacului, se taie in doua parti si se curata de coaja. Se scot semintele, iar miezul se taie in cuburi mici, folosite in supe sau placinte.
Dovleacul se consuma crud si ras in salatele cu rosii si castraveti, dar si copt la cuptor, cu scortisoara sau fiert pe aburi.
Din miezul copt se poate face o pasta care se asaza intr-o punga de plastic si se congeleaza fara a-si pierde gustul.
Frunzele, florile, fructele si semintele sunt comestibile. In China, frunzele se consuma in salate si supe.
Semintele se consuma crude, iar florile fierte sau prajite. Piureul de dovleac poate fi folosit ca inlocuitor de unt sau ulei.
Pentru valorile nutritive, semintele trebuie incluse in salate, in supele crema si in painea de casa.
In America, din dovleci se fac felinare de Halloween. Se asaza pe verande pentru a intampina spiritele persoanelor iubite sau a se proteja oamenii de spiritele malefice.
Indicatii Dovleacul este o sursa bogata de antioxidanti, fibre, minerale si vitaminel A, C, E.
Acesta este sarac in grasimi si are un numar redus de calorii. 100 de grame de dovleac contin 26 de calorii.
Vitamina A este un antioxidant puternic care mentine sanatatea ochilor si a pielii. Alimentele bogate in vitamina A protejeaza organismul de cancerul de plamani si cancerul oral.
Astfel, este excelent in curele de slabire. Te ajuta sa te simti satul.
Dovleacul fiert este necesar persoanelor cu hiperaciditate gastrica. Este recomandat in alimentatia bolnavilor cu ulcer gastic si duodenal.
Dovleacul contine betacaroten care previne tulburarile de vedere, aparitia diabetului si a cancerului pulmonar. El este sanatos pentru cei care sufera de inima, prin cantitatile insemnate de potasiu.
Decoctul de seminte de dovleac este recomandat in tratamentul prostatei. Se fierb 3 linguri de seminte crude si tocate in 300ml de apa, timp de 15 minute. Se bea pe stomacul gol. Semintele sunt bogate in zinc, un mineral indicat in tratamentul acestei glande.
O jumatate de cana de seminte pe zi este un remediu pentru orice problema de reproducere, atat la barbati cat si la femei. Acizii grasi esentiali si zincul scad riscul de avort spontan. In medicna populara, semintele de dovleac ajuta la ridicarea potentei barbatilor.
O ceasca de cafea cu seminte contine pana la 90% din necesarul zilnic de magneziu.
Continutul mare de triptofan produce serotonina in creier. Dupa consumul semintelor, apare o stare de bine pentru mult timp.
100 de grame de dovleac asigura 70% din necesarul zilnic de vitamina A al organismului nostru.
El este benefic si pentru sistemul nervos, datorita efectului sedativ. Se oparesc 13g de seminte, in apa clocotita. Se ia o lingura seara, cu 30 de minute,inainte de culcare.
Consumul regulat de dovleac creste imunitatea ficatului. De aceea, se consuma zilnic 500g dovleac crud sau copt.
In cazurile de guta, pietre la rinichi si stress se consuma dovleac copt, curatat de coaja si seminte si asezat in borcane, date la frigider. Se consuma 1-2 linguri de pasta, de trei ori pe zi, inainte de masa.
Dovleacul contine un aminoacid "cucurbitina" folosit in parazitoze.
Semintele sunt bogate in minerale, in special in zinc.
Ele sunt un remediu in afectiunile vezicii urinare.
Extern, pulpa amstecata cu apa este folosita in cazul abceselor, arsurilor si a inflamatiilor.
Este originar din America de sud. El se cultiva in regiunile cu clima temperata, din toata lumea.
Aspect El este o planta anuala erbacee care are o tulpina lunga de 5-6 m, sub forma de vrej. Dovleacul are frunzele mari, sub forma de inima. Florile sunt mari si carnoase si incarcate de polen. Marimea lui variaza intre 25 si 40 de cm. Unii au o greutate de 4-6 kg, altii pot ajunge la 25 de kg.
Deoarece sunt multe soiuri de dovleci, forma si culoarea sunt diferite.
Dovleacul turcesc are coaja gri, spre deosebire de dovleacul comun care are coaja galbena, cand e copt. Din pulpa de dovleac turcesc se poate gati sau obtine suc.
La noi, se cultiva dovleacul portocaliu ("dovleacul de zahar") rotund si turtit si dovleacul portocaliu in forma de para.
Dovleacul poate fi sferic, alungit, oval. Coaja poate avea culoarea rosie, alba, gri, neagra, verde sau portocalie. Pulpa este galbena, alba sau portocalie. Fructul are centrul gol, cu numeroase seminte.
Semintele sunt ovale, netede, cu miez alb.
Gustul lui este dulce si aroma asemanatoare cartofului dulce. Cu cat coaja e mai inchisa, cu atat miezul este mai portocaliu.
Dovlecii se cumpara toamna si se pastreaza multe saptamani, la loc racoros.
Se aleg mai mici, cu coaja portocalie, chiar verde, cu conditia ca miezul sa fie portocaliu intens.
Dovlecii sa fie tari si fara crapaturi.
Mod de folosire Se indeparteaza capatul dovleacului, se taie in doua parti si se curata de coaja. Se scot semintele, iar miezul se taie in cuburi mici, folosite in supe sau placinte.
Dovleacul se consuma crud si ras in salatele cu rosii si castraveti, dar si copt la cuptor, cu scortisoara sau fiert pe aburi.
Din miezul copt se poate face o pasta care se asaza intr-o punga de plastic si se congeleaza fara a-si pierde gustul.
Frunzele, florile, fructele si semintele sunt comestibile. In China, frunzele se consuma in salate si supe.
Semintele se consuma crude, iar florile fierte sau prajite. Piureul de dovleac poate fi folosit ca inlocuitor de unt sau ulei.
Pentru valorile nutritive, semintele trebuie incluse in salate, in supele crema si in painea de casa.
In America, din dovleci se fac felinare de Halloween. Se asaza pe verande pentru a intampina spiritele persoanelor iubite sau a se proteja oamenii de spiritele malefice.
Indicatii Dovleacul este o sursa bogata de antioxidanti, fibre, minerale si vitaminel A, C, E.
Acesta este sarac in grasimi si are un numar redus de calorii. 100 de grame de dovleac contin 26 de calorii.
Vitamina A este un antioxidant puternic care mentine sanatatea ochilor si a pielii. Alimentele bogate in vitamina A protejeaza organismul de cancerul de plamani si cancerul oral.
Astfel, este excelent in curele de slabire. Te ajuta sa te simti satul.
Dovleacul fiert este necesar persoanelor cu hiperaciditate gastrica. Este recomandat in alimentatia bolnavilor cu ulcer gastic si duodenal.
Dovleacul contine betacaroten care previne tulburarile de vedere, aparitia diabetului si a cancerului pulmonar. El este sanatos pentru cei care sufera de inima, prin cantitatile insemnate de potasiu.
Decoctul de seminte de dovleac este recomandat in tratamentul prostatei. Se fierb 3 linguri de seminte crude si tocate in 300ml de apa, timp de 15 minute. Se bea pe stomacul gol. Semintele sunt bogate in zinc, un mineral indicat in tratamentul acestei glande.
O jumatate de cana de seminte pe zi este un remediu pentru orice problema de reproducere, atat la barbati cat si la femei. Acizii grasi esentiali si zincul scad riscul de avort spontan. In medicna populara, semintele de dovleac ajuta la ridicarea potentei barbatilor.
O ceasca de cafea cu seminte contine pana la 90% din necesarul zilnic de magneziu.
Continutul mare de triptofan produce serotonina in creier. Dupa consumul semintelor, apare o stare de bine pentru mult timp.
100 de grame de dovleac asigura 70% din necesarul zilnic de vitamina A al organismului nostru.
El este benefic si pentru sistemul nervos, datorita efectului sedativ. Se oparesc 13g de seminte, in apa clocotita. Se ia o lingura seara, cu 30 de minute,inainte de culcare.
Consumul regulat de dovleac creste imunitatea ficatului. De aceea, se consuma zilnic 500g dovleac crud sau copt.
In cazurile de guta, pietre la rinichi si stress se consuma dovleac copt, curatat de coaja si seminte si asezat in borcane, date la frigider. Se consuma 1-2 linguri de pasta, de trei ori pe zi, inainte de masa.
Dovleacul contine un aminoacid "cucurbitina" folosit in parazitoze.
Semintele sunt bogate in minerale, in special in zinc.
Ele sunt un remediu in afectiunile vezicii urinare.
Extern, pulpa amstecata cu apa este folosita in cazul abceselor, arsurilor si a inflamatiilor.
Chec cu visine (alte fructe)
INGREDIENTE 3oua, 1pahar zahar, 1/2pahar ulei, 1pahar smantana, 2pahare faina, zahar vanilat, coaja de lamaie, 1plic praf de copt, 500g visine.
PREPARARE Visinele se spala si li se indeparteaza samburii.
Ouale se amesteca cu zaharul tos, cu zaharul vanilat si sarea. Se toarna smantana si uleiul, se adauga coaja de lamaie si se omogenizeaza compozitia. Se inglobeaza faina si praful de copt.
Intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt se toarna jumatate din compozitie, jumatate din cantitatea de visine, restul de compozitie in care se infig restul de visine.
Prajitura se coace la cupto,r pana se rumeneste. Ea se scoate din cuptor si se pudeaza.
PREPARARE Visinele se spala si li se indeparteaza samburii.
Ouale se amesteca cu zaharul tos, cu zaharul vanilat si sarea. Se toarna smantana si uleiul, se adauga coaja de lamaie si se omogenizeaza compozitia. Se inglobeaza faina si praful de copt.
Intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt se toarna jumatate din compozitie, jumatate din cantitatea de visine, restul de compozitie in care se infig restul de visine.
Prajitura se coace la cupto,r pana se rumeneste. Ea se scoate din cuptor si se pudeaza.
Jackfruit
Denumiri "jaca", "fructul miracol".
Este originar din Asia tropicala si se cultiva in Thailand, Malaezia, Bangladesh.
Aspect Arborele este vesnic verde si face parte din familia dudului, smochinului si a fructelor de padure. El poate atinge inaltimea de 20 de metri.
Jackfruit poate atinge o greutate intre 5-50 kg si este cel mai mare fruct care poate creste in copac.
Un arbore poate produce de la 100 pana la 200 de fructe.
Cand fructul este verde, este crud. Cand devine verde- galbui pana la galben - maroniu, este copt si raspandeste un miros dulceag. Coaja este dura si groasa si contine tepi tociti care devin moi, la coacere.
Pulpa fructelor de culoare galbena este dulce, aromata, crocanta sau moale, untoasa si plina de fibre. La exterior, fructul miroase ca un pepene, iar pulpa are miros de banana.
Acest arbore se cultiva pe orice tip de pamant si nu este pretentios. Fructul acestui arbore poate pune capat foametei din tarile sarace. Un singur arbore poate produce 150 de fructr in doua sezoane de recolta.
Mod de folosire
Jackfruit se taie in bucati. In interior, pe langa pulpa, se gaseste o portiune alba care se arunca.
Se desprind niste sfere de culoare galbuie sau portocalie, care inconjoara o samanta ovala, cat o arahida cu coaja, de culoare maro deschis. Intr-un fruct se pot gasi, incepand cu 100 de sfere raspandite printre fibrele fructului. Samanta se gaseste intr-o coaja subtire si transparenta.
Intr-un singur fruct se afla 100 de seminte.
Cand se taie din copac, curge o substanta lipicioasa, folosita de localnici, ca adeziv.
Copt, jackfruit devine lipicios, datorita uleiului de tip rasina. Cand se taie, masa se acopera cu o folie de plastic, se folosesc manusi, iar cutitul se unge cu ulei.
Cand e copt, fructul se poate manca proaspat, uscat, conservat in sirop sau in salate. Gustul lui este o combinatie intre ananas si para.
Cand fructele sunt crude, ele au textura carnii de pui. Cand e gatit, ai impresia ca mananci carne. Din el se prepara chipsuri, supe, pizza sau se prepara la gratar.
Semintele pot fi fierte, coapte si prajite, avand aroma de castane. Ele se pot adauga in diferite feluri de mancare. Cercetatorii brazilieni au publicat un studiu care arata ca, semintele de jackfruit seamana din punct de vedere chimic cu boabele de cacao. Ele pot fi uscate, prajite si fermentate ca boabele de cacao.
Indicatii Jackfruit poate inlocui cu succes carnea, datorita substantelor nutritive pe care le contine si este foarte bun pentru vegetarieni.
Daca se manaca 10-12 boabe din fruct, nu mai e nevoie de hrana o jumatate de zi. Un singur fruct ar putea sa hraneasca o intreaga familie, datorita marimii .
Fructul este bogat in vitaminele A, C, E, B si minerale: calciu, magneziu, potasiu, fier, fosfor.
Datorita continutului mare de potasiu, jackfruit regleaza tensiunea arteriala si reduce riscul de atac vascular cerebral. Fructul contine fructoza si glucoza, care produc energie pentru organism.
El previne anemia, dar mentine sanatatea oaselor prin continutul de minerale.
Cu putine calorii, jackfruit e o sursa excelenta de fibre. El previne constipatia si intareste imunitatea.
Semintele sunt foarte hranitoare si contin fier, calciu, potasiu si proteine.
Este originar din Asia tropicala si se cultiva in Thailand, Malaezia, Bangladesh.
Aspect Arborele este vesnic verde si face parte din familia dudului, smochinului si a fructelor de padure. El poate atinge inaltimea de 20 de metri.
Jackfruit poate atinge o greutate intre 5-50 kg si este cel mai mare fruct care poate creste in copac.
Un arbore poate produce de la 100 pana la 200 de fructe.
Cand fructul este verde, este crud. Cand devine verde- galbui pana la galben - maroniu, este copt si raspandeste un miros dulceag. Coaja este dura si groasa si contine tepi tociti care devin moi, la coacere.
Pulpa fructelor de culoare galbena este dulce, aromata, crocanta sau moale, untoasa si plina de fibre. La exterior, fructul miroase ca un pepene, iar pulpa are miros de banana.
Acest arbore se cultiva pe orice tip de pamant si nu este pretentios. Fructul acestui arbore poate pune capat foametei din tarile sarace. Un singur arbore poate produce 150 de fructr in doua sezoane de recolta.
Mod de folosire
Jackfruit se taie in bucati. In interior, pe langa pulpa, se gaseste o portiune alba care se arunca.
Se desprind niste sfere de culoare galbuie sau portocalie, care inconjoara o samanta ovala, cat o arahida cu coaja, de culoare maro deschis. Intr-un fruct se pot gasi, incepand cu 100 de sfere raspandite printre fibrele fructului. Samanta se gaseste intr-o coaja subtire si transparenta.
Intr-un singur fruct se afla 100 de seminte.
Cand se taie din copac, curge o substanta lipicioasa, folosita de localnici, ca adeziv.
Copt, jackfruit devine lipicios, datorita uleiului de tip rasina. Cand se taie, masa se acopera cu o folie de plastic, se folosesc manusi, iar cutitul se unge cu ulei.
Cand e copt, fructul se poate manca proaspat, uscat, conservat in sirop sau in salate. Gustul lui este o combinatie intre ananas si para.
Cand fructele sunt crude, ele au textura carnii de pui. Cand e gatit, ai impresia ca mananci carne. Din el se prepara chipsuri, supe, pizza sau se prepara la gratar.
Semintele pot fi fierte, coapte si prajite, avand aroma de castane. Ele se pot adauga in diferite feluri de mancare. Cercetatorii brazilieni au publicat un studiu care arata ca, semintele de jackfruit seamana din punct de vedere chimic cu boabele de cacao. Ele pot fi uscate, prajite si fermentate ca boabele de cacao.
Indicatii Jackfruit poate inlocui cu succes carnea, datorita substantelor nutritive pe care le contine si este foarte bun pentru vegetarieni.
Daca se manaca 10-12 boabe din fruct, nu mai e nevoie de hrana o jumatate de zi. Un singur fruct ar putea sa hraneasca o intreaga familie, datorita marimii .
Fructul este bogat in vitaminele A, C, E, B si minerale: calciu, magneziu, potasiu, fier, fosfor.
Datorita continutului mare de potasiu, jackfruit regleaza tensiunea arteriala si reduce riscul de atac vascular cerebral. Fructul contine fructoza si glucoza, care produc energie pentru organism.
El previne anemia, dar mentine sanatatea oaselor prin continutul de minerale.
Cu putine calorii, jackfruit e o sursa excelenta de fibre. El previne constipatia si intareste imunitatea.
Semintele sunt foarte hranitoare si contin fier, calciu, potasiu si proteine.
Castravetele amar
Denumiri "pepene amar", "goya", "karela", "momordica charantia", "insulina vegetala".
Este originar din Asia de Sud-Est.
Aspect Planta are tulpini agatatoare sau taratoare, cu multe ramificatii. Ea are flori galbene si parfumate. Unele seamana la miros cu gardenia.
Fructele sunt bombate in partea centrala si ascutite la capete. Ele sunt de culoare verde, albicioase, galbene sau portocalii, cu tepi si umflaturi. O planta produce pana la 20 de castraveti.
Cand este copt, poate fi folosit ca fruct. Cad e necopt, el are gust amar, este crocant si zemos si se foloseste ca leguma. La inceput, gustul amar este greu de suportat. Cu timpul, te obisnuiesti. Cand e complet copt, pulpa e moale.
Pulpa castravetelui este alba, cu seminte albe sau maronii, cu gust dulce.
Fructele usor coapte sunt mai putin amare. Fuctele galbene sunt foarte coapte, iar miezul este spongios.
Castravetele amar se gaseste in 2 variante:indiana si chinezeasca. Castravetele chinezesc are fructul mult mai mare.
Castravetele amar s-a aclimatizat si in Romania.
Mod de folosire Se consuma castravetele, dar si lastarii tineri si frunzele in salate si supe.
Castravetele amar intra in alimentatia zilnica a populatiilor din zonele subtropicale din India, Nepal,China.
El se consuma crud, in salate, combinat cu telina, sfecla, sub forma de ceai sau suc(50ml). Se poate mura sau usca. Uscat, se da prin rasnita de cafea, pana se obtine un praf. Din acesta se consuma un varf de cutit, de catre diabetici, inainte de masa.
Semintele se macina si se presara in mancare.
Cand e pregatit pentru gatit, se taie pulpa felii, se prefierbe sau se fierbe 10 minute, in apa sarata care se arunca. Tot pentru a pierde din gustul amar, se marineaza in iaurt, 30 de minute. Pentru a se cosuma crud, se inmoaie in apa sarata, 10 minute. Inainte de a se folosi in mancaruri, se fierbe cu zahar brun, tot pentru a pierde gustul amar.
Castravetele amar se prepara in mai multe moduri. Se foloseste prajit cu oua, ceapa, carne sau in pasta de creveti. In China, devine garnitura la friptura de porc sau se adauga in supe.
In Indiile vestice, se pregateste cu cartofi si iaurt.
Indicatii Castravetele amar si-a castigat numele de planta medicinala, din cele mai vechi timpuri, cand in China se folosea numai pentru familia regala.
Cercetarile sunt inca la inceput, dar s-a confirmat efectul hipoglicemic al castravetelui amar. De aceea, a primit numele de "insulina vegetala '.
Experimentele de laborator al unor cercetatori americani arata ca extrasul de castravete amar contine compusi cu o activitate anticancerigena.
Cercetatorii din Universitatea din Colorado considera ca sucul stopeaza dezvoltarea celulelor canceroase din pancreas. Castravetele amar opreste furnizarea de glucoza catre celulele canceroase. care se dezvolta numai cu aceasta.
Castravetele amar poate trata psoriazisul favorizat de stres sau de tratamente medicamentoase. Se consuma un castravete zdrobit si amestecat cu zeama de lamaie, dimineata, pe stomacul gol.
Sucul, fructele si semintele ajuta la tratarea tusei si la diminuarea simptomelor alergiilor alimentare.
In medicina populara, castravetele amar este un remediu in tratarea afectiunilor ficatului si pancreasului, a artritei, a hipertensiunii si a astmului.
Castravetele amar contine vitaminele A, B, C, calciu, magneziu, potasiu, fosfor, fier.
Contraindicatii Pacientii cu diabet trebuie sa consume castravetele amar, sub supravegherea medicului.
El nu trebuie folosit de gravide sau de femeile care alapteaza.
Nu se consuma in exces, deoarece produce deranjament la stomac si dureri abdominale.
Poate agrava starea acelora care sufera de ulcer sau gastrita.
Este originar din Asia de Sud-Est.
Aspect Planta are tulpini agatatoare sau taratoare, cu multe ramificatii. Ea are flori galbene si parfumate. Unele seamana la miros cu gardenia.
Fructele sunt bombate in partea centrala si ascutite la capete. Ele sunt de culoare verde, albicioase, galbene sau portocalii, cu tepi si umflaturi. O planta produce pana la 20 de castraveti.
Cand este copt, poate fi folosit ca fruct. Cad e necopt, el are gust amar, este crocant si zemos si se foloseste ca leguma. La inceput, gustul amar este greu de suportat. Cu timpul, te obisnuiesti. Cand e complet copt, pulpa e moale.
Pulpa castravetelui este alba, cu seminte albe sau maronii, cu gust dulce.
Fructele usor coapte sunt mai putin amare. Fuctele galbene sunt foarte coapte, iar miezul este spongios.
Castravetele amar se gaseste in 2 variante:indiana si chinezeasca. Castravetele chinezesc are fructul mult mai mare.
Castravetele amar s-a aclimatizat si in Romania.
Mod de folosire Se consuma castravetele, dar si lastarii tineri si frunzele in salate si supe.
Castravetele amar intra in alimentatia zilnica a populatiilor din zonele subtropicale din India, Nepal,China.
El se consuma crud, in salate, combinat cu telina, sfecla, sub forma de ceai sau suc(50ml). Se poate mura sau usca. Uscat, se da prin rasnita de cafea, pana se obtine un praf. Din acesta se consuma un varf de cutit, de catre diabetici, inainte de masa.
Semintele se macina si se presara in mancare.
Cand e pregatit pentru gatit, se taie pulpa felii, se prefierbe sau se fierbe 10 minute, in apa sarata care se arunca. Tot pentru a pierde din gustul amar, se marineaza in iaurt, 30 de minute. Pentru a se cosuma crud, se inmoaie in apa sarata, 10 minute. Inainte de a se folosi in mancaruri, se fierbe cu zahar brun, tot pentru a pierde gustul amar.
Castravetele amar se prepara in mai multe moduri. Se foloseste prajit cu oua, ceapa, carne sau in pasta de creveti. In China, devine garnitura la friptura de porc sau se adauga in supe.
In Indiile vestice, se pregateste cu cartofi si iaurt.
Indicatii Castravetele amar si-a castigat numele de planta medicinala, din cele mai vechi timpuri, cand in China se folosea numai pentru familia regala.
Cercetarile sunt inca la inceput, dar s-a confirmat efectul hipoglicemic al castravetelui amar. De aceea, a primit numele de "insulina vegetala '.
Experimentele de laborator al unor cercetatori americani arata ca extrasul de castravete amar contine compusi cu o activitate anticancerigena.
Cercetatorii din Universitatea din Colorado considera ca sucul stopeaza dezvoltarea celulelor canceroase din pancreas. Castravetele amar opreste furnizarea de glucoza catre celulele canceroase. care se dezvolta numai cu aceasta.
Castravetele amar poate trata psoriazisul favorizat de stres sau de tratamente medicamentoase. Se consuma un castravete zdrobit si amestecat cu zeama de lamaie, dimineata, pe stomacul gol.
Sucul, fructele si semintele ajuta la tratarea tusei si la diminuarea simptomelor alergiilor alimentare.
In medicina populara, castravetele amar este un remediu in tratarea afectiunilor ficatului si pancreasului, a artritei, a hipertensiunii si a astmului.
Castravetele amar contine vitaminele A, B, C, calciu, magneziu, potasiu, fosfor, fier.
Contraindicatii Pacientii cu diabet trebuie sa consume castravetele amar, sub supravegherea medicului.
El nu trebuie folosit de gravide sau de femeile care alapteaza.
Nu se consuma in exces, deoarece produce deranjament la stomac si dureri abdominale.
Poate agrava starea acelora care sufera de ulcer sau gastrita.
Budinca de cozonac
PREPARARE Se bat bine galbenusurile cu zaharul pana devin o compozitie spumoasa. Se toarna laptele si se incorporeaza zaharul vanilat, esenta de vanilie si faina. Crema se pune pe foc si se amesteca continuu, pana se ingroasa.
In timp ce se raceste crema, cozonacul se taie felii si se asaza pe un platou, pe un singur rand.
Cozonacul se stropeste cu un sirop preparat din apa, coaja de lamaie si zahar (fierte si racite).
Albusurile se bat spuma cu 2 linguri de zahar si putina zeama de lamaie.
Peste cozonac se intinde crema de vanilie, iar deasupra se asaza albusurile. Se rade ciocolata si se orneaza cu fructe.
Banana roz
Ea este originara din India.
Aspect Acest bananier este ornamental, cu frunze verzi, lucioase si flori roz sau portocalii. El creste pana la 4 m. Infloreste in climatul tropical.
Fructele sunt mai mari decat bananele obisnuite, dar cu suc mai putin. Ele sunt bogate in amidon.
Bananele sunt de culoare roz. Ele sunt pline de seminte mici si negre.
Florile si fructele sunt acoperite cu fire mici, paroase care dau o textura de catifea. Cand sunt coapte, coaja catifelata de la varf se deschide si apare un miez alb.
Mod de folosire Bananele roz se consuma in stare proaspata sau la prepararea prajiturilor.
Peste delicios la cuptor
INGREDIENTE 1kg macrou, 1lamaie, 1/2pahar ulei, 1cescuta otet, 1/2 pahar apa, oregano, sare, cimbru.
PREPARARE Pestii se curata, li se taie capul si coada si se lasa intregi. Ei se asaza intr-o tava, se sareaza si se stropesc cu zeama de lamaie. In tava se toarna apa si otetul.
Pestii se dau la cuptor. Cand incep sa se rumeneasca, se intorc pe partea cealalta. Tava se da, din nou, la cuptor pana se rumenesc.
Macroul copt se serveste cu varza murata calita. Se prajesc in ulei ceapa, ardeii fasii, morcovul ras, cateva ciuperci. Se adauga varza tocata scursa, se toarna un pahar suc de rosii si se da la cuptor.
PREPARARE Pestii se curata, li se taie capul si coada si se lasa intregi. Ei se asaza intr-o tava, se sareaza si se stropesc cu zeama de lamaie. In tava se toarna apa si otetul.
Pestii se dau la cuptor. Cand incep sa se rumeneasca, se intorc pe partea cealalta. Tava se da, din nou, la cuptor pana se rumenesc.
Macroul copt se serveste cu varza murata calita. Se prajesc in ulei ceapa, ardeii fasii, morcovul ras, cateva ciuperci. Se adauga varza tocata scursa, se toarna un pahar suc de rosii si se da la cuptor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)